Autovehiculele pot fi un fenomen modern, dar răul de mișcare nu este. În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, medicul Hipocrate scria: „navigarea pe mare dovedește că mișcarea tulbură corpul”. De fapt, cuvântul „greață” (eng. nausea) provine din grecescul „naus”, care înseamnă „navă”.
Indiferent dacă te afli pe o navă, într-o mașină, într-un avion sau într-un carusel, răul de mișcare (numit și rău de călătorie sau rău de mare) te poate face să ai greață, să vomiți, să transpiri, să te albești la față, să te simți amețit și obosit.
Pentru unii oameni, chiar și vizionarea unor scene amețitoare într-un serial sau simplul gând la mișcare poate provoca o stare de amețeală. Jocurile video sau utilizarea căștilor de realitate virtuală pot, de asemenea, duce la rău de mișcare (în acest caz, numit „rău cibernetic”).
Dar de ce se întâmplă acest lucru? Și de ce nu sunt toți oamenii afectați?
Ce este răul de mișcare?
Răul de mișcare poate apărea ca răspuns la o mișcare reală sau percepută.
Nu înțelegem exact mecanismele care stau la baza răului de mișcare, deși există diverse ipoteze.
Cea mai acceptată teorie este că creierul nostru vrea să știe ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă corpul nostru se mișcă, dar creierul nu poate înțelege de ce, se creează o confuzie internă.
În creierul nostru, „sistemul vestibular” – care include organele senzoriale din urechea internă – ajută la menținerea echilibrului. Acest sistem are dificultăți în a-și face treaba atunci când suntem mișcați constant (de exemplu, într-o mașină) și trimite semnale în întregul corp care ne fac să ne simțim amețiți.
În sprijinul acestei teorii, s-a constatat că persoanele cu leziuni în anumite părți ale sistemului vestibular pot deveni complet imune la răul de mișcare.
De ce afectează răul de mișcare doar pe unii oameni?
Mișcările foarte violente pot provoca rău de mișcare aproape oricui. Dar unii oameni sunt mult mai sensibili.
Femeile tind să experimenteze răul de mișcare mai des decât bărbații. Există dovezi că fluctuațiile hormonale – de exemplu, în timpul sarcinii sau în anumite etape ale ciclului menstrual – pot crește susceptibilitatea.
Alte afecțiuni, cum ar fi vertijul și migrenele, cresc, de asemenea, probabilitatea de a experimenta rău de mișcare.
La copii, răul de mișcare atinge un vârf între 6 și 9 ani, apoi scade în adolescență. Este mult mai rar la vârstnici.
Într-o mașină, șoferul controlează de obicei mișcarea, iar creierul său poate anticipa virajele sau opririle, ceea ce duce la un rău de mișcare mai redus decât în cazul pasagerilor.
Există mijloace de transport mai „rele” decât altele?
Răul de mișcare este de obicei declanșat de mișcări lente, sus-jos și stânga-dreapta (mișcare laterală și verticală de frecvență joasă). Cu cât mișcarea este mai pronunțată, cu atât crește probabilitatea de a ne simți rău.
De aceea, te poți simți bine în anumite etape ale unui zbor, dar să ți se facă greață în timpul turbulențelor. La fel se întâmplă pe mare: cu cât valurile sunt mai mari și mai ondulate, cu atât e mai probabil ca pasagerii să se simtă rău.
Date recente sugerează că autovehiculele electrice pot agrava răul de mișcare.
Acest lucru se poate datora faptului că autovehiculele electrice pornesc cu o accelerație mare. Mișcările bruște de acest tip pot provoca greață la unii pasageri.
Silențiozitatea autovehiculului electric este, de asemenea, neobișnuită. Majoritatea dintre noi suntem obișnuiți să auzim motorul funcționând și să simțim vibrațiile vehiculului în mers. Liniștea mașinii electrice elimină aceste repere, ceea ce probabil derutează și mai mult creierul nostru, accentuând răul de mișcare.
Interesant este că, atunci când un autovehicul electric este pus în modul autonom (fără șofer), șoferul devine la fel de susceptibil la răul de mișcare ca pasagerii.
Remedii: ce ajută în caz de rău de mișcare?
Pentru unii oameni, răul de mișcare nu dispare niciodată și rămân sensibili toată viața.
Dar există modalități de a gestiona simptomele, de exemplu: evitarea călătoriilor pe vreme rea sau privitul pe geam și concentrarea pe puncte stabile (cum ar fi aripa avionului în timpul zborului) sau un obiect fix în depărtare (cum este orizontul). Acestea reduc semnalele contradictorii din creier.
De asemenea, poate ajuta:
• să eviți cititul sau folosirea telefonului mobil
•să stai pe scaunul din față
•să conduci (în loc să fii pasager)
•să practici respirația conștientă
•să asculți muzică plăcută.
Medicamentele pot fi de ajutor. Medicul sau farmacistul îți poate recomanda diverse medicamente fără rețetă, cum ar fi antihistaminicele, care pot reduce simptomele.
Unii oameni consideră utile tratamentele alternative, precum ghimbirul sau brățările anti-greață (brățări marine sau brățări de presiune). Totuși, nu avem încă suficiente dovezi științifice consistente pentru a le recomanda cu încredere.
Există și opțiuni pe termen mai lung, cum ar fi medicamentele eliberate pe bază de rețetă și plasturii transdermici. Totuși, multe dintre acestea au efecte secundare, așa că este bine să discuți cu un doctor.
Nu toate aceste medicamente sunt potrivite pentru copii. Totuși, există unele opțiuni care pot ajuta în cazurile mai severe și care pot fi discutate cu medicul de familie.
Dispare vreodată răul de mișcare?
Uneori, expunerea repetată la activitate poate ajuta la reducerea răului de mișcare.
Romanii și grecii din Antichitate notau că cu cât un marinar era mai experimentat, cu atât era mai puțin predispus la răul de mare.
Deși neplăcut, răul de mișcare ar putea avea unele avantaje evolutive. Se crede că speciile predispuse la rău de mișcare (inclusiv oamenii, peștii, câinii, pisicile, șoarecii și caii) evită în mod instinctiv zonele periculoase cu ape agitate sau crengi înalte și instabile.
Suntem cel mai în siguranță când suntem pe uscat și nu ne mișcăm deloc. Poate că răul de mișcare este pur și simplu un mod prin care corpul nostru încearcă să ne țină departe de pericol.
| Citește și: Răul de mişcare. Etiologie. Simptome
Traducere după Why some people suffer from motion sickness de Christian Moro, profesor de medicină și știință, și Felicity Smith, doctorand în fiziologie, ambii la Bond University.
