VisTe trezești. Visai, dar în negura dimineții nu prea iți poți da seama ce-ți trecea prin cap. Cunoştinţele din copilărie erau acolo. Te aflai în Australia. Unul dintre băieți era pirat. Era ceva legat de o vacă. Poate. Toți am avut amintiri vagi ale unui coșmar din timpul nopții.

 

 

 

Dar cum ar fi dacă ai putea să-ți înregistrezi  creierul care visează? Ai putea să reconstruiești întâmplările care au avut loc în capul tău?

Pare a fi plauzibil. Science-fiction-ul este plin de dispozitive care pot pătrunde în capul nostru și descifra gândurile noastre, iar știința se pare că vine din urmă. Știrile abundă de povești ale unor cercetători care au creat dispozitive de „citire a minţii” care ne pot converti gândurile în imagini, majoritatea acestor povești incluzând informații ce fac referire la zilele când vom fi capabili să înregistrăm visele. Dar vizualizarea gândurilor de zi cu zi nu este o chestiune ușoară, iar citirea gândurilor este chiar mult mai dificilă.

 



Descifrarea viselor constă în interpretarea activității celor 100 de miliarde de neuroni sau pe acolo (ultimele studii sugerează că „un creier adult are în medie 86 miliarde de neuroni.” n.t.), sau celule nervoase. Iar pentru a interpreta, mai întâi trebuie să măsurăm. În ciuda a ce se spune, instrumentele noastre de măsurat activitatea creierului uman lasă mult de dorit. „Metodele nostre sunt rudimentare” afirmă profesorul Jack Gallant, neurocercetător la Universitatea din California, Berkeley.

Unele tehnici, precum electroencefalografia (EEG) sau magnetoencefalografia (MEG) măsoară câmpurile electrice și magnetice pe care le producem atunci când neuronii noștri declanșează un impuls electric. Rezoluția lor este foarte slabă. În cel mai bun caz pot fi concentrate doar pe 5-10 milimetri de țesut cerebral, o singură dată – un spațiu care conține numai câteva sute de milioane de neuroni. Iar din cauza naturii pliate a creierului, acești neuroni pot fi localizați în zone învecinate care au funcții radical diferite.

Recent, niște cercetători au folosit mici rețele de electrozi pentru a izola activitatea câtorva neuroni. Obținem o rezoluție spațială mult mai bună, dar cu două dezavantaje: nu ne putem concentra decât pe o mică porțiune din creier și suntem nevoiți să deschidem mai întâi o gaură în craniul voluntarului. Nu este totuși o tehnică care să fie utilizată pe scară largă.

Alte metode sunt indirecte. Cea mai utilizată, rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) este favorita neuroştiinţei moderne. Neuronii au nevoie de oxigen și glucoză pentru a-și realiza activitatea, iar vasele de sânge locale trebuie să-și crească aprovizionarea pentru a răspunde cererii. Acest flux sangvin este măsurat de fMRI, iar datele sunt utilizate pentru a crea o hartă de activare a creierului. Totuși, aceasta oferă doar un ecou indirect al activității neurale, potrivit lui Gallant. „Imaginați-vă că încercați să vă dați seama ce se întâmplă într-un birou, iar în loc să-i întrebați pe oameni ce fac, vă duceți în bucătărie pentru a vedea câtă apă au consumat”, afirmă acesta.


În căutarea lui Yoda

În ciuda acestor neajunsuri, Gallant a folosit în mod repetat fMRI pentru a descifra imaginile codificate în activitatea noastră cerebrală. Pentru ultimul său truc, trei persoane din echipa sa au urmărit ore întregi clipuri pe YouTube în timp ce Gallant a scanat centrii vizuali ai creierelor lor. A inserat datele într-un model matematic care a funcționat ca un „dicționar” al unui film cerebral, capabil să traducă activitatea neurală în imagini video. Dicționarul a fost capabil să refacă ceea ce au văzut voluntarii prin scanarea timp de câteva ore a unor clipuri aleatorii identificându-le pe acelea care se potriveau cu o intensificare anume a activității cerebrale.

Imaginile reconstruite erau neclare și granulare, dar Gallant crede că acestea se vor îmbunătăți cu timpul, pe măsură ce dezvoltăm metode mai bune de măsurare a activității cerebrale, modele mai bune de a o analiza și computere mai puternice care să fie capabile să se ocupe de procesarea intensă. „Știința merge mai departe”, spune acesta. „Știm că în viitor o să fie posibil să măsurăm activitatea cerebrală mult mai bine decât o facem în prezent.”

