De-a lungul ultimilor ani am fost bombardaţi cu articole şi cărţi despre Facebook, reţele de socializare şi Internet în general. Înclinaţia acestora tinde spre unul din următoarele trei concepte (iar „Facebook” este interschimbabil cu „Twitter”, „Internet” sau orice altceva)...
Începem oare să punem întrebările potrivite cu privire la efectele psihologice ale internetului?
1. Facebook este minunat! Suntem conectaţi toţi astfel încât este mai uşor să obţii un loc de muncă nou, să îţi regăseşti prietenii vechi, să creezi împreună cu alţii lucruri incredibile şi să trăieşti fericit până la adânci bătrâneţi.
2. Facebook este oribil! Este plin de hărţuiri; provoacă gelozie, însingurare şi distruge relaţiile din viaţa reală.
3. Efectele Facebook sunt mixte: unele cercetări spun că este bun, altele, că este rău.
Din păcate toate aceste abordări se bazează pe presupuneri greşite; chiar şi a treia (deşi este cea mai apropiată de adevăr). Problema este că toate seamănă puţin cu întrebarea: duci o viaţă bună? Întrebarea este lipsită de delicateţe.
Efectele Facebook, aceleaşi cu cele ale oricăror alte reţele sociale, a Internetului în general şi chiar a vieţii în sine, depind exact de ceea ce faci cu el.
Gândiţi-vă pentru un moment la Facebook. Sunt tot felul de lucruri pe care le poţi face: poţi urmări din umbră parteneri mai vechi, poţi juca jocuri, găsi conţinuturi fascinante, ţine legătura cu prieteni vechi sau privi poze aleatoare ale altor oameni beţi în noapte (nu toate acestea sunt recomandate).
Creativitatea oamenilor în folosirea serviciilor online este cu mult înaintea cunoștințelor noastre despre ceea ce înseamnă acestea şi modul în care ne afectează. De fapt abia începem să vedem studii care fac distincţii mult mai rafinate despre ceea ce fac de fapt oamenii în mediul online şi cum aceste lucruri pot fi sau nu bune pentru ei.
Un exemplu recent ne arată diferenţa dintre utilizarea activă şi pasivă a resurselor Facebook (Burke et al., 2010). Utilizarea pasivă a Facebook include parcurgerea fotografiilor altor utilizatori şi citirea actualizărilor acestora, în vreme ce folosirea activă include actualizarea statutului şi scrierea de mesaje private. Poate că nu veţi fi deloc surprinşi să aflaţi că modul activ este cel bun pentru creşterea relaţionării sociale.
Deşi aceasta este o diferenţă relativ nouă, cel puţin începe să examineze şi modul în care oamenii folosesc reţelele sociale, cum ar fi Facebook, nu doar cât de mult.
În mod similar, există un studiu nou care se referă la utilizarea Facebook şi singurătate. Acesta examinează o problemă mai veche: dacă a ne petrece timpul online ne face să ne simţim mai singuri, lucru despre care am discutat alături de alte mituri aici.
Totuşi, în locul unui sondaj au făcut un experiment (Deters & Mehl, 2012). Doreau să afle dacă actualizarea statutului de pe Facebook ne-ar putea determina să ne simţim mai puţin singuri. Povestea lungă pe scurt (aşa cum trebuie să fie în zilele noastre): în grupurile studiate aşa a şi fost.
Atunci când participanţii au făcut mai multe actualizări pe Facebook, s-au simţit mai puţin singuri şi acest lucru s-a datorat sentimentului de legătură zilnică cu prietenii lor. În mod surprinzător acest lucru nu depindea de răspunsul sau de inexistenţa acestuia din partea prietenilor; simpla conectare avea efectul de a reduce sentimentul de singurătate.
Acest lucru nu va reprezenta sfârşitul discuţiei contradictorii referitoare la Facebook sau Internet în privinţa beneficiilor pentru noi, dar este un început minunat şi cel puţin pune întrebările potrivite. Priveşte în mod experimental aspectele specifice ale utilizării Facebook, ale actualizării statutului, pentru a arăta efectele asupra singurătăţii.
Studiul reiterează ceva ce ştim din viaţa noastră cotidiană, off-line. Dacă vezi un prieten pe stradă este mai bine să îl saluţi şi să îl întrebi ce mai face decât să îl observi în mod pasiv, de la distanţă. Dar este bine de ştiut că această intuiţie simplă este confirmată şi în mediul online.
În sens mai larg, este tipul de studiu care se uită mai în adâncime la efectele pe care le au reţelele sociale şi Internetul asupra noastră, compartimentând problema. Este un semn încurajator.
Poate că nu suntem încă în măsură să spunem prea multe despre cât de bune sau rele sunt pentru noi din punct de vedere psihologic direcţiile Internetului pe care le folosim, dar măcar am început să punem întrebările potrivite.
Traducere de Silvia Gergely după “Is the Internet Good/Bad For You?” and Other Dumb Questions, cu acordul autorului.
