Să ne imaginăm următorul dialog între un masochist și un sadic:
- Masochistul: „Ai putea să mă faci să sufăr?”;
- Sadicul: „Nu”.
Această glumă este atribuită psihanalistului francez Jacques Lacan. Nu este destinată doar să descrie o întâlnire sexuală imposibilă, ci mai degrabă dezvăluie un paradox important, central sub aspectul nevoilor noastre.
Ce își dorește masochistul este să fie făcut să sufere. Sadicul pare a fi persoana potrivită, dar acesta nu-i îndeplinește dorința masochistului.
Partea interesantă este însă următoarea: masochistul vrea să fie făcut să sufere, iar sadicul nu este de acord, dar, paradoxal, prin refuzul său, sadicul îi îndeplinește totuși dorința masochistului, dacă înțelegem că a nu avea o dorință îndeplinită implică suferință.
Prin urmare, prin faptul că nu îndeplinește dorința masochistului de a suferi, sadicul o îndeplinește, de fapt...
Lecția, pentru Lacan, este că dezamăgirea nu este stabilă, ci are tendința să se răstoarne într-o formă de plăcere.
