Bucureștiul reprezintă o „insulă” de căldură, raportat la împrejurimi.
Platforma de mediu pentru București a publicat recent raportul „Starea mediului în București” (165 pg), autorul raportului fiind profesorul Cristian Iojă (Facultatea de Geografie, Universitatea din București), cercetător la Centrul de cercetare a mediului și efectuare a studiilor de impact - CCMESI. Aspectele analizate: natura urbană, calitatea aerului, efectele schimbărilor climatice, managementul deșeurilor, infrastructura gri, mobilitatea urbană și actorii relevanți.
Raportul este o lectură fascinantă, prin datele ample utilizate, sintezele grafice și concluziile tăioase și la obiect.
Iată principalele concluzii ale raportului.
Natura urbană:
• Biodiversitatea este mult mai prezentă decât ne imaginăm în București, chiar dacă de multe ori ea este ascunsă, uneori nedorită sau, pur și simplu neobservată. O diversitate extraordinară de organisme supraviețuiește într-un spațiu limitat și în condiții de viață complet modificate.
• 40% - natură urbană (9.634 ha; Ex: Parcul Natural Văcărești - 183 ha, Grădina zoologică - 21,5 ha; Grădina botanică - 17,5 ha), iar 60% - suprafață construită (14.341 ha).
• Bucureștiul are o medie de 0,88 arbori pentru fiecare locuitor, faţă de recomandarea Uniunii Europene de 3 arbori pe cap de locuitor. Numărul acestora se află într-o scădere perceptibilă, în contextul în care numeroase spații verzi sunt în proprietate privată și au fost deja transformate în alte categorii de utilizări, iar aliniamentele stradale și grădinile blocurilor au fost adesea redimensionate.
• Accesibilitatea spațiilor verzi este redusă: doar 60% din rezidențialul colectiv și 55% din cel individual se află la mai puțin de 1 km de un parc cu suprafață mai mare de 1 ha.
• 80% din suprafața Bucureștiului este acoperită de suprafețe construite și de infrastructuri, unde solul a fost îndepărtat sau acoperit. Extinderea suprafețelor construite și a infrastructurilor reprezintă cea mai importantă sursă de degradare a solurilor urbane.
• Pădurea Băneasa, un rest din Codrii Vlăsiei, are o suprafață de 1.221 ha, din care 582,22 ha în municipiul București. Are un rol esențial în reglarea climatului pentru întreg municipiul București, având o funcție socială încă destul de redusă în comparație cu potențialul ei.
• Parcul Natural Văcărești. Suprafața Parcului Natural Văcărești este de 183 de ha. Nu este atractiv pentru plimbări cu copii (9,6%) sau pentru plimbatul câinilor (4,2%), din cauza amenințărilor percepute diferite, în special în ceea ce privește insectele (de exemplu, căpușele) și câinii fără stăpân. Atractivitatea limitată a zonei este justificată de locuitori astfel: securitate slabă (79,1%), peisaje non-estetice (79,1%), o lipsă a monitorizării de către autorități (67,1%) și a facilităților insuficiente (63,7%). Pentru 79,1% dintre utilizatori, peisajul nu este unul plăcut, din motivele ce țin de prezența deșeurilor, a unor specii de plante (de exemplu, urzica sau plante cu spini) și de imaginea abandonată a zonei.
Calitatea aerului:
• Temperatura aerului influențează intensitatea reacțiilor chimice în aerul urban. Asociată cu insolația și cu umiditatea aerului, temperatura duce la apariția unor compuși noi în aerul urban, asociați fie smogului umed (în anotimpul rece, când umiditatea depășește 80%) ori celui uscat (în anotimpul cald, când insolația depășește 270 ore pe lună).
• 60% din poluarea aerului bucureștean este cauzată de traficul rutier. Este o consecință firească a numărului mare de vehicule ce tranzitează orașul zilnic, dintre care mai mult de jumătate au o vechime mai mare de 10 ani, iar mai mult de o treime au motoare diesel. 15% din poluare este cauzată de producerea de energie electrică, iar 10% de activități industriale.
• Centralele termice mari sunt responsabile de 76% din emisiile de dioxid de sulf, 36% din cele de oxizi de azot şi 70% din cele de dioxid de carbon.
Incinerările de deșeuri în localități din jurul Bucureștiului contribuie în mod semnificativ la poluarea cu particule în suspensie, dar și cu alți produși de ardere.
• Din 2023, Primăria Municipiului București are o rețea de 44 senzori, puși la dispoziția Primăriei de către Vital Strategies. Importante sunt și datele rezultate din rețelele de monitorizare gestionate de organizațiile non-guvernamentale, reprezentativă prin dimensiune și acoperire teritorială fiind rețeaua Aerlive.
