Cinci tineri a căror hotărâre a fost întărită de inundații și incendii de vegetație și-au dat recent în judecată guvernele la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Reclamația lor privește apartenența fiecărei țări la un tratat obscur despre care ei susțin că face imposibilă acțiunea climatică prin protejarea investitorilor în combustibili fosili.
Tratatul privind Carta Energiei are 52 de state semnatare (n.tr. inclusiv România), majoritatea fiind state membre ale UE, dar incluzând și Regatul Unit și Japonia. Reclamanții dau în judecată 12 dintre acestea, inclusiv Franța, Germania și Regatul Unit, toate fiind țări în care companiile energetice folosesc tratatul pentru a acționa guvernele în instanță din cauza politicilor care interferează cu extracția combustibililor fosili.
De exemplu, compania germană RWE dă în judecată Olanda pentru 1,4 miliarde de euro, deoarece aceasta intenționează să elimine treptat cărbunele.
Reclamanții urmăresc să forțeze țările lor să iasă din tratat și sunt sprijiniți de Global Legal Action Network, un grup de campanie care are un proces în desfășurare împotriva a 33 de țări europene pe care le acuză că întârzie măsurile împotriva schimbărilor climatice. Perspectivele ca actuala cerere să ajungă la o audiere la CEDO par bune. Dar cât de simplu este să smulgi țările de sub influența acestui tratat?
Tratatul privind Carta Energiei a început ca un acord al UE în 1991, care garanta protecții juridice pentru companiile care investeau în proiecte energetice precum platformele petroliere offshore. Conform articolului 10 (1) al tratatului, aceste investiții trebuie să „beneficieze de constantă protecție și securitate”. Dacă politicile guvernamentale se schimbă pentru a limita aceste proiecte, precum decizia Italiei din 2019 de a interzice forajele pentru petrol și gaze la mai puțin de 12 mile de coastă, guvernul este obligat să compenseze compania respectivă pentru pierderile sale viitoare estimate.
Mecanismul juridic care permite acest lucru este cunoscut sub numele de soluționare a litigiilor dintre investitori și state. O scrisoare adresată liderilor UE, semnată de 76 de oameni de știință specializați în climă, susține că acest mecanism ar putea menține deschise centralele pe cărbune sau ar putea forța guvernele să plătească despăgubiri uriașe pentru închiderea lor, într-un moment în care sunt necesare disperat reduceri rapide și profunde ale emisiilor.
Banii cheltuiți pentru compensarea investitorilor în combustibili fosili vor reduce investițiile în energia regenerabilă și în alte lucruri vitale pentru tranziția verde, precum transportul public. Deși retragerea din Tratatul privind Carta Energiei este posibilă pentru orice țară, pierderea beneficiilor apartenenței, precum taxe și tarife mai mici pentru importurile de petrol și gaze, va face ca decizia să fie dificilă.
Mai mult, obligațiile țărilor care au fost semnatare ale tratatului nu dispar odată cu retragerea, ci continuă încă 20 de ani. Investitorii pot continua să deschidă litigii împotriva foștilor membri și, dacă au câștig de cauză, trebuie despăgubiți de statul respectiv. Rusia și Italia s-au retras din Tratatul privind Carta Energiei în 2009 și, respectiv, 2016, și continuă să se confrunte cu multiple reclamații.
Părăsirea tratatului
Între timp, Comisia Europeană este pregătită să extindă influența Tratatului privind Carta Energiei în țări din Africa și America Latină, implicând potențial aceste state în aceleași litigii dintre investitori și state care au împiedicat acțiunea climatică în Europa.
Declarația politică pentru o nouă cartă internațională a energiei, bazată pe principiile tratatului european original, a fost semnată de 87 de țări în 2015. Negocierile continuă, însă lista de 25 de puncte care stabilește prioritățile semnatarilor include o singură referire la „dezvoltarea durabilă”.
O actualizare privind negocierile menționa că investițiile existente în combustibili fosili urmează să fie protejate până în 2033, ceea ce înseamnă că guvernele vor fi obligate să plătească despăgubiri dacă închid prematur o centrală pe cărbune. Regatul Unit și UE au ajuns la un acord pentru a exclude noile proiecte bazate pe combustibili fosili de la protecție începând de la mijlocul lunii august 2023.
Este nevoie urgentă de măsuri drastice pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în concordanță cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C în cel mai bun caz și 2°C în cel mai rău caz. Țările vor trebui să reglementeze și să închidă sursele de emisii, însă, în același timp, investitorii în combustibili fosili, inclusiv companiile petroliere și utilitățile energetice, cer mai mult timp și mai mulți bani pentru a se adapta tranziției.
Cererea depusă de RWE împotriva guvernului olandez în februarie 2021 susținea că acesta din urmă nu oferise suficient timp companiei pentru a trece de la cărbune la biomasă. Însă guvernul olandez nu își poate permite acest lucru, deoarece propria sa Curte Supremă a decis în 2019 că acționează ilegal prin faptul că întârzie prea mult implementarea reducerilor de emisii.
O modalitate de a aborda această problemă este ca părțile semnatare ale Tratatului privind Carta Energiei să se retragă din el în masă și astfel să scape de clauza de supraviețuire, care le menține responsabile timp de două decenii după retragere. Aceste țări ar putea, de asemenea, să încheie un acord separat pentru a exclude între ele cazurile de litigii dintre investitori și state.
Presiunea publică susținută și o decizie favorabilă la CEDO pentru cei cinci reclamanți ar putea încuraja suficiente guverne să acționeze decisiv, slăbind fatal tratatul și controlul său asupra acțiunii climatice internaționale.
Traducere după Energy charter treaty makes climate action nearly illegal in 52 countries de Senior Lecturer, School of Law, University of Hertfordshire.
