În august anul trecut a fost lansat în spaţiu, cu ajutorul rachetei Vega, Aeolus, satelitul care studiază vântul cu o nouă tehnologie. Aeolus va realiza o hartă a vânturilor în lumea întreagă, cu obiectivul de a contribui la studiul schimbărilor climatice pentru  a se efectua o previziune meteo mult mai precisă decât în prezent.

Racheta Vega trebuia fie lansată pe 21 august 2018, însă, destul de ironic, lansarea a fost întârziată de un vânt destul de puternic. Lansarea a avut loc în final pe 22 august, de la baza agenţiei spaţiale europene din Kourou (din Guyana Franceză). Vega  a dus în spaţiu satelitul Aeolus, care a fost amplasat cu succes în orbită la o altitudine de circa 320 de kilometri.

Aeolus, satelit al Agenţiei Spaţiale Europene, ESA,  îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă cum se formează vânturile în lumea întreagă şi să realizeze o hartă a acestora, astfel încât, de exemplu, cei în pericol de a fi afectaţi de un uragan care se apropie sau de prezenţa în atmosferă a unor substanţe periculoase să poată fi avertizaţi în timp util.

Aeolus cântăreşte cât o mică maşină, circa 1.350 kg şi foloseşte o tehnologie nouă, care până la ora actuală nu a mai fost niciodată lansată în spaţiu. Unicul instrument la bordul satelitului este un LIDAR (Light detection and ranging), botezat Aladin. Aladin lansează spre pământ două fascicule laser cu lungimi de undă corespunzător radiaţiei ultraviolete. Când radiaţia ultravioletă întâlneşte particule de aerosol prezente în atmosferă sau vapori de apă, aceasta este împrăştiată în diverse direcţii. Telescopul Aeolus, care are un diametru de un metru şi jumătate, măsoară lungimea de undă a radiaţiei care se întoarce, fiind reflectată înapoi, la satelit. Această radiaţie permite măsurarea vitezei vântului în toată lumea, de la nivelul mării la o altitudine de 30 km, însă doar când cerul este liber de nori.

 

 

Costul total al misiunii a fost de circa 480 de milioane de dolari, se aşteaptă ca instrumentul să funcţioneze cel puţin trei ani şi jumătate, însă, aşa cum s-a întâmplat în cazul multor sateliţi, este foarte probabil că acesta să funcţioneze şapte sau chiar şi opt ani.

În fiecare zi Aeolus se roteşte de 16 ori în jurul Pământului, deci cam o dată la o oră şi jumătate, într-o orbită sincronizată cu Soarele. La fiecare trei ora datele sunt  transmise la baza de date de la Svalbard. Pentru a realiza însă o hartă completă a vânturilor pe tot globul este nevoie de o săptămână. Ceea ce înseamnă că pentru a avea informaţii în timp real asupra a ceea ce se întâmplă pe tot globul ar fi nevoie de trei sau chiar şi mai mulţi sateliţi de acest gen. Aeolus, se speră, este primul dintr-o serie de sateliţi care vor folosi radiaţia ultravioletă pentru studiul atmosferei terestre, a modului în care se formează şi evoluează vânturile şi a cantităţii de aerosoli şi vapori de apă în atmosferă.

Aeolus dă informaţii foarte utile pentru a realiza modele climatice din ce în ce mai precise, care să ajute în studiul unor fenomene precum El Niño. Până la lansarea acestui satelit anumite zone de pe Terra, mai ales în emisfera sudică, erau neacoperite de sateliţi şi informaţiile lipseau. Hărţile realizate cu ajutorul satelitului îi vor ajuta pe cercetători să înţeleagă ce se întâmplă cu substanţele periculoase, rezultate în urma poluării, care acoperă, de exemplu, cerul de deasupra oraşului Beijing, dar şi cum evoluează o erupţie vulcanică – unde se deplasează în atmosfera cenuşa, care ar putea reprezenta un pericol pentru avioane.

Se speră deci că Aeolus să fie doar primul dintr-o serie de instrumente lansate în spaţiu care să contribuie la înţelegerea atmosferei şi a fenomenelor care au loc în aceasta şi de care depinde în mare parte calitatea vieţii noastre.


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!