• Particulele în suspensie (inclusiv compușii care le alcătuiesc), oxizii de azot, benzenul, ori hidrogenul sulfurat sunt printre noxele la care se înregistrează depășiri ale valorilor maxime admise în diferite părți ale municipiului București.
• O noxă căreia trebuie să i se acorde o atenție sporită în viitor, mai ales din cauza creșterii frecvenței depășirilor la stațiile din exteriorul municipiului București este ozonul, considerat un indicator al smogului fotochimic.
• În lipsa unui plan integrat pentru calitatea aerului, Bucureștiul nu are încă o viziune asupra modului de abordare a problemelor de calitatea aerului cu care se confruntă.
• Frecvența calmului atmosferic este de 43,4% la București-Băneasa, fapt ce se traduce într-o creștere a riscului de acumulare a poluanților în atmosfera urbană și o capacitate de ventilare medie a orașului. Astfel, în condiții de calm atmosferic, poluanții care sunt generați în oraș stagnează în atmosfera acestuia și, în condiții favorabile, intră în reacție, putând da naștere unor compuși noi.
• În București există zilnic aproximativ 1,8 mil autovehicule. La nivelul anului 2024, erau înmatriculate în București un număr de 1.645.316 de autovehicule, din care 42.73% erau pe motorină (în scădere cu circa 8% față de anul 2020), 43,6% pe benzină, 1,25% pe electric, iar 7,51% având alte tipuri de motorizări. 57% din autovehiculele înmatriculate în municipiul București (57% din autoturisme) au o vechime mai mare de 10 ani, iar 25% au o vechime sub 5 ani (24.5% din autoturisme).
• Aportul traficului rutier este de 90% din emisiile de monoxid de carbon, 59% de cele de oxizi de azot, 45% de compuşi organici volatili şi 95% din emisiile de plumb.
Adaptarea la schimbările climatice:
• În București, media anuală a temperaturii aerului înregistrează valori de 10,6°C la stația Băneasa și 11,2°C la stația Filaret, tendința fiind de evidentă creștere.
• Față de vecinătăți, orașul are o temperatură medie multianuală cu 0,9-1,2°C mai mare, dar diferențele instantanee sunt adesea între 4 și -8°C.
• Schimbările climatice — ce se reflectă în modificări ale regimului de temperatură și precipitații — aduc riscuri considerabile pentru București. Îngrijorător este și faptul că evoluțiile climatului sunt asociate cu o capacitate limitată de intervenție a instituțiilor și a populației.
• Valurile de căldură tind să devină un fenomen specific care afectează Bucureștiul în timpul verii, având o frecvență și durată mult mai ridicată după anul 1990.
• Cantitatea anuală de precipitații atmosferice este de 565 mm. Valorile extreme ale cantităților anuale de precipitații se încadrează între 369 mm și 924 mm. Cantitățile cele mai mari de precipitații cad în mai-iunie, iar cele mai scăzute în decembrie-februarie.
• Se observă un trend crescător în ceea ce privește numărul de zile cu temperaturi de peste 35 °C, pentru perioada 1980-2024 creșterea a fost de 24,4 zile față de media înregistrată pentru perioada 1885-2024. De altfel, temperatura medie în timpul verii înregistrată la stația București-Filaret a crescut cu 1,22 °C pentru întreaga perioadă de înregistrări (1885-2024) și cu 4,31 °C pentru perioada 1980-2024.
• Insula de căldură reprezintă o modificare a climatului omniprezentă în orașe. Ea se referă la existența unei diferențe pozitive de temperatură între zonele construite din oraș și zonele construite din zona periurbană. În municipiul București, față de arealul din imediata vecinătate, orașul are o temperatură medie multianuală cu 0,9-1,2°C mai mare, dar diferențele instantanee sunt adesea între 4 și 8°C. Diferențele cele mai ridicate de temperatură apar vara (+3,7°C) și sunt mai reduse în timpul primăverii și toamnei (2-2,5°C). Intensitatea cea mai ridicată a insulei de căldură se înregistrează în zona centrală (zona Romană-Universitate-Unirii), alături de care se conturează un maxim secundar în zona Gara de Nord.
Managementul deșeurilor și economia circulară:
• România are printre cele mai ridicate rate de depozitare la rampele de deșeuri (74,3% din totalul deșeurilor generate) și cele mai reduse rate de reciclare (12%) din Uniunea Europeană. Totodată însă, produce cea mai mică cantitate de deșeuri urbane per locuitor (303 kg/locuitor/an) din Uniunea Europeană; medie anuală de deșeuri generată de un european este de 551 kg (cu un maxim de 803 kg/locuitor/an în Austria).
