De ce cei mai mulţi oameni din lume sunt credincioşi? Unii spun că acest lucru se întâmplă deoarece suntem în mod natural predispuşi să credem într-un zeu sau în zei şi că religia a conferit strămoşilor noştri avantaje evolutive. Dar dacă aşa stau lucrurile, cum de există peste o jumătate de miliard de atei în lume? Una dintre teorii este că ateii îşi suprimă conştient instinctele lor religioase, reuşind să o facă în mod variabil. Un nou studiu oferă suport experimental acestei idei.
Ateii sunt la fel de stresaţi ca şi credincioşii atunci când îl provoacă pe Dumnezeu să facă lucruri rele.
Marjaana Lindeman şi colegii ei relatează că ateii devin la fel de stresaţi ca persoanele credincioase atunci când îi cer lui Dumnezeu să facă lucruri răutăcioase, aşa cum ar fi: "Îl provoc pe Dumnezeu să facă pe cineva să îmi ucidă părinţii cu cruzime".
Cercetătorii au testat 16 atei şi 13 oameni religioşi (finlandezi cu vârsta cuprinsă între 17 şi 45 de ani versus un grup de neîncrezători şi respectiv un grup de persoane credincioase). Participanţii au fost ataşaţi la un dispozitiv de conductanţă a pielii care înregistrează transpiraţia degetelor, un marker de bază al stresului. Următorii participanţi au citit cu voce tare 36 de fraze. Unele dintre acestea au fost rugăminţi adresate lui Dumnezeu să facă ceva groaznic, altele au fost declaraţii jignitoare care nu îl implică pe Dumnezeu (de exemplu, "este bine să loveşti un căţel cu piciorul în față"), iar restul de fraze au fost neutre (de exemplu, "sper că nu plouă azi").
Opiniile participanţilor cu privire la această experienţă au fost diferite de ce ne-am fi aşteptat. Persoanelor religioase li s-au părut mai supărătoare declaraţiile legate de Dumnezeu decât ateilor. Cu toate acestea, credincioşii nu au avut mai multe şanse decât ateii să refuze să rostească declaraţiile lui Dumnezeu sau să le retragă mai târziu, când aveau şansa. Cel mai important, conductibilitatea pielii a fost mai mare în cazul ambelor grupuri participante când au citit afirmaţiile legate de Dumnezeu în comparaţie cu declaraţiile neutre. Mai mult decât atât, în ambele grupuri, atunci când au citit declaraţiile legate de Dumnezeu conductivitatea pielii nu a variat în funcţie de nivelul de credinţă religioasă al unei persoane. Ateii păreau să devină la fel de stresaţi ca şi credincioşii, atunci când îi cereau lui Dumnezeu să facă lucruri îngrozitoare.
Un defect evident al acestor dovezi este că menţionarea lui Dumnezeu a fost confundată cu rezultate oribile. Poate ateii au fost stresaţi atunci când au citit afirmaţiile legate de Dumnezeu, pur şi simplu, din cauza ideilor pe care le implică, nu din cauza rolului lui Dumnezeu în sine.
Un al doilea studiu a analizat acest lucru folosind încă nouăsprezece atei finlandezi (cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani). Participanţii au fost ataşaţi la dispozitivul de măsurare a conductivităţii a pielii în timp ce rosteau fraze supărătoare ce îl implică pe Dumnezeu (de exemplu, "Îl provoc pe Dumnezeu să mă facă să mor de cancer") sau care nu îl implică pe Dumnezeu (de exemplu, "Aş vrea să mor de cancer"). Semnele de stres au fost mai mari în cazul afirmaţiilor care îl implicau pe Dumnezeu, sugerând faptul că implicarea lui Dumnezeu aduce un stres suplimentar pentru atei dincolo de rezultatele neplăcute care vin de la sine.
"Rezultatele implică faptul că în timp ce convingerile religioase vizavi de Dumnezeu şi atitudinile explicite ale ateilor faţă de afirmaţiile care îl implică pe Dumnezeu în comparaţie cu cele ale credincioşilor sunt diferite, ele determină acelaşi nivel de emoţie atunci când lui Dumnezeu i se cere să facă lucruri supărătoare", au relatat cercetătorii.
Studiul are limitările sale. Pentru început numărul participanţilor a fost redus şi rezultatele sunt dificil de interpretat. Desigur, ar fi nepotrivit să se concluzioneze că rezultatele dovedesc că ateii cred în Dumnezeu la un nivel subconştient. Alte explicaţii plauzibile ale acestor constatări includ faptul că ateilor li se par stresante declaraţiile care îl implică pe Dumnezeu, deoarece ei cunosc prieteni sau membrii ai familiei care cred în Dumnezeu sau poate ateii resimt stresul atunci când citesc afirmaţii care îl implică pe Dumnezeu, deoarece formularea implică faptul că Dumnezeu este real, lucru care vine în contradicţie cu propriile convingeri.
Traducere de Ecaterina Pavel după atheists-as-stressed-as-believers cu acordul editorului
