Conform cercetărilor publicate online în Proceedings of the National Academy of Sciences, sărăcia din perioada copilăriei şi stresul cronic pot determina probleme ale reglării emoţiilor ca adult.
Dr. K. Luan Phan, profesor de psihiatrie la University of Illinois - Chicago College of Medicine şi autor principal al studiului, consideră că: ”Datele prezentate sugerează că stresul de a creşte în sărăcie poate constitui un mecanism de explicare a conexiunilor dintre această sărăcie şi modul de funcţionare al creierului la vârsta adultă.”
Starea de sărăcie din copilărie are impact asupra implicării celor două regiuni ale cortexului pre-frontal (cercurile oranj din imaginea de mai sus) în reglarea emoţională.
Studiul a fost coordonat de către cercetători de la UIC, Cornell University, University of Michigan, şi University of Denver.
S-a descoperit că subiecţii testaţi care aveau familii cu venituri mai mici, manifestau – ca adulţi – o activitate mărită la nivelul amigdalei, zonă cerebrală cu rol în emoţiile negative şi în spaimă. Aceste persoane manifestau o activitate mai mică în zona cortexului prefrontal, zona cerebrală de reglare a emoţiilor negative.
Disfuncţiile amigdalei şi ale cortexului prefrontal au fost asociate de către autori cu problemele de dispoziţie psihică, incluzând depresiile, anxietatea, impulsivitatea agresivă şi reacţiile la abuzurile suferite.
Phan a spus că se cunoştea faptul că efectele negative ale sărăciei pot declanşa o ”cascadă de factori amplificaţi de risc” la copii, care pot suferi probleme fizice şi psihologice ca adulţi. Nu se demonstrase că sărăcia suferită în copilărie ar putea influenţa funcţiile cerebrale şi în special reglarea emoţională.
El a evaluat rolul capacităţii de a controla emoţiile negative în protecţia împotriva efectelor fizice şi psihologice ale stresului acut şi cronic.
Studiul a examinat asocierile dintre sărăcia din copilărie - la vârsta de 9 ani – expunerea cronică la factori de stres şi activitatea neurală din zonele cerebrale implicate în reglarea emoţională la vârsta de 24 de ani.
Cei 49 de participanţi au constituit o parte a unui studiu longitudinal asupra efectelor sărăciei din copilărie. Au fost colectate date privind venitul familial, expunerile la factorii de stres, răspunsurile la stres psihologic, dezvoltarea socio-emoţională şi interacţiunile părinţi-copil. Aproximativ jumătate dintre participanţi proveneau din familii cu venituri reduse.
Utilizând imagistica de rezonanţă magnetică, a fost evaluată activitatea cerebrală a participanţilor înregistrată la executarea unei sarcini care implica reglare emoţională. Folosind o strategie de rezolvare cognitivă, li s-a cerut subiecţilor să încerce să supreseze emoţiile negative înregistrate la vizionarea unor imagini.
Phan a spus că ”aceasta se poate utiliza drept indice comportamental al capacităţii de zi cu zi a unei persoane de a înfrunta stresul şi emoţiile negative cu care se confruntă subiectul. Poate cea mai importantă descoperire a fost modul în care cantitatea de stres cronic înregistrată din copilărie şi în adolescenţă – locuinţă sub standarde, aglomeraţie, zgomot, precum şi factorii de stres sociali ca problemele de familie, violenţa, divorţul părinţilor – determină legătura dintre sărăcia din copilărie şi funcţia zonei cerebrale pre-frontale în reglarea emoţională.
Co-autori ai studiului au fost şi Pilyoung Kim de la University of Denver, Gary Evans de la Cornell University şi Michael Angstadt, Shaun Ho, Chandra Sripada, James Swain şi Israell Liberzon de la University of Michigan.
Informaţii suplimentare: www.pnas.org/cgi/doi/10.1073/pnas.1308240110
Traducere de Ştefan Brăgărea după poor-stressed-impacts-brain-function, cu acordul editorului.