• Cantitatea anuală de deșeuri urbane eliminate în anul 2023 de municipiul București a fost de 725.111,59 tone/an.
• Depozitarea rămâne în continuare soluția dominantă pentru managementul deșeurilor în municipiul București. Capitala României are o infrastructură de gestionare a deșeurilor insuficientă pentru a atinge ambițiile stabilite prin Pachetul Uniunii Europene pentru economie circulară. Stațiile de sortare, punctele de compostare și industria reciclatoare sunt încă semnificativ subdimensionate.
• Interesul populației pentru schimbarea modelelor de consum și a modului de gestionare a deșeurilor este încă destul de redus.
• Municipiul București este în pragul unei crize majore legate de managementul deșeurilor, în contextul în care infrastructura pentru reciclarea deșeurilor este semnificativ subdimensionată, iar soluția clasică de eliminare nu mai este una viabilă.
• Municipiul București trimite deșeurile în multe rampe de deșeuri din localitățile din jur, fiind un generator important de probleme ecologice și sociale.
Infrastructura gri:
• Infrastructura gri include toate tipurile de clădiri, infrastructura de transport (rutier, feroviar, aerian), infrastructura de producere și furnizare a energiei electrice și termice, infrastructura de alimentare cu apă, infrastructura de gestionare a deșeurilor (inclusiv a apelor uzate) și infrastructura de furnizare a hranei.
• Există o tendință evidentă de extindere a componentelor infrastructurii gri, mai ales la clădirile cu funcții rezidențiale și de birouri, dar și la spațiile de circulație. Această tendință s-a accentuat în perioada 2020-2024.
• Între 2010 și 2023 au fost construite circa 260.000 de locuințe noi, multe dintre ele în blocuri.
• Adesea, noile ansambluri rezidențiale au luat locul unor foste platforme industriale, terenuri agricole ori chiar spații verzi.
• Modelul de locuire colectiv rămâne dominant la nivelul orașului și și la nivelul investițiilor noi, în prezent fiind estimate circa 800.000 locuințe ce se află în peste 18.000 de blocuri.
• Peste 4.600 de imobile din toate cele șase sectoare ale municipiului București au beneficiat de reabilitare termică în perioada 2010-2024.
• Capacitatea Bucureștiului de a-și produce singur hrana este foarte redusă: terenurile agricole sunt abandonate, serele au fost în cea mai mare parte desființate, livezile au fost transformate în construcții, desființate sau abandonate. În aceste condiții, orașul depinde de importul de hrană din regiunile învecinate, de pe piața națională ori internațională.
• Orașele au șapte categorii de infrastructuri majore: clădirile, infrastructura de transport, infrastructura de producere și furnizare a energiei, infrastructura de alimentare cu apă, infrastructura de gestionare a deșeurilor (inclusiv a apelor uzate), infrastructura de furnizare a hranei și infrastructura verde-albastră. Primele șase categorii sunt etichetate frecvent sub denumirea de infrastructură gri. Infrastructura gri reprezintă componenta tehnologică a unui oraș, care îi asigură funcționarea. Ea asigură suportul pentru activitățile umane desfășurate în cadrul orașului.
• În București există 1.063.983 locuințe, având o suprafață locuibilă desfășurată de 50.071.012 m2, care corespunde unui indice de circa 26 m2/locuitor (47 m2 suprafața medie a unei locuințe). 85% dintre locuințe au fost construite înainte de 1989.
• Există 411 clădiri încadrate în clasa de risc seismic I și 474 clădiri în clasa de risc seismic II.
• Lungimea totală a străzilor (2025) - 3.425 km.
• Rețeaua de distribuție a energiei termice acoperă circa 63% din gospodăriile municipiului București (circa 562.000 de locuințe aflate în 8.200 blocuri şi 600 imobile, 5.600 instituții bugetare, agenți economici şi sere). Restul își produc energia termică prin centrale de imobil, centrale individuale și chiar sobe. În cazul centralelor de imobil și a celor individuale, combustibilul utilizat este gazul metan. De altfel, peste 90% din locuințe au acces la rețeaua de alimentare cu gaz metan, distribuția realizându-se prin cei 2.142,8 km de conducte.
