Am scris mai multe articole în ultimii ani în care am arătat de ce timpul este un concept uman aplicat realității înconjurătoarea, nu un element constituent al naturii. Faptul că fizica modernă îl folosește nu arată alt lucru decât arată întreaga fizică: faptul că omul este suficient de inteligent pentru a dezvolta un instrument elaborat pentru a măsura natura și de a utiliza rezultatul teoriilor științifice și al măsurătorilor pentru a manipula natura și pentru a crea tehnologie.
Articole în care vorbesc despre natura timpului:
• Timpul nu există în natură
• De ce nu ne putem imagina lipsa timpului?
• Ce poate însemna că un foton nu „experimentează” timpul?
• „Simțul timpului” poate fi afectat de leziuni ale emisferei drepte
• Ce legătură este între „timpul” măsurat de ceasuri și „timpul” altor sisteme?
Mai jos puteți citi, în traducere, un articol despre natura timpului publicat de Matyáš Moravec pe site-ul The Conversation. Abordarea este diferită de cea pe care o susțin în articolele scrise pe site, dar tocmai de aceea este interesant de înțeles.
„Fizica modernă sugerează că timpul ar putea fi o iluzie. Teoria relativității a lui Einstein, de exemplu, sugerează că universul este un bloc cu 4 dimensiuni care conține spațiul și timpul în mod simultan, fără un „acum”. Viitorul pentru un observator este trecutul pentru altul. Aceasta ar însemna că timpul nu curge din trecut în viitor, așa cum îl experimentăm.
Această abordare intră în conflict cu modul în care este conceptualizat timpul în alte domenii ale fizicii, cum ar fi mecanica cuantică.
Așadar, este timpul o iluzie sau nu? O abordare este să încercăm să demonstrăm că timpul nu este real folosind doar logica.
În 1908, J.M.E. McTaggart, un filozof englez, a publicat o lucrare în care susținea că am putea arăta că timpul nu există, folosind doar logica.
Imaginaţi-vă că cineva va dă un pachet de cărți, fiecare carte reprezentând un eveniment. O carte descrie anul 2024, alta moartea reginei Victoria și alta eclipsa de Soare din 2026. Cărțile au fost amestecate. Vi s-a cerut să aranjați aceste cărți într-un mod care să reprezinte timpul. Cum ați putea face asta?
Seria B
Prima modalitate este de a folosi ceea ce McTaggart numește „seria B”. Alegeți o carte și o așezați pe podea. Apoi mai luați una și o comparaţi cu cea de pe podea. Dacă evenimentul de pe carte este anterior, atunci așezați cartea în stânga celei de pe podea. Dacă evenimentul este ulterior, atunci o așezați în dreapta.
De exemplu, moartea reginei Victoria se pune în stânga eclipsei de Soare din 2026. Anul 2024 va fi în stânga eclipsei de Soare din 2026, dar în dreapta morții reginei Victoria. Continuați să repetați acest lucru până când obţineţi un șir de cărți, dintre care fiecare două sunt corelate prin relația anterior-ulterior.
Dată privim aranjamentul final înţelegem că lipsește ceva. Șirul de cărți este static. Odată ce cărțile au fost puse la locul lor, nimic din ordinea lor nu se schimbă. Dar, așa cum insistă McTaggart, nu putem avea timp fără schimbare.
Timpul este, în cele din urmă, o măsură a schimbării, chiar și conform fizicii. Este adesea identificat ca o creștere a dezordinii (entropiei) unui sistem închis.
→ Ce este, în fapt, entropia? Este adevărat că măsoară nivelul de dezordine?
Luați o ceașcă de cafea fierbinte. Pe măsură ce aceasta se răcește, entropia crește. Puteți determina cu aproximație timpul trecut de la punerea apei fierbinți în cană după temperatura de la un moment dat. Orice dispozitiv care măsoară timpul, cum ar fi un ceas, se bazează pe o schimbare (mecanismul ceasului).
Cum ne amintim, sarcina inițială a fost să aranjăm cărțile într-un mod care să reprezinte timpul. Dar am ajuns la ceva care nu se schimbă. Ar fi ciudat să spunem că timpul nu se schimbă. Așadar, seria B nu poate capta timpul.
Seria A
Există, totuși, o altă opțiune. Putem începe din nou și de data aceasta încercăm să aranjăm cărțile folosind ceea ce McTaggart numește „seria A”.
Constituiți trei seturi de cărţi. În stânga puneți toate cărțile care descriu evenimente care au avut loc, cum ar fi moartea Reginei Victoria. La mijloc puneți toate cărţile cu evenimente care se întâmplă în prezent, precum anul 2024. Iar în dreapta, puneți cărțile care se referă la eveniment din viitor, precum eclipsa de Soare din 2026.
Spre deosebire de seria B, acest aranjament nu este static. Pe măsură ce timpul trece, trebuie să mutați cărțile din teancul drept (viitor) în teancul din mijloc (prezent), iar pe cele din teancul din mijloc (prezent) în teancul din stânga (trecut), unde rămân pentru totdeauna. În acest caz, în mod evident, are loc o schimbare. Dar înseamnă acest lucru că seria A descrie timpul?
Potrivit lui McTaggart, seria A este circulară.
Mișcarea mâinii tale, care mută cărțile din teancul din stânga în cel din mijloc și apoi în teancul din dreapta, este un proces care are loc în timp.
Este nevoie să fii în timp pentru a putea aranja cărțile. Dar timpul este exact ceea ce încercăm să captăm. Cu alte cuvinte, trebuie deja să fii în timp pentru a descrie timpul. Acesta este un proces circular, iar circularitatea încalcă logica.
Să rezumăm. Aranjamentul de tipul „serie B” nu poate descrie timpul, pentru că nimic nu se schimbă, iar schimbarea este necesară pentru timp. Așadar, seria B nu funcționează.
În cazul seriei A avem schimbare, dar este circulară. Deci nici ea nu ne ajută.
Deoarece niciuna dintre serii nu funcţionează, McTaggart concluzionează că timpul nu poate fi real.
O sută de ani mai târziu
După o sută de ani filozofii sunt încă în căutarea unei soluții. Unii, numiți „teoreticieni A” încearcă să definească seria A într-un mod care nu este circular.
Alții, numiți „teoreticieni B”, acceptă că seria B descrie realitatea și afirmă că McTaggart a greșit crezând că este necesară schimbarea. Poate că timpul este doar un șir de evenimente.
Există și „teoreticieni C” care merg mai departe și susţin că șirul de cărți nici măcar nu are o direcție de la anterior la ulterior.
Anul 2024 este între moartea reginei Victoria și eclipsa de Soare din 2026. Faptul că ne gândim la moartea reginei Victoria ca la un eveniment anterior eclipsei de Soare din 2026 și nu invers ar putea fi doar o chestiune de obișnuință. Este similar numerotării scândurilor unui gard: puteți începe de la orice capăt doriți. Gardul în sine nu are direcție.
Încă nu sunt convins că vreunul dintre acești teoreticieni are dreptate. Poate că există moduri complet diferite de a gândi despre natura timpului. Până la urmă... timpul ne va spune cine are dreptate.
Și indiferent de cine are dreptate, ceea ce este remarcabil este că McTaggart a reușit să construiască argumentația sa fără să facă apel la descoperirile științei, ci doar aplicând logica problemei timpului.”
Citiți și:
→ În fapt, nu există realitatea obiectivă
Traducere după How logic alone may prove that time doesn’t exist
Credit: kjinor.deviantart.com
