Se întâmplă un lucru ciudat în mintea noastră atunci când cumpărăm ceva. Indiferent de ceea ce este - o pereche de blugi, o maşină sau chiar o casă, în momentul când un obiect devine proprietatea noastră, acesta suferă o transformare.
Pentru că l-am ales şi îl asociem cu noi, valoarea sa creşte imediat (Morewedge et al., 2009). Dacă unii se oferă să-l cumpere de la noi, suntem tentaţi să dorim să cerem mai mult decât sunt dispuşi ei să plătească.
Aici este vorba despre o tendinţă cognitivă numită „efectul proprietăţii". Acesta este motivul pentru care unii oameni au mansardele, garajele şi spaţiile de depozitare pline de gunoaie de care ei nu pot suporta să fie despărţiţi. Odată ce deţii un lucru, ai tendinţa de a-i acorda o valoare financiară la un nivel mai ridicat decât ar face-o alţi oameni.
Atunci când este testat experimental, efectul proprietăţii poate fi surprinzător de puternic. Un studiu a constatat că deţinătorii de bilete pentru un meci de baschet supraapreciau valoarea acestora de 14 ori (Carmon & Ariely, 2000). Cu alte cuvinte, oamenii cereau de 14 ori mai mult decât erau ceilalţi dispuşi să plătească. Totuşi, acest exemplu este unul deosebit de exagerat şi rata va varia în funcţie de realităţi.
Efectul proprietăţii este deosebit de puternic pentru lucruri care sunt foarte personale şi uşor să de asociat cu sinele, precum o bijuterie primită de la partenerul intim. În mod similar vom da o mare importanţă şi lucrurilor pe care le avem de o lungă perioadă de timp.
Uneori, desigur, valoarea sentimentală a lucrurilor este justificată; dar, de cele mai multe ori oamenii nu au un motiv anume pentru care nu renunţă la bunurile vechi. Deci, dacă sunteţi înconjurat de lucruri vechi, vă puteţi pune următoarea întrebare: chiar am nevoie de toate astea sau este vorba de efectul proprietăţii?
La urma urmei, sunt doar nişte lucruri.
Traducere de Maricica Botescu după the-endowment-effect-why-its-easy-to-overvalue-your-stuff, cu acordul autorului. Credit imagine: Kevin Utting.
