CuriozităţiŞtiaţi că putem detecta cinci gusturi de bază? Patru sunt foarte familiare: gustul dulce, acru, amar şi sărat. Al cincilea e mai familiar în Asia şi mai puţin în Vest, se numeşte Umami şi e gustul glutamatului monosodic. Despre multe alte curiozităţi, în continuare.

 

 

Acest compus, glutamatului monosodic, e larg utilizat în bucătăria orientală şi de aceea e probabil recunoscut ca un gust separat.

Ştiaţi că... ceaiul pregătit la cuptorul cu microunde nu este aşa gustos ca cel preparat la ceainic?  Aceasta pentru că microundele încălzesc doar straturile externe ale apei din recipientele puse la încălzit în cuptorul cu microunde. Apa din centrul paharului se încălzeşte mult mai încet; când straturile de la exterior ale apei au atins punctul de fierbere, ne înşelăm gândindu-ne că toată apa din recipient e la fel de fierbinte. Dar temperatura medie e mult mai mică, iar ceaiul nu are o aromă aşa bună.

Ştiaţi că... temperatura de fierbere a apei scade cu altitudinea? Astfel, la o înălţime de 1800 metri, apa va fierbe la 94,4 grade Celsius, iar nu la 100 grade Celsius, aşa cum fierbe la nivelul mării.

Ştiaţi că... şi cafeaua decafeinizată tot mai conţine cafeină? O ceaşcă de cafea are aproximativ 80-135 mg cafeină. Pentru ca o cafea să fie considerată decafeinizată cel puţin 97% din cafeină trebuie să fie îndepărtată. Testele arată că şi cafeaua decafeinizată tot mai conţine 2-6 mg de cafeină pe ceaşcă.

Ştiaţi că... oamenii graşi, care sunt şi mai bine izolaţi termic, simt frigul mai repede decât oamenii slabi? Motivul e că grăsimea păstrează căldura în interiorul corpului, departe de piele, care se răceşte. Iar când pielea se răceşte, ţi se face frig (pentru că în piele se găsesc receptorii termici).

Ştiaţi că... anul are 365 de zile? Desigur că ştiaţi. Dar aţi observat următorul lucru: 365=102+112+122=132+142 ? Coincidenţă? Armonie prestabilită? Voi hotărâţi.

Ştiaţi că... o să fie vară în ianuarie în emisfera nordică? Pe lângă mişcarea de revoluţie şi de rotaţie a Pământului, el mai suferă o mişcare de precesie a axei sale (mişcarea de precesie este ca mişcarea unui titirez care nu se învârte într-o poziţie perfect verticală), astfel că la fiecare 12900 de ani Polul Nord alternează în a fi orientat spre Soare sau depărtat de acesta în luna ianuarie. Acum, în emisfera nordică în ianuarie este iarnă deoarece Polul Nord nu este înclinat spre Soare.

Ştiaţi că... noi vedem de pe Pământ doar o singură jumătate a Lunii, oricând am privi-o? Asta se întâmplă deoarece mişcarea de rotaţie a Lunii are aceeaşi durată ca mişcarea de revoluţie a ei în jurul Pământului.

Ştiaţi că... noi creştem în înălţime cu aproximativ 1,5 cm peste noapte? Asta se întâmplă deoarece când dormim se măreşte distanţa dintre vertebre (gravitaţia nemaiacţionând în axul coloanei vertebrale). Dimineaţa când ne trezim, din cauza gravitaţiei, vertebrele se tasează iar în scurt timp coloana vertebrală se va micşora din nou. Astronauţii, atunci când sunt în spaţiul cosmic, cresc în înălţime cu chiar mai bine de 3 cm, dar la câteva ore după ce se întorc pe Pământ revin la înălţimea normală.

Ştiaţi că... dacă se va topi toată gheaţa de la Polul Nord nivelul apei oceanelor nu va creşte? De ce? Deoarece această gheaţă pluteşte pe apă, iar prin topire, moleculele de apă din gheaţă vor ocupa acelaşi spaţiu al lichidului dezlocuit iniţial de gheaţă. Bineînţeles, trebuie să fim atenţi la definirea regiunii Polului Nord. Dacă includem gheaţa de pe unele insule, atunci această gheaţă va aduce alte molecule de apă celei din oceane şi uşor va creşte şi nivelul mării. Invers, majoritatea din gheaţa de la Polul Sud se găseşte pe pământ, iar topirea ei ar ridica semnificativ nivelul mării.

Ştiaţi că... vulcanii produc o mare cantitate de materii prime utile sau extrem de căutate? Un exemplu ar fi piatra ponce, care este spumă de lavă. De asemenea, formaţiunile vulcanice sunt uneori sediul reacţiilor care concentrează metalele prezente în manta (aramă, argint, mercur). Iar vulcanii erodaţi din lanţul cascadelor, în vestul Statelor Unite, se află la originea celebrei „Goane după aur”. Mişcările vulcanice permit, de asemenea, aducerea la suprafaţă a diamantelor formate la presiune ridicată şi la o adâncime de aproape 3000 km.

Vulcanii se formează mai ales la marginea plăcilor tectonice. Când plăcile se îndreaptă una spre alta, una dintre ele trece pe sub cealaltă, ridicând-o. Placa de dedesubt se înfierbântă şi se fluidifică, formând magma care, fiind mai uşoară şi mai fierbinte, are tendinţa să urce către suprafaţă, profitând de zonele fragile ale scoarţei terestre.

