Gândește-te la o situație în care ai ajutat pe cineva să mute un obiect greu, cum ar fi o canapea. Deși la început sarcina poate părea simplă, ea implică de fapt un set de comportamente avansate.
E nevoie de comenzi verbale pentru coordonarea socială („întoarce!”) și de anticipare (poate e necesară mutarea altor piese de mobilier din drum). Este necesară și o viziune clară și comună asupra scopului final (în ce cameră trebuie dusă canapeaua).
Este un exemplu mic de cooperare umană. Dar, înainte să ne lăudăm prea tare, trebuie spus că furnicile – creaturi cu creiere minuscule și fără capacitate de vorbire – reușesc în mod obișnuit fapte care rivalizează, ba uneori chiar le depășesc, pe ale noastre.
Inteligența furnicilor
Pământul este literalmente acoperit de furnici. Oamenii de știință estimează că există cel puțin 20 de cvadrilioane de furnici pe planetă. Asta înseamnă 20 urmat de 15 zerouri – mai multe furnici decât stele în galaxia noastră!
Aceste insecte incredibile se numără printre cele mai de succes organisme de pe planetă. Parte din succes se datorează capacității de a forma societăți complexe, de la câțiva indivizi până la milioane. Iar aceste societăți sau colonii sunt remarcabil de bune în ce privește cooperarea.
Luați, de exemplu, abilitatea furnicilor de a transporta bucăți mari de hrană. Pentru asta, mobilizează echipe de zeci – uneori sute – de lucrătoare. Împreună, colaborează eficient pentru a transporta prada înapoi în cuib.
Furnicile nebune cu antene lungi (Paratrechina longicornis) sunt chiar cunoscute pentru că degajează drumul de resturi înainte ca un obiect greu să ajungă acolo – anticipând traiectoria obiectului și pregătind calea.
Furnici versus oameni. În cadrul unui experiment furnicile nebune cu antene lungi au fost puse în competiție cu oameni, având ca sarcină mutarea unor obiecte în formă de T (scalate în funcție de dimensiunea corpului) prin spații înguste. În unele teste, echipelor de oameni nu li s-a permis să vorbească sau să gesticuleze.
Rezultatul? Furnicile au fost mai eficiente în grupuri mari decât în grupuri mici, evidențiind beneficiile clare ale acțiunii colective. În contrast, performanța oamenilor nu s-a îmbunătățit odată cu creșterea dimensiunii grupului. Iar când comunicarea a fost restricționată, performanța umană a scăzut pe măsură ce grupul era mai mare.
Toate acestea subliniază cum furnicile se bazează pe inteligență colectivă, fără nevoie de control central sau cogniție sofisticată.
Oameni versus furnici. Sarcina labirintului
Fermieri experți
Invenția agriculturii de către oameni, în urmă cu 12.000 de ani, este pe bună dreptate considerată una dintre cele mai mari realizări ale noastre.
Dar furnicile tăietoare de frunze ne-au luat-o înainte. Aceste furnici (din speciile Atta și Acromyrmex) au evoluat pentru a face agricultură la scară largă în urmă cu aproximativ 55 de milioane de ani.
Ele taie și transportă frunze proaspete nu pentru a le consuma direct, ci pentru a hrăni o ciupercă ce constituie sursa lor principală de hrană.
Această relație evolutivă permite furnicilor să susțină colonii cu milioane de indivizi.
Remarcabil, furnicile tăietoare de frunze au dezvoltat și o formă de combatere biologică a dăunătorilor pentru a-și proteja culturile de bacterii. Unele furnici lucrătoare patrulează „grădinile”, detectând secțiunile infectate ale ciupercii. Apoi aplică antibiotice produse de bacterii care trăiesc pe corpurile lor.
Mai mult, multe specii de furnici cresc afide și alte insecte care sug seva plantelor.
Pe măsură ce aceste insecte se hrănesc cu seva plantelor, ele excretă un lichid zaharos pe care furnicile îl colectează cu entuziasm. În schimb, furnicile le apără de prădători precum buburuzele sau insecte din familia Chrysopidae.
La unele specii, regina transportă, în zbor, în maxilare insectele care sug seva, când se deplasează pentru întemeierea unei noi colonii. Furnici fosilizate în chihlimbar sugerează că acest comportament a evoluat cu până la 20 de milioane de ani în urmă – cu mult înainte ca oamenii să domesticească animale.
Medicină la furnici
Îngrijirea medicală poate părea o inovație strict umană. Însă mai multe specii de furnici au evoluat metode sofisticate de tratare a rănilor.
Când o furnică tâmplar din Florida (Camponotus floridanus) este rănită într-o luptă între colonii, colegele din cuib îi amputează membrul afectat pentru a preveni răspândirea infecției. Furnicile care primesc acest tip de îngrijire pe câmpul de luptă au șanse mai mari de supraviețuire decât cele lăsate netratate.
Unele furnici pot detecta infecția și o tratează curățând rana și aplicând secreții antimicrobiene din glande specializate.
Constructori desăvârșiți
Unele specii de furnici literalmente își pun corpurile în slujba coloniei.
Furnicile-soldat (Eciton burchellii) își unesc corpurile pentru a forma structuri. Acestea includ poduri peste goluri din solul pădurii și „schele” peste terenuri abrupte, pentru a preveni alunecarea altor furnici.
Chiar și cuibul este format din sute de mii de furnici unite între ele, completat cu tuneluri și camere care adăpostesc larvele și regina. Întreaga structură este strânsă și reconstruită zilnic, după ce colonia migrează câteva sute de metri prin pădure.
Furnicile țesătoare (Oecophylla smaragdina), pe de altă parte, se auto-asamblează în scări din corpuri pentru a traversa spații verticale.
Ele formează și lanțuri de lucrătoare care trag frunzele împreună în vârful copacilor pentru a forma cuiburi. Odată ce frunzele sunt aduse în poziție, alte furnici sosesc cu larve în fălci. Fiecare larvă produce o mică bulă de mătase, pe care furnicile o folosesc pentru a lipi frunzele între ele.
Furnicile de foc (Solenopsis invicta), o specie invazivă majoră, datorează o parte din succesul lor metodei unice de dispersare.
Când cuiburile subterane sunt inundate de ploi, furnicile se unesc într-o plută uriașă care plutește pe un strat de larve ușoare. Aceste plute pot naviga pe apele inundațiilor în siguranță sute de kilometri, până când furnicile ajung din nou pe uscat.
Lecții pentru omenire?
Oamenii se mândresc, pe bună dreptate, cu realizările lor – agricultura, medicina, ingineria și construcția civilizațiilor. Însă, remarcabil, furnicile au stăpânit aceste inovații cu milioane de ani înaintea noastră.
Furnicile pot fi mici – dar prin cooperare reușesc să construiască societăți complexe și să rezolve numeroase probleme. Poate chiar ne pot învăța câte ceva.
Traducere după Ants figured out medicine, farming and engineering long before we did de Tanya Latty, profesor de entomologie, University of Sydney și Chris R. Reid, profesor de ecologie comportamentală, Macquarie University.
