Conştiinţa est unul dintre cele mai familiare, dar şi mai misterioase aspecte ale fiinţei umane. Deşi termenul este folosit adesea în limbajul de zi cu zi, în diverse formule lingvistice consacrate, o definire definitivă şi mai ales o explicaţie încă scapă cercetătorilor.
Cu toate acestea în ultimii ani se fac eforturi pentru a ajunge la esenţa fenomenului conştiinţei. Iată în continuare o serie de 8 întrebări (însoţite de scurte explicaţii) la care neuro-cercetătorii trebuie să răspundă pentru a fi mai aproape de dezvăluirea misterului conştiinţei.
1. Care sunt zonele cerebrale cu rol în crearea conştiinţei?
Creierul uman are circa 86 de miliarde de neuroni şi de 1000 de ori mai multe conexiuni între aceştia. Dar conştiinţa nu pare strict legată de numărul de neuroni. De exemplu, cerebelul, care deţine circa jumătate din neuronii creierului, nu are o implicare prea mare în fenomenul conştiinţei. Astăzi se crede că un rol esenţial în generarea conştiinţei îl au cortexul şi talamusul.
2. Care sunt mecanismele implicate în anestezia generală?
Anestezia, deşi atât de folosită şi mai ales atât de utilă (vă imaginaţi ce ar însemna să vă operaţi fără anestezie?), scapă încă înţelegerii depline. Înţelegând ce se întâmplă în timpul în care suntem anesteziaţi (deci pierdem conştiinţa), implicit înţelegem câte ceva despre conştiinţă. Există astăzi dovezi solide că anestezia presupune dereglarea unităţii funcţionale a conştiinţei, nu o "decuplare", deci este un fel de dezintegrare cognitivă. Mai este de lămurit dacă starea din timpul anesteziei este similară celei din timpul somnului fără vise.
3. Ce este sinele?
Toate senzaţiile, simţămintele şi gândurile noastre par conectate la un "sine", la un "mine" unitar, la care raportăm tot ceea ce ni se întâmplă. "Eu" am un corp, "eu" am o minte, un creier, "eu" simt durere, bucurie şamd. Cum se formează acest "eu"? Iată o întrebare de 100 de puncte. Interesant este că sinele poate fi manipulat în laborator: astfel, este posibil de generat senzaţia de decorporalizare, de ieşire din corp.
4. Ce determină existenţa voinţei?
Starea de voinţă, de intenţie motivată de a face ceva nu este un mister pentru nimeni, căci toţi am "trăit-o". Întrebarea dificilă este privitoare la mecanismul generării acestei stări. Înţelegerea curentă este că actul voinţei presupune o acţiune complexă a unei reţele dedicate cerebrale, care mediază între mai multe decizii posibile propuse de mecanisme neuronale diferite; dar subiectul necesită aprofundare de către neurocercetători.
5. Care este funcţia conştiinţei? Ce sens au trăirile subiective?
Multe funcţii cognitive pot avea loc în lipsa conştiinţei. Putem lua decizii ori vedea obiecte fără a fi conştienţi. Decurge de aici concluzia că, în fapt, conştiinţa integrează informaţii. Fiecare dintre trăirile noastre implică un mare număr de posibilităţi preliminare, dar modul în care survine "concretizarea" uneia presupune un proces încă neînţeles pe deplin.
6. Cât de "bogată" este conştiinţa?
Parte din dovezile privind conştiinţa provin din mărturii subiective, cum altfel? Dar cât de credibile şi complete sunt aceste mărturii? Se consideră că dispunem de un mecanism separat de conştiinţă, care are rolul de a "mărturisi" despre trăirile pe care le avem la un moment dat. Înţelegerea acestei separări între mecanismul conştiinţei şi cel de raportare va reprezenta un pas important în înţelegerea conştiinţei.
7. Dispun alte animale de conştiinţă?
Cum nu vom putea fi niciodată în mintea unui alt animal, probabil că nu vom putea răspunde niciodată la această întrebare cu certitudine. Dar dat fiind faptul că avem în comun cu mamiferele parte din maşinăria neuronală necesară pentru existenţa conştiinţei, este de presupus că acestea sunt conştiente, deşi nu pot depune mărturie despre acest lucru.
8. Mai dispun de conştiinţă pacienţii în stare vegetativă?
Principala caracteristică a pacienţilor în stare vegetativă (în majoritatea lor) este că deşi sunt trezi, ei nu sunt conştienţi de ce li se întâmplă şi de mediul înconjurător. Dar investigaţii complexe folosind metode moderne de scanare a creierului au evidenţiat că unii dintre aceşti pacienţi sunt conştienţi totuşi. Viitoare cercetări vor aduce, probabil, dovezi suplimentare care să ofere un răspuns clar la întrebarea de mai sus, dar şi elemente noi pentru rezolvarea "problemei" conştiinţei.
Mai rămâne o întrebare, pe care nu o aşezăm în seria de întrebări aflate pe lista de cercetare a neurocercetătorilor, dar cu siguranţă poate fi o întrebare foarte bună pentru filozofii de azi şi de mâine: de ce este "nevoie" de conştiinţă în Univers? De ce a apărut aceasta?
Bibliografie:
TheGuardian
