Thomas Edison este omul de ştiinţă care a fost creditat cu inventarea becului cu incandescenţă în anul 1879. Dacă sunteţi curioşi cum funcţionează becul cu incandescenţă, ce alte tipuri de becuri există pe piaţă şi cum funcţionează acestea, precum şi care este viitorul becului cu incandescenţă în Uniunea Europeană, citiţi articolul de faţă.
CUM FUNCŢIONEAZĂ BECUL CU INCANDESCENŢĂ?
Simplu spus, principiul de funcţionare al becului cu incandescenţă este următorul: încălzirea până la incandescenţă a filamentului metalic produce lumină.
La aprinderea becului, atomii filamentului devin excitaţi şi eliberează fotoni. Fotonii de diferite frecvenţe reprezintă în fapt lumina şi căldura produsă de bec.
Atunci când electronii câştigă ori pierd energie, aceştia îşi schimbă orbitalul pentru o perioadă foarte scurtă. Trecerea electronului de pe un nivel de energie superior pe unul inferior se face cu eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă (energie).
Un conductor mai subţire se încălzeşte mult mai repede decât un conductor gros pentru că primul este mai rezistent la trecerea electronilor.
Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite frecvenţe; unele frecvenţe sunt în zona undelor infraroşii, care înseamnă căldură. Prin urmare, în filament, temperatura se ridică la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500oC.
Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea" materialului din care este alcătuit filamentul, tungstenul, care deşi rezistă la temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt, din cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se desprind din filament şi se aşază pe interiorul balonului de sticlă al becului.
DIN CE ESTE COMPUS UN BEC INCANDESCENT?
Alcătuirea becului este uimitor de simplă: clopotul de sticlă umplut cu un gaz inert ca argonul, două tije metalice pe care este prins filamentul şi care au rolul de a realiza circuitul necesar "curgerii" curentului electric prin bec, o montură de sticlă pe care sunt prinse cele două tije şi soclul pentru înşurubare a becului. Pentru detalii, vezi imaginea de mai jos.
Compunerea becului cu incandescenţă.
Credit: wikipedia.org
CUM SE FABRICĂ UN BEC CU INCANDESCENŢĂ? (filmul este în limba engleză...)
CE ALTE TIPURI DE BECURI EXISTĂ?
Există trei tipuri de becuri: becul cu incandescenţă, becul fluorescent şi becul cu halogen.
Becul fluorescent a apărut în jurul anului 1930 şi este mult mai eficient decât becul incandescent. Acesta are partea interioară căptuşită cu fosfor şi este umplut cu un gaz inert. Fosforul are rolul de a reflecta lumina produsă de bec. Lumina becului fluorescent nu este însă asemănătoare celei naturale, distorsionând culorile.
Becul cu halogen creează o lumină albă, foarte asemănătoare cu lumina naturală. Acesta produce foarte multă căldură şi nu poate fi încapsulat în sticlă, ci în cuarţ. În interiorul becului se găseşte halogen, nu argon.
BECURILE INCANDESCENTE SE APROPIE DE PENSIE...
Deşi foarte folosite în România, becurile cu incandescenţă au zilele numărate. Conform unei decizii luate la nivelul Uniunii Europene şi care va trebui pusă în practică şi în România, acestea nu vor mai putea fi folosite începând cu anul 2010. Măsura are rolul de reduce consumul de energie prin înlocuirea becurilor cu incandescenţă cu becurile economice.
