William HerschelLa trecerea dintre secolele XVIII şi al XIX, William Herschel a explorat şi catalogat bolta cerească. Construind cel mai mare telescop din acea perioadă, William Herschel a ajuns să fie considerat fondatorul astronomiei siderale (astronomia ce se ocupă cu studiul stelelor).

 

 

În plus, a studiat planetele, descoperind planeta Uranus şi doi dintre sateliţii acesteia, şi a cercetat inelele lui Saturn. A fost primul savant care a făcut o descriere completă a galaxiei, comparând forma Căii Lactee cu cea a unei „chifle” discoidale.

Friedrik William Herschel s-a născut într-o familie modestă din Hanovra în anul 1738, devenind membru de fanfară în Garda din Hanovra în 1753. S-a mutat în Anglia, în 1757, luându-şi numele de William după ce a obţinut cetăţenia engleză în 1793. Înainte de a deveni astronom, a fost interesat de implicaţiile filozofice ale descoperirilor din secolul al XVIII-lea. Întreaga atenţie şi-a îndreptat-o spre astronomie abia când a împlinit vârsta de 35 de ani. După ce a ajuns în Anglia, a predat muzică şi a cântat.

Primul telescop construit avea o distanţă focală de 1,8 m. Apoi a construit un altul care avea 12 metri lungime. În 1781, William Herschel, observă pe cer o pată luminoasă despre care nu putea spune cu certitudine că ar fi o stea. La început a crezut că este o cometă, dar în timp, mişcarea ei lentă pe o traiectorie orbitală i-a dat ideea unei planete. Obiectul era cunoscut astronomilor şi înainte ca Herschel să-l observe, dar nu se ştia natura lui. După antici, el a fost primul care a descoperit o planetă nouă. Astăzi, acea planetă e cunoscută sub denumirea de Uranus, deşi numele iniţial fusese Georgium Sidus.
 

Imediat după descoperire a fost ales membru al Societăţii Regale, iar în 1782 monarhul Angliei îl numeşte astronom regal. Devenind celebru, nu a mai trebuit să muncească pentru a se întreţine, dedicându-şi timpul cercetărilor sale. Continuând activitatea de catalogare sistematică, a publicat listele stelelor duble şi multiple (stele ce se rotesc în jurul centrului comun de masă şi care cu ochiul liber par o singură stea, nu mai multe) în 1783, şi a iniţiat un program dedicat căutării nebuloaselor. Primul catalog, publicat în 1786, conţinea localizarea a 2500 de nebuloase. Deşi era limitat de tehnologie, face o teorie îndrăzneaţă a originii corpurilor cereşti. El sugera că stelele, cândva dispersate, au fost treptat atrase în grupuri cu densitate mare în raport cu forţa lor de atracţie (roiurile de nebuloase).  Concomitent cu munca de catalogare, William Herschel a încercat să înţeleagă structura bolţii cereşti.

 




Cu toate că principalele sale realizări au fost în domeniul astronomiei siderale, Herschel a studiat şi sistemul solar. Folosind un micrometru, a calculat înălţimea munţilor de pe Lună, despre care era sigur că era locuită. De asemenea, a elaborat studii ale planetelor cunoscute în epocă: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn şi despre Uranus. Utilizând sticlă colorată a cercetat Soarele, ajungând la concluzia că senzaţia de căldură nu este corelată cu lumina vizibilă. Acest fenomen l-a determinat să efectueze experimente cu prisme şi termometre, elaborând o teorie, valabilă şi astăzi, despre existenţa unor unde calorice invizibile din domeniul infraroşu.

Pe parcursul carierei sale, William Herschel, sora sa Caroline l-a ajutat la calcule, descoperind chiar opt comete şi nebuloase. Lui Herschel i s-au acordat multe onoruri spre sfârşitul vieţii, inclusiv titlul de cavaler. Numit uneori „prinţul astronomiei” , a murit la 84 de ani în 1822, lăsând în urma sa un tezaur astronomic.


Bibliografie: “100 cei mai mari savanţi ai lumii”, John Simmons, Editura Lider, 1996

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.