În timp ce Gallant descifrează ceea ce vedem, Moran Cerf de la Institutul de Tehnologie din California descifrează ceea ce gândim. Folosește electrozi subțiri pentru a măsura activitatea unor neuroni individuali de la nivelul hipocampului, o parte a creierului implicată în crearea de memorii. În acest fel, el poate identifica neuroni care acţionează ca răspuns la concepte specifice – să spunem, Marilyn Monroe sau Yoda. Activitatea lui Cerf este asemănătoare cu a lui Gallant – creează practic un dicționar care leagă conceptele de modele ale activității neurale. „Te gândești la ceva și întrucât am învățat cum arată creierul când te gândești la acel lucru, putem face inferențe”, spune acesta.

Dar ambele tehnici împart aceleași limitări. Pentru a compila dicționarele, oamenii trebuie să se uite la un număr imens de clipuri sau concepte. Pentru a vizualiza cu adevărat gândurile unei persoane, spune Cerf, „Acea persoană ar trebui să privească toate conceptele din lume, unul câte unul. Oamenii nu vor să stea ore sau zile pentru ca eu să pot învăța despre creierul lor”.


Albumul viselor

Deci, vizualizarea gândurilor unei persoane este destul de grea. Când acea persoană visează, lucrurile devin și mai dificile. Visele au povești complicate care sunt greu de împărțit în secvențe de imagini sau concepte. „Când visezi, nu este doar imagine după imagine”, spune Cerf. „Să spunem că ți-am scanat creierul în timp ce visai și am văzut că te gândeai la Marilyn Monroe, dragoste sau Barack Obama. Văd imagini. O vezi pe Marilyn Monroe, de care ești îndrăgostit, mergând să-l vezi pe Barack Obama care va susține un discurs. Narațiunea este cheia pe care o vom pierde.”

Va trebui să repetăm acest lucru pentru fiecare persoană nouă. Creierul nu este un set de sertare specifice unde informația este conținută într-un mod fix. Nu există două creiere care să fie organizate în exact același mod. „Chiar dacă știu totul despre creierul tău și unde se află lucrurile, nu-mi spune nimic despre creierul meu”, spune Cerf.

Există câteva excepții. Un număr mic de oameni prezintă „vise lucide” în mod regulat, în care sunt conștienți că visează putând comunica parțial cu lumea exterioară. Martin Dresler și Michael Czisch de la Institutul de Psihiatrie Max Planck au exploatat această rară caracteristică. Au rugat doi visători lucizi  să viseze despre încleștarea și descleștarea mâinilor lor în timp ce-și mișcau ochii dintr-o parte în alta. Aceste mișcări din vis se traduceau prin mișcări reale, ceea ce le permiteau lui Dresler și Czisch să știe când începeau visele. Au descoperit că mișcările din vis activau cortexul motor al voluntarilor – zona care ne controlează mișcările – în același mod în care o făceau mișcările din lumea reală.

Studiul a fost o interesantă dovadă a principiului, dar suntem departe de citirea normală a visurilor. „Nu știm dacă acest lucru va funcționa în cadrul viselor nelucide. Sunt sceptic cu privire la faptul că vom avea dispozitive pentru citirea viselor în viitorul nu foarte îndepărtat”, spune Dresler. „Dispozitivele pe care le avem pentru a studia în starea de conștientă sunt foarte departe de citirea minții sau a gândurilor noastre, chiar și în următoarele câteva decenii.”

Chiar dacă aceste dispozitive se vor îmbunătăți în ceea ce privește limitarea și obstacolele, citirea unei minți care doarme impune mari provocări, poate chiar insurmontabile. Cea mai mare dintre ele este că nu poți compara imaginile și poveștile pe care le-ai reconstruit cu ceea ce a visat de fapt o persoană. Până la urmă, amintirile cu privire la visele noastre sunt confuze în cea mai mare parte a timpului. „Nu avem un adevăr pe care să ne bazăm”, subliniază Gallant. Este ca și cum ai compila un dicționar între o limbă și o alta pe care nu o poți citi. Într-o zi, poate o să fim capabili să transformăm activitatea neuronilor care visează în sunete sau imagini. Dar cum vom ști dacă ceea ce am făcut este corect?





Textul este traducerea articolului: will-we-ever-decode-dreams, cu acordul editorului.
Traducere: Sergiu Vijială

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.