Un leu tânăr, de 9 luni, este omorât și disecat într-o grădină zoologică din Danemarca, pentru a arăta copiilor „frumusețea” din interiorul leului...

În videoclipul de mai jos, filmat în anul 2018 în grădina zoologică Odense din Danemarca, puteți vedea ceea ce se întâmplă de mai bine de 20 de ani în acel loc: disecția unui animal în public, în acest caz un leu, pentru „educația” privitorilor. În urmă rămâne o sumă de resturi, care sunt aruncate într-un singur tomberon.

După cum spune chiar unul dintre participanți la disecție, leul sacrificat era „surplus”, orice o fi însemnând asta.

Videoclipul, de 11 minute, conține multe cadre în care leul este ciopârțit „profesionist”, în fața copiilor și părinților. Dacă sunteți mai slabi de înger, acum sunteți avertizați!


Este normală o asemenea „demonstrație științifică”?

Să omori programat și constant câte un animal în fața copiilor mi se pare aberant. Pentru că nu mi-e clar care este scopul. Cu ce se vor alege acei copii, hotărâtor pentru educația lor? Ce vor pierde dacă nu participă la acest „ritual” grotesc? Nu mi-e clar.

Ca peste tot, la „demonstrația științifică” participă fiecare cum poate: copiii, unii, cu o oroare nedisimulată, părinții, unii, cu degetul pe telefon pentru a filma și face poze... Și-n evul mediu execuțiile publice aveau parte de același entuziasm din partea unora dintre participanți, doar că locurile execuției nu erau așa bine organizate ca în țara cu cei mai fericiți oameni, Danemarca.

Sigur, animale mor în fiecare zi. Unele se omoară între ele, altele, cu milioanele, sunt omorâte zilnic de om pentru alimentație ori alte scopuri industriale. Asta nu se poate evita. Dar măcar în acest ultim caz nu vorbim despre omorârea inutilă a unor animale... Omul este omnivor și nu va renunța niciodată la carne pentru alimentație. Dar să omori un leu în fața unor copii sub formă de show pare cam mult, chiar și pentru o specie primitivă numită într-un exces de orbire Homo sapiens.

Sigur, individului uman, cu puțin excepții, nu-i pasă de nimeni, cu excepția sa și a celor care-i sunt apropiați (și doar pentru că-i sunt utili cumva). Dificultățile celor implicați, fără voia lor, în masacre ale semenilor de-a lungul istoriei, au fost doar de adaptare la actul crimei, nu de moralitate. Omul își ucide cu entuziasm și profesionalism semenii, odată scăpat de oroare actului uciderii.

Știind acestea, nu-mai rămâne de vorbit decât despre rolul reglementărilor într-o societate. Adică, în opinia mea, pe trendul aparent de neoprit al civilizării (din care face parte, printre altele, acordarea drepturilor pentru minorități de tot felul), poate ar trebui discutat mai clar și despre animale și relația noastră cu ele.

Și nu vorbesc neapărat doar despre ucidere, ci și despre punerea acestora în stare de prizonierat. Mă refer la grădinile zoologice.  

Mersul la grădina zoologică, deși încă privit ca un mod de socializare, este un mod barbar de a oferi distracție copiilor, ținând prizoniere animale care nu se pot comporta natural într-un spațiu cum este cel oferit de grădina zoologică. Multe animale nu se reproduc în captivitate.

În plus, mersul la o grădină zoologică nu ajută în ce privește înțelegerea comportamentului animalelor. De exemplu, conceptul de „lup alfa” și de „lupoaica alfa” (continuând cu lupii beta și omega) își au originea în studiul lupilor în captivitate, unde, într-adevăr, lupi fără legături de rudenie între ei, puși împreună, își stabilesc o ierarhie bazată pe forța fizică. Inițial s-a crezut că și în libertate lupii sunt grupări de indivizi care se strâng împreună pentru a vâna. Dar odată ce s-au studiat în natură lupii, s-a constatat că organizarea haitei este diferită, pe bază de familii. Mituri precum: lupii alfa hotărăsc și controlează totul, conduc vânătoarea, mănâncă primii și sunt singurii care se împerechează - deși încă persistă, nu au legătură cu realitatea.

Citește și: Înțelepciunea lupilor

Ultimul elefant de la grădina zoologică din București, pentru cine-și amintește, se mișca întruna, sacadat, stânga-dreapta; părea că are o boală psihică (de la lanțul scurt care-l priponea?). În ianuarie 2021 toată presa a vuit, pentru că era emoționant și aducător de vizualizări, despre soarta tragică a ursoaicei Ina, care, eliberată după 20 de ani de stat într-o cușcă, nu știa să meargă decât într-un cerc cu rază de 1 metru.

Sigur, nu s-a pus problema punerii în discuției a aberației numite „grădină zoologică”. Eventual dacă am găsi bani să facem unele noi și mai mari, nu? În care să băgăm cât mai multe animale, care să fie mândria directorului grădinii...


Oare nu a venit vremea să schimbăm conceptul actual de grădină zoologică? Adică să le desființăm ori, poate, să păstrăm doar animalele domestice? Copiii nu învață mai nimic despre animale la zoo; mai bine s-ar uita la televizor pe un canal dedicat pentru a afla câte ceva despre comportamentul animal. La ce ajută că vedem un leu într-o cușcă (asta până-l disecăm..)? Ne spune ceva despre leu? Nu prea.

Sigur, ar fi situația în care se impune protejarea anumitor specii într-un mediu controlat, dar atunci spațiile ar trebui să simuleze, pe cât posibil, un mediu natural.

Pe lângă canalele TV, pentru iubitorii de natură și animale explore.org poate fi un excelent mijloc de relaxare și satisfacere a unor curiozități privind viața unor animale în habitatul lor natural. Site-ul oferă imagini de la sute de camere montate în diverse locuri ale globului, transmițând online.

Iar acum, disecția...


În interiorul unui leu


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.