Istoria universului. credit: NASA / CXC / M. Weiss

 

După ce Einstein a dezvoltat o nouă și puternică descriere matematică a gravitației, el a folosit-o pentru a face predicții. În primul rând, Einstein a verificat că noua sa descriere se potrivea cu predicţiile legii lui Newton, pentru situațiile în care legea lui Newton era în acord cu experimentele. Și a ieşit bine.

Apoi Einstein s-a ocupat de orbita lui Mercur și a obținut un rezultat care se potrivea perfect cu observațiilor experimentale ale zilei; observații care prezentau o anomalie care nu putea fi explicată cu legea gravitației a lui Newton.

S-a ocupat apoi de lumina stelară care trecea pe lângă Soare și a prezis că ar trebui să aibă o traiectorie curbată din cauza gravitației Soarelui; acest lucru a fost ulterior confirmat.


S-a ocupat de lumina care părăsea stele mari și a prezis că spectrul luminii ar trebui să indice o deplasarea către roşu în timp ce se depărtează de stea; acest lucru a fost ulterior confirmat.

Apoi Einstein şi-a folosit teoriile asupra spaţiului gol și a prezis că unde gravitaţionale ar trebui să se propage prin el; acest lucru a fost ulterior confirmat.

Și, în fine, s-a ocupat de întreg universul și a prognozat că acesta ar trebui să fie static și neschimbat. Iar aici ce a greșit.

Înțelegerea la acea vreme era că universul nu se extindea şi nu se contracta și, în timp ce începeau să existe zvonuri că nebuloasele îndepărtate se îndepărtau constant de noi, Einstein era ferm în tabăra „universului static”.

Și s-a întâmplat că atunci când Einstein și-a efectuat calculele despre univers, a făcut o mică, dar semnificativă greșeală tehnică, ce prezicea un univers static.

Bănuiesc că Einstein probabil nu şi-a dat seama de greșeală din două motive: pentru că calculul tensorial este greu și enervant de subtil și pentru că a fost de acord cu rezultatul, deci nu a avut niciun motiv să îl pună la îndoială.

Acest lucru este cu atât mai semnificativ, deoarece greșeala însemna, în cele din urmă, că ecuațiile sale preziceau un univers fără nimic în el și Einstein a trebuit să găsească un truc matematic pentru ca ecuațiile sale să descrie un univers care avea materie în el, în ciuda calculului său greșit.

 

Omul care l-a corectat pe Einstein
(subtitrare în lb. engleză)

 

 



Câțiva ani mai târziu, fizicianul rus Alexander Friedmann s-a ocupat şi el de univers, în ansamblul său, folosind ecuațiile lui Einstein, dar nu a mai greşit matematica. El a prezis că universul poate fi în expansiune sau să se contracte ori să fie static, în funcție de cât de multă materie e în el și de echilibrul materiei și energiei.

Dar Einstein încă nu și-a dat seama că a făcut o greșeală: în schimb, Einstein a publicat o critică a operei lui Friedmann, justificându-și critica cu același calcul eronat ca înainte.

Friedmann a scris lui Einstein o scrisoare privată, explicându-i cu grație (dar cu fermitate) lui Einstein calculul corect și (din nou, cu grație) cerându-i lui Einstein fie să-i arate unde a greșit, fie să publice o corecție.

Einstein a văzut în cele din urmă că Friedmann avea dreptate - așa că a recunoscut și a publicat un articol în care-şi retrăgea criticile anterioare. Rezulta că ecuațiile relativității generale pot descrie un univers în expansiune sau care se contractă, la urma urmelor.

Dar Friedmann a murit înainte ca date experimentale concludente să apară și să arate că universul se află în expansiune, așa că nu a știut niciodată care dintre posibilele soluţii ale ecuaţiilor sale este corect.

Și Einstein a murit înainte să apară dovezi experimentale concludente, care au arătat, în fapt, că trucul matematic pe care-l folosise pentru a se regla greșeala de calcul era foarte util și este acum folosit pentru a descrie energia întunecată.

Einstein a fost foarte supărat de întregul episod; povestea este scrisă de obicei pentru a sugera că a regretat pur și simplu că a greșit. Și poate acesta este adevărul. Dar poate că Einstein era supărat pentru că dacă nu ar fi făcut acea eroare de matematică ar fi putut găsi, ani mai devreme, aceleași ecuații ca Friedmann (și care sunt numite acum ecuațiile Friedmann și sunt fundamentul înțelegerii noastre moderne a structurii la scară largă a universului).

Dar poate că Einstein nu a fost stare să facă ceea ce a făcut Friedmann pentru că toți oamenii, chiar și oamenii de știință, au preconcepţii, iar aceste preconcepţii tind să fie atât de puternice, că ne fac să nu mai vedem alte variante.

Frumusețea unei abordări deschise, raționale și științifice este că atunci când una dintre preconcepţii este greșită, ești mai dispus să analizezi dovezile, să vezi că ai greșit și să o recunoști.

Dar este foarte greu de făcut asta chiar - sau poate mai ales - pentru cineva ca Einstein. Și mă întreb dacă Einstein ar fi putut să-și vadă preconcepţia greşită despre natura statică a universului fără ajutor din afară.

Einstein, ca noi toți, am fost la urma urmei o fiinţă umană. Ceea ce putem învăţa din acțiunile lui Einstein în această poveste este acesta: să înțelegem că putem greși, iar atunci când o facem, să o recunoaștem cu grație.

Textul articolului este textul din videoclip, cu mici ajustări.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.