Din poziţia noastră de oameni luminaţi ai secolului al XXI-lea, condamnăm vechiul obicei de a forţa stângacii să scrie folosindu-şi mâna dreaptă. Şi totuşi, întreaga noastră societate funcţionează încă într-un mod defavorabil ”bufniţelor”.
"Acestea", adică cei care se culcă târziu, au un ritm circadian care îi determină să funcţioneze mai bine seara. Acest lucru nu este nicăieri mai evident decât în şcoli, care îşi încep, de obicei, cursurile dimineaţa devreme, deşi se ştie că tendinţa de a sta treaz până noaptea târziu îşi atinge apogeul la vârsta adolescenţei.
Acum un nou studiu realizat asupra adolescenţilor din Germania a confirmat faptul că ”bufniţele” tind să aibă rezultate mai proaste la învăţătură decât cei matinali, chiar şi după eliminarea altor explicaţii posibile.
Franzis Preckel şi colegii ei au evaluat 272 de elevi (vârsta medie - 16 ani; 127 de fete) din cinci şcoli germane cu privire la ritmul lor circadian, rezultatele şcolare şi o serie de alte măsurători motivaţionale şi educaţionale. Elevii ”bufniţă” tindeau să afirme că au note mai slabe la matematică, ştiinţă şi limbi. Acest lucru a fost demonstrat şi în unele studii anterioare. Noutatea acestei cercetări este numărul mare de factori adiţionali care au fost investigaţi.
În cele din urmă, echipa lui Preckel a demonstrat că un elev cu o preferinţă pentru seară tinde să ia note mai mici la şcoală decât unul matinal, chiar dacă ambii au acelaşi sex, aceeaşi abilitate cognitivă, motivaţie, conştiinciozitate şi o trăsătură cunoscută drept ”nevoie de cogniţie” (o preferinţă pentru gânditul profund). Variabilitatea unică de la nivelul performanței şcolare explicată prin preferinţa pentru seară a fost intre 2 şi 4%.
De ce ar duce o orientare către seară la note mai mici? Cercetătorii au evaluat somnolenţa din timpul zilei – o explicaţie evidentă -, însă aceasta nu corespundea notelor de la şcoală. Un alt indiciu este că ”bufniţele” tind să consume mai multe droguri şi sunt mai puţin motivate şi conştiincioase. şi cu toate acestea, legătura dintre orientarea către seară şi notele mici s-a menţinut şi după verificarea motivaţiei şi a conştiinciozităţii. Ultima şi cea mai plauzibilă explicaţie este, aşadar, că ”bufniţele” se descurcă mai prost la şcoală din cauza efectelor de sincronie – adică din cauza faptul că oamenii tind să exceleze atunci când sunt testaţi în momentul lor optim al zilei. Faptul că şcoala începe devreme face ca elevii ”bufniţă” să petreacă mai mult timp învăţând într-un moment al zilei care nu este optim pentru ei.
Preckel şi colegii ei au spus că descoperirile lor au implicaţii educaţionale evidente. ”În general, părinţii, profesorii şi înşişi elevii ar trebui să înveţe mai multe despre cronopsihologie, despre efectele ei asupra vieţii de zi cu zi şi asupra învăţatului”, au spus aceştia.
Din fericire, există semne că sistemul educaţional începe să realizeze importanţa cronopsihologiei, cel puţin în Marea Britanie. Liceul Monkseaton din Tyneside a încercat pentru prima dată începerea cursurilor mai târziu (la 10 a.m.) în 2009 şi rezultatele iniţiale din 2010 sugerau că notele crescuseră, iar absenteismul scăzuse, drept consecinţă. Există, de asemenea, informaţii conform cărora Academia UCL recent deschisă în Londra ar fi instituit începerea cursurilor la ora 10 a.m. (deşi Daily Mail a relatat, în mod eronat, că aceasta ar fi prima şcoală din Marea Britanie care să procedeze astfel).
Traducere de Ana Dumitrache după pupils-with-evening-orientation, cu acordul editorului