• În cazul apei potabile, apa brută este captată din râurile Argeș și Dâmbovița, după care este tratată în cadrul uzinelor Roşu (apă preluată din râul Argeș, capacitatea de tratare fiind de circa 300.000 m3 pe zi), Arcuda (apă preluată din râul Dâmbovița, cu o capacitate de 650.000 m3 pe zi) şi Crivina-Ogrezeni (apă preluată din râul Argeș, cu capacitate de tratare de circa 260.000 m3 pe zi). Capacitatea totală de distribuție a apei potabile este de 1.431.250 m3 pe zi. Apa tratată în aceste stații ajunge în sistemul public de alimentare cu apă, de unde circa 50% este utilizată de către populație, 43% pentru industrie și 7% pentru agricultură.
Mobilitatea urbană:
• Municipiul București este un oraș cu probleme de mobilitate specifice orașelor care nu au început încă tranziția de la transportul motorizat către alte tipuri de transport alternativ. Eforturile instituțiilor publice sunt orientate predominant spre rezolvarea problemelor de trafic existente (aglomerație, parcare, securitate) și nu pe înlocuirea treptată a acestui tip de mobilitate cu unul mult mai sustenabil.
• Chiar dacă Infrastructura rutieră a fost îmbunătățită semnificativ în ultimii 20 de ani, este depășită din punct de vedere al capacității de a susține circulația unui parc auto într-o creștere continuă și nevoile de mobilitate ale unor funcții urbane amplasate de multe ori insuficient documentat (de exemplu, cartiere rezidențiale, spații de birouri, platforme comerciale).
• Parcul auto a înregistrat o creștere în ultimii ani, însă fără o înnoire semnificativă a acestuia și fără tendință evidentă de trecere către motorizarea hibridă sau electrică. Autovehiculele electrice reprezintă 1,25% din totalul parcului auto, iar cele cu alte tipuri de motorizări 7,51%.
• Lipsa spațiilor de parcare afectează în prezent semnificativ circulația rutieră și pietonală, estetica peisajului urban și reprezintă un motiv frecvent al conflictelor de natură socială.
• Securitatea traficului înregistrează o tendință de îmbunătățire, chiar dacă numărul de accidente, inclusiv cu decese și răniți grav rămâne încă mai ridicat decât în alte orașe europene.
• Transportul în comun are o cotă de 36% din totalul mobilității bucureștene. Din cele 2,59 milioane călătorii cu mijloacele de transport în comun, cea mai mare parte revine transportului cu autobuze (26%), metrou (33%) și tramvai (18%). Calitatea transportului public înregistrează fluctuații, în funcție de caracteristicile generale ale traficului, investițiile în înnoirea flotei de vehicule, conectarea între mijloacele de transport, preferințele și comportamentele călătorilor. În ansamblu, tariful, acoperirea și frecvența mijloacelor de transport public este bună, existând unele probleme în ceea ce privește confortul, mai ales pe rutele foarte aglomerate.
• Transportul verde nu beneficiază de o infrastructură adecvată, care să îl facă eficient și atractiv. 15% din populația municipiului București alege să meargă frecvent pe jos către destinațiile vizate și doar 1% să folosească bicicleta.
• Mobilitatea urbană reprezintă o cauză importantă a degradării calității mediului în municipiul București, atât prin contribuția la poluarea aerului și zgomot, cât și prin aglomerația și insecuritatea accentuată.
• La nivelul anului 2024 erau delimitate: 24,41 km de benzi rezervate transportului public și 29,74 km de benzi de autobuz comune cu calea de rulare a tramvaiului.
• Administrația Străzilor are în evidență un număr de locuri de parcare de reședință și utilitate generală cu plată de 222.837 locuri la suprafață și 2.948 în subteran. Asta înseamnă 1 loc de parcar la 7,2 autovehicule.
• Rețeaua de metrou a municipiului București are o lungime de 79,25 km, distribuiți pe cinci linii magistrale, 64 de stații și 6 depouri.
• Bucureștiul ar fi cel mai aglomerat oraș din Uniunea Europeană. În 2024 fiecare bucureștean implicat în trafic a pierdut 150 de ore pe an în plus din cauza aglomerărilor din trafic.
• Municipiul București deține un sistem complex de transport public, cu 2,23 milioane de călătorii zilnic. Există 74 linii de autobuz (plus 24 linii de noapte), 17 linii de troleibuze, 20 linii de tramvai și 5 magistrale de metrou. Rețeaua de transport public a municipiului București este suplimentată de transportul public metropolitan, la care participă, pe lângă STB, încă 30 operatori din județul Ilfov.
• Sub 1% din populație folosește bicicletele, față de 19% în Copenhaga și 21% în Amsterdam. Cauza principală este reprezentată de lipsa infrastructurii.
Raportul „Starea mediului în București”, foarte interesant, poate fi citit integral aici.
