CreierRemarcabila abilitate a creierului de a se adapta în urma leziunilor a fost încă o dată demonstrată într-un studiu privind abilităţile lingvistice ale unui tânăr italian de 17 ani, căruia i se îndepărtase întreaga emisferă cerebrală stângă la doi ani şi jumătate.

 

 

 

 

La momentul operaţiei (de care a fost nevoie pentru  a îndepărta o tumoare benignă imensă), pacientul cunoscut drept E. B. a suferit o pierdere imediată a abilităţilor sale lingvistice înnăscute şi s-a zbătut ani de zile să-şi revină. Acest fapt sugerează că abilitatea sa lingvistică emergentă era deja concentrată în partea stângă a creierului, ceea ce se întâmplă în cazul unei proporţii de aproximativ 95% dintre dreptaci (E. B. era dreptaci înainte de operaţie).

Cu toate acestea, cu ajutorul unui program intensiv de reabilitare, după vârsta de cinci ani, fluenţa verbală a lui E. B. s-a îmbunătăţit remarcabil pe parcursul următorilor doi-trei ani, până când nu a mai fost raportată nicio problemă lingvistică la școală sau acasă. E. B. avea un IQ scăzut la acel moment (78), însă era descris drept ”cooperant şi vorbăreţ” şi ”putea să se orienteze bine în timp şi spaţiu”. El se descurca normal în cadrul multor sarcini, inclusiv în cazul testării abilităţilor vizuo-spaţiale şi al recunoaşterii faciale.

Acum, o echipă din Italia condusă de Laura Danelli a documentat rezultatele unor testări lingvistice extensive realizate asupra lui E. B. la vârsta de 17 ani, inclusiv scanări cerebrale funcţionale ale performanţelor sale lingvistice comparate cu cele ale unor adulţi sănătoşi dintr-un grup de control. Deşi limbajul lui E. B. pare aproape normal în viaţa de zi cu zi în ceea ce priveşte vocabularul şi gramatica, testarea sistematică a scos la iveală o imagine mai nuanţată. Existau nişte probleme gramaticale subtile, precum şi rezultate mai slabe decât media la denumirea imaginilor şi la citirea cuvintelor împrumutate (cuvinte englezeşti sau franţuzeşti încorporate în italiană).

Cercetătorii au spus că aceste rezultate se potriveau cu cercetările anterioare sugerând că funcţia limbajului poate fi în mare măsură conservată după îndepărtarea emisferei stângi în copilărie, însă că ”emisfera dreaptă nu poate furniza de una singură o stăpânire perfectă a fiecărei componente a limbii şi a funcţiilor legate de limbă”.

Acest studiu merge mai departe decât studiile de caz anterioare prin analizarea creierului pacientului cu ajutorul imagisticii cerebrale funcţionale, în special în timpul sarcinilor implicând cititul. Rezultatele au arătat că organizarea funcţională a zonelor responsabile pentru limbaj din emisfera dreaptă a lui E. B. reproducea în mare ceea ce se poate vedea în emisfera stângă sănătoasă a subiecţilor de control, ca şi cum ar fi urmat ”o amprentă neurală lingvistică specifică părţii stângi”. Diferenţele principale în comparaţie cu subiecţii de control erau activitatea sporită a cortexului prefrontal dorso-lateral la nivelul creierului lui E. B. în timpul sarcinilor de producţie lingvistică mai dificile – probabil un semn al efortului suplimentar din partea sa -, precum şi o activitate neurală redusă în regiunea temporală inferioară şi în cea occipito-temporală în timpul citirii cuvintelor şi al non-cuvintelor.

Acest tipar al funcţionării anormale în regiunea temporală inferioară şi în cea occipito-temporală se potriveşte cu probleme specifice legate de citit ale lui E. B.: ele se aseamănă dislexiei de suprafaţă (o problemă în a procesa cuvintele ca unităţi întregi, şi nu citindu-le literă cu literă), care a fost asociată în cadrul cercetărilor anterioare cu o funcţionare anormală la nivelul acestor regiuni cerebrale temporo-occipitale. Aceste părţi ale creierului lui E. B. par să funcţioneze normal în timpul sarcinilor non-verbale, ceea ce sugerează că emisfera dreaptă avea o problemă în a aloca funcţii specifice cititului cortexului inferior temporal şi celui occipito-temporal.

”Descoperirile noastre arată că emisfera dreaptă a lui E. B. poate îndeplini o serie de funcţii lingvistice de bază replicând în mare o amprentă neurală specifică emisferei stângi”, au concluzionat cercetătorii. Este întotdeauna nevoie de precauţie atunci când se interpretează studii de caz singulare, însă această lucrare oferă un exemplu dramatic al capacităţii imense a creierului de a se adapta leziunilor profunde şi bolilor din fragedă copilărie.



Traducere de Ana Dumitrache după the-boy-who-learned-to-speak-again

Modulul de comentarii de mai jos poate fi folosit, dar este încă în perioada de testare. Logarea prin FB, Twitter și Google nu funcționează pt moment.
Se pot publica comentarii după înregistrare ori pur și simplu ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate, înainte de publicare.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
symbols left.
Loghează-te cu... ( ori Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Dacă găsiţi scientia.ro util, sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()
Susţine-ne pe Patreon!


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro