Copiii supradotaţi sunt ignoraţi în şcoală

Copiii supradotaţi sunt ignoraţi în şcoală în ciuda uriaşei contribuţii pe care o pot aduce în viitor pentru societate. Autorii celui mai mare studiu realizat vreodată pe copii supradotaţi se întreabă dacă sistemul de învăţământ oferă suficient sprijin pentru tinerii foarte talentaţi. Într-un studiu american longitudinal au fost aleşi 320 de elevi care s-au plasat în top (0,01%) prin rezultatele obţinute la testele SAT (de evaluare a raţionamentului verbal şi matematic, obligatorii în sistemul de învăţământ american).

Eşuează copiii extrem de talentaţi din cauza modului în care funcţionează sistemul de învăţământ?

Subiecţii au fost urmăriţi apoi, de la vârsta de 13 ani până la vârsta de 38 de ani, pentru a vedea cum se realizează în viaţă şi în profesiile alese indivizii supradotaţi. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Psychological Science (articolul "Who Rises to the Top? Early Indicators").

Cariere de succes

După cum era de aşteptat, copiii excepţional dotaţi au finalizat în proporţie semnificativă programe masterale şi doctorale. De asemenea, mulţi dintre ei au avut cariere de succes: au scris cărţi, au compus muzică, au iniţiat companii, au efectuat cercetări ştiinţifice, au condus afaceri de top şi au excelat în diverse alte ocupaţii valoroase.

Chiar de la vârsta de 13 ani era posibil să vezi în ce direcţie puteau să se orienteze copiii excepţionali: "cei mai capabili la matematică se concentrau pe domenii tehnice [de exemplu, ştiinţă, informatică, matematică], în timp ce cei cu abilităţi verbale superioare au avut tendinţa de a-şi investi talentul în domenii umaniste [de exemplu, arte, ştiinţe sociale, educaţie]; incorporând dimensiuni motivaţionale, ca  interesul faţă de lucruri versus interesul faţă de oameni..." (Hill şi colaboratorii, 2013);

Cultivarea talentelor

Cu toate acestea, un lucru care a fost remarcat de autori, pe baza cercetărilor iniţiale, îl constituie obstacolele cu care s-au confruntat deseori elevii talentaţi în sistemul de învăţământ. În loc să se dezvolte, afirmă ei, abilităţile suplimentare au fost adesea irosite, deoarece educatorii se orientau de cele mai multe ori asupra elevilor mai puţin talentaţi.

Autorul principal al studiului, Harrison Kell, a explicat: "Există ideea că elevii supradotaţi nu au nevoie reală de ajutor. Acest studiu arată însă altceva. Aceşti oameni cu IQ foarte mare - pe care unii îi consideră 'înfricoşător de deştepţi' – pot să se descurce destul de bine în sălile de clasă obişnuite, însă ei nu-şi vor atinge pe deplin potenţialul, dacă nu vor avea acces la cursuri accelerate, la conţinuturi curriculare avansate şi diversificate şi la programe educaţionale în care elevii talentaţi să se confrunte cu colegi de acelaşi nivel intelectual cu ei".

Concluzia studiului este că, în fapt, copiii talentaţi trebuie să fie plasaţi în medii care să-i provoace intelectual şi să-i stimuleze să-şi îndeplinească adevăratul lor potenţial: "adolescenţii cu talent extraordinar pentru raţionament matematic şi verbal profită de mediile care prezintă materialul abstract-simbolic la un nivel şi într-un ritm proporţionale cu ratele atipice în care învaţă aceşti elevi". Aceste tipuri de medii educaţionale sunt mult mai adecvate pentru a creşte bunăstarea psihologică a elevilor excepţionali şi pentru a-i ajuta să aibă mai multe realizări în viitor.

Dacă elevii excepţionali sunt viitorul nostru, de ce cele mai multe societăţi oferă în mod automat ajutor suplimentar pentru cei cu dificultăţi de învăţare, dar nu şi pentru cei cu abilităţi excepţionale de învăţare?