Trebuie neapărat să citim sau putem prelua totul prin materiale audio, precum podcasturile și cărțile audio?
Să începem cu un experiment mental: închide ochii și imaginează-ți cum ar putea arăta viitorul peste câteva sute de ani. Oare oamenii vor fi călători intergalactici care străbat galaxii? Poate că vom trăi pe nave spațiale, în lumi subacvatice sau pe planete cu ceruri violet.
Acum imaginează-ți dormitorul unui adolescent din acel viitor. Probabil că pe perete e un ecran luminos. Iar când te uiți pe fereastră, poate vezi inelele lui Saturn, strălucirea albastră a lui Neptun sau minunile de pe fundul oceanului.
Acum întreabă-te: există vreo carte în cameră? Deschide ochii. Cel mai probabil, există o carte prin apropiere. Poate e pe noptieră sau băgată sub pat. Unii oameni au doar una; alții, multe.
Și totuși, încă găsim cărți în ziua de azi, chiar și într-o lume plină de podcasturi. De ce? Dacă putem asculta aproape orice, de ce mai contează cititul?
Ca specialist în lingvistică, studiez cum factorii biologici și experiențele sociale modelează limbajul. Munca mea analizează cum procesează creierul limbajul vorbit și scris, folosind instrumente precum RMN și EEG.
Indiferent dacă citești o carte sau asculți o înregistrare, scopul este același: înțelegerea. Dar aceste activități nu sunt identice. Fiecare susține înțelegerea în moduri diferite. Ascultarea nu oferă toate beneficiile lecturii, iar lectura nu aduce tot ceea ce oferă ascultarea. Ambele sunt importante, dar nu sunt interschimbabile.
Procese cerebrale diferite
Creierul tău folosește unele dintre aceleași sisteme lingvistice și cognitive pentru citit și ascultat, dar execută și funcții diferite, în funcție de modul în care recepționează informația.
Când citești, creierul tău muncește intens în culise. Recunoaște formele literelor, le asociază cu sunetele vorbirii, le leagă de semnificații, apoi conectează aceste semnificații de-a lungul cuvintelor, propozițiilor și chiar al întregii cărți. Textul folosește structuri vizuale precum semne de punctuație, spațieri între paragrafe sau cuvinte îngroșate pentru a ghida înțelegerea. Poți avansa în propriul ritm.
Ascultarea, în schimb, presupune ca, în fapt, creierul să lucreze în ritmul vorbitorului. Deoarece limbajul vorbit este trecător, ascultătorii trebuie să se bazeze pe procese cognitive precum memoria pentru a păstra ceea ce tocmai au auzit.
Vorbitul este de asemenea un flux continuu, nu o succesiune clară de cuvinte separate. Când cineva vorbește, sunetele se contopesc într-un proces numit coarticulație. Ascultătorul trebuie astfel să identifice rapid limitele dintre cuvinte și să lege sunetele de sensuri. Dincolo de identificarea cuvintelor, creierul ascultătorului trebuie să acorde atenție tonului, identității vorbitorului și contextului pentru a înțelege ce vrea să spună.
„Mai ușor” e relativ și ține de context
Mulți presupun că ascultatul e mai ușor decât cititul, dar de obicei nu e așa. Cercetările arată că ascultarea poate fi mai dificilă decât cititul, mai ales când materialul este complex sau necunoscut.
Înțelegerea prin ascultare și prin lectură sunt mai asemănătoare când vine vorba de narațiuni simple, precum poveștile de ficțiune, decât în cazul cărților de nonficțiune sau al eseurilor care explică fapte, idei sau moduri de funcționare.
Cercetările mele arată că genul textului afectează modul în care citim. De fapt, diferitele tipuri de texte activează rețele cerebrale specializate.
Poveștile de ficțiune implică regiuni ale creierului legate de înțelegerea socială și narațiune.
Textele de nonficțiune, în schimb, se bazează pe o rețea cerebrală implicată în gândirea strategică și atenția orientată spre scop.
Lectura materialului dificil tinde să fie mai ușoară decât ascultarea și din punct de vedere practic. Cititul îți permite să te miști ușor prin text, să recitești părțile dificile sau să subliniezi ideile importante pentru a reveni ulterior. Un ascultător care nu înțelege un anumit punct trebuie să pună pauză și să deruleze înapoi, ceea ce e mai imprecis decât scanarea unei pagini și poate întrerupe fluxul ascultării, afectând înțelegerea.
Chiar și așa, pentru unii oameni – cum sunt cei cu dislexie de dezvoltare – ascultarea poate fi mai ușoară. Persoanele cu dislexie de dezvoltare au adesea dificultăți în a aplica cunoștințele despre limbajul scris pentru a pronunța corect cuvintele scrise, proces numit decodare. Ascultarea permite extragerea sensului fără efortul dificil al decodării.
Angajarea cu materialul
Un ultim aspect de luat în considerare este angajarea. În acest context, angajarea înseamnă a fi prezent mental, a te concentra activ, a procesa informația și a o lega de ceea ce știi deja.
Oamenii ascultă adesea în timp ce fac și alte lucruri – fac sport, gătesc sau navighează pe internet – activități greu de combinat cu cititul.
Când cercetătorii le-au cerut unor studenți să citească sau să asculte un podcast în timpul liber, cei care au citit au obținut rezultate semnificativ mai bune la un test decât cei care au ascultat. Mulți dintre cei care au ascultat au declarat că făceau multitasking, cum ar fi să dea click pe diverse pagini în timp ce podcastul rula. Acest lucru e relevant, pentru că se pare că atenția este mai importantă pentru înțelegerea prin ascultare decât pentru cea prin lectură.
Așadar, da, cititul încă este important, chiar și atunci când ai opțiunea de a asculta. Fiecare activitate oferă ceva diferit și nu sunt interschimbabile.
Cel mai bun mod de a învăța nu este să tratezi cărțile și înregistrările audio ca fiind echivalente, ci să înțelegi cum funcționează fiecare și să le folosești împreună pentru a înțelege mai bine lumea.
Traducere după Do you really need to read to learn? de Stephanie N. Del Tufo, profesor de educație și dezvoltare umană, Universitatea Delaware.
