În aorcd cu cerceătri rceetne nu cnotazeă odriena ltieerolr din itneroiurl cuivtnieolr pnertu că ctiim cuivtne înrtgei, nu pe ltiere.
Ați reușit să citiți textul de mai sus? Dacă da, nu sunteți cu siguranță singurul. Da, știu, cel mai probabil ați mai văzut de câteva ori ceva asemănător pe Internet, cel mai probabil pe o rețea de socializare.
Un text care circulă pe Internet încă din anul 2003 afirmă că un studiu efectuat la celebra Universitate Cambridge a dovedit că nu contează ordinea literelor, atâta vreme cât prima și ultima literă a cuvântului sunt păstrate la locul potrivit.
Afirmația mi s-a părut ciudată, așa că am făcut un pic de cercetare. Dar înainte de a vă spune ce am descoperit, să facem împreună un scurt test, să vedem dacă se verifică. De data asta o să amestec un pic mai bine literele :)
Încercați să citiți următorul text:
Aetrliloce rtzpprineeă erexenuepa sutrcă a cirăreteci esxntie.
Parcă e altceva, nu? Am respectat regula celor „de la Cambridge”, am pus bine prima și ultima litera ale fiecărui cuvânt, dar parcă nu e la fel de ușor să înțelegem ce a vrut să spună autorul :) Textul original, cu literele în poziția lor firească, îl puteți vedea la finalul articolului.
În primul rând trebuie menționat că nu a existat o atare cercetare la Cambridge. Este o invenție de Internet, ca atâtea altele. În fapt, textul original nu menționa Cambridge, dar cuiva inteligent, care s-a gândit să dea o altă greutate textului, i-a trecut prin minte să adauge și facultatea.
Textele de genul primului pot fi relativ ușor citite pentru că modificările sunt totuși minime. Când modificările sunt mai importante, ca în al doilea exemplu, atunci nu prea mai putem înțelege textul. Și de ce ar fi altfel?
Textul care menționează Universitatea Cambridge îl puteți găsi pe... o pagină a universității, care a aflat de acesta, iar unul dintre cercetătorii în domeniul lingvistic i-a acordat ceva timp și l-a analizat :) Puteți accesa această pagină aici.
Pe de altă parte cred că această capacitate de înțelege texte cu multiple greșeli ne spune și de ce este atât de dificil să observi toate greșelile atunci când trebuie să te asiguri că textul tău este perfect (când scrii un articol, o lucrare de dizertație, de doctorat șamd). O citire independentă întotdeauna ajută. Suntem prea buni la a ignora erorile :)
→ Textul real al celei de-a doua propoziții: Aetrliloce rtzpprineeă erexenuepa sutrcă a cirăreteci esxntie = Articolele reprezintă expunerea scurtă a cercetării extinse.
