Te uiţi liniştit prin albumul de pe Facebook al prietenului tău, când dai dintr-o dată peste o poză cu tine sau, mai degrabă, peste o variantă uşor mai neatrăgătoare de-a ta. ”Adevăratul” tu pare să fi fost răpit şi înlocuit cu o copie de mâna a doua. "Ce se întâmplă?", te întrebi. Chiar aşa arăt? Da. Aşa arăţi.
Dar nu-ţi face griji, există o explicaţie logică a motivului pentru care persoana din fotografie pare atât de nefamiliară, cu toate că acea persoană eşti, ei bine, tu. Şi apropo: acel înlocuitor al tău cu înfăţişare ciudată din fotografie este, de fapt, mai atrăgător decât crezi.
E vorba despre oglinzi, dacă tot veni vorba. Răspunsul la întrebarea ”de ce urăşti să vezi fotografii cu tine?” este: ”din cauza oglinzilor”. Îţi spun asta, deoarece este probabil partea cea mai puţin interesantă a explicaţiei motivului pentru care crezi că tu-ul din fotografii arată aşa de ciudat. Unii dintre voi probabil că aţi mai auzit această explicaţie; în videoclipul de mai jos (TED), de exemplu, fotograful Duncan David explică de ce ”percepţia, oglinzile şi uncanney valley (ipoteză din domeniul esteticii umane care susţine că atunci când trăsăturile şi mişcările roboţilor sau ale animaţiilor 3D seamănă foarte mult cu cele ale oamenilor, dar nu sunt exact ca acestea, avem o reacţie de repulsie faţă de ele) ne fac să urâm pozele cu noi înşine”. Am publicat videoclipul mai jos, dar iată ideile principale:
Cum ne percepem pe noi înşine? Care este harta pe care o folosim pentru a ne vedea pe noi înşine? Ei bine, nu se compară cu nimic din ceea ce vede o altă cameră: e o oglindă, în baie, la o distanţă mică de tine. Este o perspectivă foarte personală; eşti singura persoană din lume cu această perspectivă. Ori de câte ori cineva îţi face o poză, aceasta nu se potriveşte cu perspectiva ta personală din oglindă.
Aşadar, teoria mea – deşi nu sunt un om de ştiinţă, sunt doar un fotograf – este că atunci când vedem o poză cu noi înşine, aceasta arată aproape în regulă, dar nu în totalitate, aşa că simţim un puternic impuls de a o respinge. Este sau nu adevărată teoria? Vom vedea. Poate că cineva o va testa.
Ei bine, se pare că cineva chiar a testat-o acum mult timp, în 1977. În cadrul unui studiu intitulat ”Imagini Faciale Inversate şi Ipoteza Simplei Expuneri”, psihologii Theodore H. Mita, Marshall Dermer şi Jeffrey Knight au demonstrat că ”indivizii vor prefera o fotografie a feţei care corespunde cu imaginea din oglindă, în detrimentul uneia care corespunde imaginii lor adevărate”. Dar ceea ce este cu adevărat interesant la acest studiu este exploatarea motivului pentru care găsim imaginea din oglindă mai atrăgătoare. Aşa cum sugerează titlul studiului, are legătură cu ceva numit efectul simplei expuneri.
Efectul simplei expuneri a fost propus pentru prima oară în anii '60 de către psihologul Robert Zajonc de la Stanford. În termenii cei mai simpli, efectul simplei expuneri este un fenomen psihologic prin care o persoană dezvoltă o preferinţă pentru un stimul numai pe baza expunerii sale repetate la acesta (şi, în consecinţă, a familiarizării sale cu acesta). Efectul a fost demonstrat folosind o mulţime de stimuli (cuvinte, picturi, sunete), în diverse culturi. A fost observat chiar şi la alte specii.
Aşa că atunci când cineva spune că motivul pentru care urâm să vedem poze cu noi este oglinda, înţelegeţi că fenomenul pe care ar trebui, de fapt, să-l învinovăţească este efectul simplei expuneri. Desigur, partea grozavă la efectul simplei expuneri este acela că depinde de experienţa individuală şi asta ar trebui să fie ceva care să te liniştească data viitoare când te plângi de înfăţişarea ta uşor neatrăgătoare dintr-o fotografie.
Adevărul este că, dacă tu cel din fotografie ai arăta ca tu cel din oglindă, toţi ceilalţi ar crede că arăţi ciudat. Vă mai amintiţi de cercetătorii care au arătat că o persoană are şanse mai mari să prefere o fotografie a feţei care corespunde imaginii sale din oglindă decât celei adevărate? Aceştia au demonstrat că şi opusul era adevărat atunci când imaginile erau arătate prietenilor persoanei. Cu alte cuvinte: nu-ţi face probleme. Araţi grozav în fotografii.
...dar probabil nu chiar atât de grozav pe cât crede el sau ea.
Traducere de Ana Dumitrache după why-do-we-hate-seeing-photos-of-ourselves.
