Roșcații reprezintă doar 1-2% din populația lumii, însă particularitățile genetice care le conferă culoarea părului îi diferențiază și prin modul în care percep durerea. Tot mai multe studii arată că aceștia reacționează diferit la stimuli dureroși, au nevoie de mai mult anestezic, prezintă sensibilități aparte, dar și forme de rezistență surprinzătoare.
Originea genetică a părului roșu
Părul roșu este cel mai rar pigment natural și apare în special în nordul și vestul Europei, în special în Irlanda și Scoția. Mutația responsabilă este legată de receptorul MC1R, o proteină care determină tipul de melanină produsă. În timp ce majoritatea oamenilor sintetizează eumelanină închisă la culoare, roșcații produc feomelanină, pigmentul roșiatic.
MC1R nu influențează doar culoarea părului și a pielii. Studiile arată că acest receptor este implicat în procese celulare complexe, legate de cancer, dezvoltare, susceptibilitate la infecții, inflamație, durere și chiar artrită. Mutații similare au fost identificate și la unele animale și chiar la populația Neanderthal, ceea ce sugerează că această trăsătură a evoluat de mai multe ori.
Interesant este și faptul că mecanismul care generează feomelanina stimulează simultan eliberarea unor hormoni precum endorfinele, substanțe naturale implicate în modularea durerii. De aici pleacă o parte dintre diferențele de sensibilitate observate la roșcați.
Cum procesează roșcații durerea
Experimentele clinice arată că roșcații percep durerea într-un mod neobișnuit. Nu sunt nici mai sensibili, nici mai rezistenți în general, ci reacționează diferit în funcție de tipul de stimul.
• Sunt mai sensibili la durerea produsă de temperaturi extreme, atât cald, cât și rece.
• Sunt mai puțin sensibili la durerea provocată de șocuri electrice.
Această dualitate sugerează existența unor căi senzoriale care funcționează diferit de populația generală, cel mai probabil din cauza variațiilor genei MC1R.
Un alt aspect confirmat este nevoia crescută de anestezie. Cercetătorul Daniel Sessler a demonstrat că roșcații au nevoie de aproximativ 19% mai mult anestezic inhalator decât bruneții. Acest prag ridicat se menține și în cazul anesteziei locale. Totuși, o analiză din 2024 pe baza unui număr mic de studii sugerează că fenomenul ar putea fi mai nuanțat, fiind influențat nu doar de culoarea părului, ci și de varianta exactă a genei MC1R.
Sensibilități surprinzătoare: de la ardei iute la medicamente opioide
O parte dintre diferențe sunt contraintuitive. De exemplu, studiile arată că roșcații sunt mai puțin sensibili la durerea provocată de capsaicină, substanța activă din ardeii iuți. În testele de laborator, reacționează mai slab la presiune sau înțepături în zonele sensibilizate cu capsaicină, sugerând o protecție naturală la acest tip de durere.
În schimb, roșcații par să răspundă mai eficient la medicamente opioide, necesitând doze mai mici pentru un efect similar. Experimentele efectuate pe șoareci cu mutații MC1R confirmă diferențe în pragul dureros și în modul de reacție la analgezice.
Există însă și vulnerabilități. Roșcații sunt mai predispuși la dureri dentare puternice, ceea ce explică teama crescută de stomatolog observată în unele studii. De asemenea, unii sunt mai expuși riscului de scleroză multiplă sau de endometrioză, în timp ce predispoziția la arsuri solare este bine cunoscută.
Vitamina D: un avantaj evolutiv
Roșcații produc vitamina D în cantități mai mari decât restul populației. Acest avantaj a devenit crucial în regiunile nordice, unde lumina solară este mai puțin intensă. Pigmentul deschis al pielii, combinat cu mutațiile MC1R, permite o sinteză crescută de vitamina D — o adaptare care ar fi ajutat strămoșii din zonele cu climat rece și cer înnorat.
Această caracteristică vine însă cu un preț: sensibilitatea crescută la radiații UV și riscul mai mare de melanom.
Multe mituri, puține dovezi
Există numeroase idei nefondate despre roșcați. Unul dintre cele mai persistente mituri este acela că ar sângera mai abundent în timpul operațiilor. Deși câteva studii vechi au sugerat diferențe, dovezile actuale nu confirmă o astfel de vulnerabilitate. Majoritatea specialiștilor consideră această opinie nefondată.
La fel, ipoteza dispariției treptate a persoanelor cu păr roșu s-a dovedit a fi o exagerare mediatică. Povestea, pornită dintr-un material promovat de o companie de vopsele de păr, a fost amplu răspândită fără bază științifică reală. Analize genetice recente arată că mutațiile MC1R vor continua să circule în rândul oamenilor, chiar dacă distribuția lor variază de la o regiune la alta.
De ce sunt roșcații „altfel”
În ciuda progreselor științifice, mecanismele exacte prin care mutațiile MC1R modifică percepția durerii rămân insuficient înțelese. Totuși, se știe că receptorul participă la procese neuronale complexe și interacționează cu alte subtipuri, precum MC2R, MC3R și MC4R, implicate în funcțiile cerebrale. Acest lucru ar putea explica de ce roșcații prezintă un profil senzorial și fiziologic atât de particular.
În mod curios, unele studii sociologice au descoperit că roșcații par să aibă o viață sexuală mai activă decât persoanele cu alte culori ale părului. Motivele sunt speculative: raritatea lor îi poate face mai atractivi, culoarea intensă poate capta atenția, iar în unele culturi roșul este asociat cu tinerețea și fertilitatea.
O diversitate biologică fascinantă
Roșcații îmbină trăsături contradictorii: sunt mai sensibili la anumite dureri, dar mai rezistenți la altele; sunt predispuși la anumite boli, dar pot beneficia de avantaje evolutive, precum sinteza crescută de vitamina D; simt anestezia diferit și procesează analgezicele în mod unic.
Deși încă nu înțelegem pe deplin motivele biologice pentru aceste diferențe, cercetările continuă să avanseze. Până una alta, roșcații rămân o combinație rară de rezistență, vulnerabilitate și particularități genetice care îi fac unici.
Sursa: Scientists Reveal Why Redheads Feel Pain Differently Than Everyone Else de Mihai Andrei.
