Frontul din Ucraina nu mai seamănă cu Primul Război Mondial - nu mai există o linie continuă de tranșee, ci un teritoriu fragmentat, traversat permanent de drone care vânează oameni, blochează transporturi de sprijin logistic, schimbă modul de luptă și împing armatele într-o nouă eră a ducerii războiului.
Totul este schimbat: de la modul în care se asigură sprijinul logistic sau medical, la cum se execută rotația și evacuarea trupelor sau cum se desfășoară asaltul pozițiilor adverse. Dronele sunt folosite într-un număr din ce în ce mai mare de specializări.
Dronele au șters frontul clasic
Deasupra câmpurilor de luptă, roiuri de drone — unele cu camere și senzori termici, altele înarmate cu bombe, iar altele ascunse, pregătite pentru o ambuscadă, la sol — transformă zona de luptă într-un „no man’s land” de aproape 20 de kilometri.
Dronele ghidate prin semnale radio sau prin cabluri cu fibră optică imposibil de bruiat caută soldați, vehicule, puncte de comandă și înceracă să dea lovituri decisive logisticii.
În același timp, dronele antidronă urmăresc operatorii de drone, uneori aflați la zeci de kilometri.
O schimbare profundă a modului de a duce războiul
În 2022, Bayraktar-urile ucrainene au simbolizat rezistența împotriva coloanelor rusești. Totuși, ambele armate pregătiseră un conflict clasic, bazat pe artilerie grea, blindate și poziții defensive continue.
Începând cu 2023, tranșeele au început să dispară. Armata ucraineană, lipsită de suficiente proiectile de 155 mm, a trecut la puncte fortificate dispersate, bazându-se pe drone pentru supraveghere și lovituri precise.
Ca reacție, Rusia și-a micșorat unitățile de asalt, limitând concentrarea trupelor pentru a nu fi distruse imediat.
Infiltrări în grupuri mici și exploatarea vremii
Atacurile masive rusești de tip „val uman” au fost înlocuite cu echipe reduse, greu de detectat mai ales în condiții de ceață sau ploaie. Vremea nefavorabilă limitează zborul dronelor și deschide ferestre scurte pentru deplasări și infiltrări.
Astfel, s-a format o zonă gri vastă în care grupuri rusești se strecoară în spatele pozițiilor ucrainene, ascunzându-se și multiplicându-se dacă nu sunt identificate rapid.
Devastarea totală a terenului
Rusia încearcă să lărgească „zona morții”, distrugând sistematic clădiri și adăposturi pentru a crea un peisaj complet expus. Fără protecție, orice detectare de către o dronă duce la lovituri imediate din partea artileriei sau alte tipuri de armament.
Sprijinul logistic a devenit aproape imposibil
Dronele forțează artileria să opereze tot mai departe de linia frontului și limitează sever folosirea vehiculelor blindate de transport.
Transportul de muniție, apă, hrană sau echipamente devine o operațiune letală.
Tot mai multe sarcini tradiționale — recunoaștere, minare la distanță, evacuare — au fost transferate dronelor, dar eficiența lor este tot mai afectată de contramăsuri.
Rotirea trupelor și moralul, în colaps
Evacuarea și rotația trupelor au devenit cele mai periculoase momente. Mulți soldați mor în timpul deplasărilor către sau dinspre poziții.
În prezent, schimbul de trupe este atât de riscant, încât comandanții îi mențin pe militari săptămâni întregi la „linia zero”. Adesea, vehiculele ajung doar la 5-6 km de poziții, iar restul drumului se face pe jos, ascunși de ochii dronelor.
Moralul scade dramatic: un soldat ținut luni întregi în tranșee sub observația constantă a dronelor rareori acceptă să revină pe front.
Medicina pe linia frontului, sub asediu
Pentru răniți, situația este sumbră. Mulți trebuie să se târască kilometri până la un punct unde un vehicul blindat îi poate prelua — vehicul care, la rândul său, trebuie să supraviețuiască unei rute pline de drone rusești.
Punctele medicale sunt împinse tot mai în spate, prelungind timpul până la stabilizarea răniților.
Evacuările pot dura zile sau chiar săptămâni.
În lipsa accesului direct, medicii folosesc „medicina video”: comunicații prin drone Mavic pentru a verifica garourile, pentru a ghida colegii de pe poziții și pentru a trimite medicamente.
Pericolul crește și pentru operatorii de drone
Zonele considerate odinioară sigure sunt acum supravegheate de drone cu cabluri din fibră optică ce acoperă 15 km sau chiar mai mult. Până și operatorii, aflați în adăposturi îndepărtate, trebuie să se deplaseze cu arme la îndemână.
Un vid doctrinar și avansul lent al Rusiei
Nu există încă o doctrină militară care să ofere soluții pentru apărarea în adâncime într-un context cu puțini infanteriști, infiltrări constante și legături tăiate între front și spatele frontului.
Rusia profită, avansând lent printr-un proces de „strivire”: infiltrare, blocarea logisticii, eliminarea operatorilor de drone și împingerea treptată a apărării ucrainene.
În acest nou tip de război, drona nu este un accesoriu tehnologic, ci instrumentul care redefinește frontul, ritmul operațiunilor, logistica, medicina militară și chiar voința de a lupta.
Sursa: Politico