Ştiaţi că... meteoriţii (stelele căzătoare) sunt resturi care provin din comete? Cometele sunt nişte corpuri care orbitează în jurul Soarelui pe nişte orbite foarte alungite şi de mari dimensiuni. Când, pe orbitele lor, se găsesc la marginea sistemului solar, cometele sunt nişte bulgări de gheaţă. Când se apropie de Soare, o cometă începe să se topească pierzând materie (şi astfel se explică şi coada ei, pe care o putem vedea cu ochiul liber) dar şi bucăţi mai mari de rocă.

Aceste fragmente de rocă din comete vor reprezenta meteoriţii, care vor gravita o perioadă în jurul Soarelui. Când Pământul se intersectează cu aceste resturi, se observă ploile de meteoriţi. Când meteoriţii intră în atmosferă, încep să ardă, iar puţini dintre aceştia vor reuşi sa ajungă pe Pământ. Unii, mai mari, pot forma chiar cratere.

Ştiaţi că... pe întreg Pământul se înregistrează aproximativ 120 de fulgere pe secundă? Dar cum se formează un fulger? Când o masă de aer cald întâlneşte o masă de aer rece, apa va condensa şi va trece din stare gazoasă în stare lichidă, formându-se norii. Apoi picăturile de la bază, mai calde şi mai uşoare, vor urca la altitudini mai mari. Pe măsură ce urcă, temperatura scade iar picăturile de apă pot îngheţa şi devin şi mai grele. Fiind mai grele, vor cădea înapoi iar frecarea dintre picăturile de gheaţă aflate în cădere şi cele care se află în urcare va produce electricitate. Când diferenţa de potenţial faţă de sol e prea mare, se produce fulgerul.

Dar ce este tunetul? Când se declanşează un fulger, are loc o încălzire foarte rapidă a aerului din nori, care se va dilata brusc. Se formează astfel tunetul, care este o undă de şoc ce se deplasează mult mai încet decât lumina şi de aceea noi îl auzim după ce am văzut deja fulgerul.

Ştiaţi că... mirajele sunt simple iluzii optice? Dar cum se întâmplă acest lucru…noi putem sa vedem un obiect pentru că razele de lumină care vin de la acel obiect sunt preluate de către nişte receptori de la nivelul retinei; de aici informaţia este transmisă la creier, unde este şi analizată, traducându-se astfel realitatea înconjurătoare. Dar ceea ce percepem nu este, de fapt, realitatea strictă, ci o interpretare a ei de către creier.

 

Curiozitati din natura (IV): formarea mirajelor

 

Atunci când temperatura aerului variază mult de la un strat la altul, cum se întâmplă în deşerturi, lumina va parcurge o traiectorie curbată, ocolind zona în care densitatea aerului este mai mare. Creierul percepe lumina ca având traiectorie rectilinie, iar drept urmare, obiectul la care privim va apărea că se găseşte în altă parte.

Creierul interpretează toate semnalele luminoase ca şi cum ar proveni din linie dreaptă de la obiectul privit. Însă lumina se propagă diferit în diferite medii. Astfel, în deşerturi de exemplu, unde este foarte cald, temperatura aerului la nivelul solului variază mult (e mai mare) faţă de temperatura aerului din straturile superioare (de la nivelul ochilor), deci la nivelul solului aerul va fi mai cald, deci mai puţin dens. Iar lumina se propagă mai uşor prin medii mai puţin dense, deci ea va parcurge distanţa de la obiect la ochi sub forma unei traiectorii curbate. Cum ochii percep lumina ca având traiectorie rectilinie, şi obiectul respectiv va fi văzut ca aflându-se în alt loc.

Ştiaţi că... cel mai mare seism înregistrat vreodată s-a produs în Chile şi a avut magnitudinea de 9,5 pe scara Richter? Însă  ce este un cutremur? Un cutremur reprezintă o mişcare a scoarţei terestre ce antrenează la suprafaţa solului vibraţii mai mult sau mai puţin distrugătoare. Aceasta se produce ca urmare a mişcării plăcilor tectonice, mişcare care la un moment dat poate determina ruptura unui ansamblu de roci, ruptură ce constituie de fapt focarul seismului. Ca urmare a crăpării scoarţei, se va elibera o mare cantitate de energie, sub formă de căldură şi vibraţii. Magnitudinea reprezintă măsura energiei eliberate şi se măsoară pe scara Richter. Intensitatea unui cutremur măsoară efectele lui (pagube materiale, prăbuşiri de clădiri, pierderi de vieţi omeneşti)  şi se măsoară pe scara Mercalli.

Unul din cele mai mari cutremure din istoria Japoniei a avut loc în oraşul Kobe în anul 1995. Japonia este renumită pentru numărul mare de cutremure la care este supusă din cauză că se află la locul de întâlnire a 3 plăci tectonice: placa Pacificului, placa Filipinelor şi placa Eurasiatică.

Citiţi şi Cum funcţionează cutremurul?

 

Pt a posta comentarii: creați un cont pe site, folosiți contul de FB, Twitter sau Google ori postați ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (nu se publică automat).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro