Trăim într-o lume a extremelor, în care participarea activă pentru sau împotriva unei probleme de multe ori devine ideologia dominant socială. Apoi apare o convingere opusă, la fel de extremă, ce o contestă pe prima, devenind noua paradigmă socială.
Şi astfel ciclul se repetă, cu o extremă ideologică înlocuind-o pe o alta și neajungându-se vreodată la o soluţie durabilă.
Revoluţiile politice, bulele economice, creşterea sau scăderea gradului de încredere a consumatorilor şi reformele de scurtă durată, cum ar fi prohibiţia în SUA urmează toate modelul acestui tip de ciclu.
Ceea ce cercetătorii doresc să ştie este de ce majoritatea populaţiei nu se situează pe o poziţie intermediară, care îmbină cele mai bune practice ale trecutului şi ale viitorului?
Diagrama de structură a modelului. Săgeţile indică care tipuri de vorbitori pot converti ascultători de la o subpopulaţie la alta. Membrii populaţiei A deja implicaţi, a zeloşilor, nu pot fi convertiţi. Atunci când zeloşii ajung la un anumit număr critic din populaţie, aceştia sunt capabili de a-i converti pe toţi ceilalţi la perspectiva lor.
Credit: Marvel, et al. ©2012 American
"Pentru multe aspecte politice, politici economice, întrebări etice şi alocări de finanţare, de exemplu, "media de aur" sau calea de mijloc între extreme prezintă avantaje faţă de oricare dintre extreme" a declarat Seth Marvel de la Universitatea din Michigan, principalul autor al unui studiu privind moderaţia. "Mai mult, există cazuri – să zicem, cu politicile economice, de exemplu - în care oscilarea între extreme este costisitoare în sine."
În lucrarea publicată în Physical Review Letters, Marvel şi coautorii săi din SUA şi Coreea explică faptul că există mai multe modalităţi de a explica raţiunea pentru care atât de puţini oameni îmbrăţişează moderația, dar aici dau un răspuns pur matematic folosind un model de revoluţie ideologică. Modelul arată că revoluţiile succesive ideologice au loc într-un mediu care nu este propice pentru convingerile moderate.
Chiar şi atunci când cercetătorii au ajustat modelul pentru a încuraja moderaţia, în cele din urmă populaţia moderată aproape de fiecare dată ori nu va fi capabilă să se dezvolte suficient ori se va restrânge cu totul. Modelul de revoluţie ideologică începe cu o comunitate alcătuită din patru tipuri de indivizi: cei care achiesează în prezent la o opinie extremă A, cei care achiesează la opinia extremă B, cei care nu achiesează nici la A, nici la B (moderaţii), precum şi cei care achiesează în mod definitiv la A și nu îşi schimbă niciodată părerea (zeloşii A).
Pentru a rula modelul, doi indivizi sunt selectaţi la întâmplare pentru a interacţiona unii cu alţii, cu unul dintre ei fiind ales în mod aleator pentru a fi vorbitor şi celălalt ascultător. În cazul în care vorbitorul este un A sau B şi ascultătorul este un B sau A, respectiv, vorbitorul îi schimbă convingerile ascultătorului în AB (poziţie neutră). În cazul în care ascultătorul este un AB, atunci ascultătorul devine un A, dacă vorbitorul este un A şi respectiv devine un B, dacă vorbitorul este un B. Vorbitorii moderaţi nu pot schimba convingerile ascultătorilor; doar extremiştii îi pot ralia pe ceilalţi la cauza lor.
După rularea acestui model de bază, cercetătorii au descoperit că proporţia de zeloşi afectează puternic rezultatul. Când zeloşii sunt sub o valoare critică, sistemul rămâne la fel ca la început. Dar atunci când depăşesc o anumită valoare critică, zeloşii reuşesc să convertească rapid întreaga populaţie la A.”
Deşi nu am menţionat în mod explicit în aceasta lucrare, o serie de alternative la modelul nostru de bază (construit din interacţiuni asumate diferite) prezintă tot acelaşi comportament de prag: atunci când credincioşii implicaţi ajung la o anumită proporţie din comunitate, aceştia sunt capabili de a converti întreaga populaţie la perspectiva lor", a spus Marvel. "Acest lucru sugerează că un prag similar poate apărea în sistemele reale, chiar atunci când aceste sisteme reale prezintă dinamici destul de diferite de modelul nostru de bază. După cum se pretinde că ar fi spus şi antropologul american Margaret Mead "Să nu te îndoieşti niciodată că un mic grup de cetăţeni implicați poate schimba lumea. Într-adevăr, acesta este singurul lucru care a reușit vreodată să schimbe lumea.”
Cercetătorii au testat şapte strategii diferite pentru creşterea segmentului de populaţie moderată în acest model. De exemplu, într-o strategie au introdus un "parametru de încăpăţânare" pentru a studia posibilitatea în care moderaţii ar fi mai puţin probabili de a se converti la oricare dintre cele două poziţii radicale. Modelul de bază are un parametru de încăpăţânare setat pe zero, dar creşterea acestui parametru oferă o şansă ca moderaţii să-şi păstreze credinţele chiar şi după ce au ascultat un radical. Deşi o valoare mică a încăpățânării produce o creştere a populaţiei moderate, cercetătorii au fost surprinşi să constate că, după un anumit prag, încăpăţânarea produce dispariţia populației de moderaţi.
Ei au explicat că acest rezultat contraintuitiv se produce deoarece creşterea încăpățânării moderaţilor duce iniţial la creşterea populaţiei moderate în timp ce epuizează simultan ambele subpopulatii nealiniate A şi B. Cu o populaţie B mică, există o concurenţă mai mică din partea B, oferindu-le astfel posibilitatea celor doua populații A de a câştiga de partea lor pe moderaţi. Ca urmare, mai puţini zeloşi A sunt necesari pentru a converti întreaga populaţie la A, făcând astfel întreaga populaţie mai vulnerabilă la o preluare de către fanatici. Încă o dată, evanghelizarea se dovedeşte a fi o forţă importantă în transformarea unei populaţii.
Dintre cele şapte strategii pe care cercetătorii le-au testat, doar una singură ar putea extinde în mod eficient segmentul de populaţie moderată - şi strategia s-a bazat nu pe interacţiunea socială, ci pe alţi stimuli de mediu, care ar putea lua forma unei campanii media în viaţa reală. Prin integrarea acestui parametru nou în model, numărul de moderaţi a crescut fără pericolul de a dispărea.
"Singura strategie de succes, deradicalizarea nonsocială, implică un mod deosebit de puternic de încurajare pentru moderaţie; de exemplu, interacțiunile cu noul parametru sunt independente de mărimea populaţiei moderate", a spus Marvel.
Prin urmare, rezultatele noastre sugerează că această formă deosebit de puternică de încurajare poate fi necesară pentru răspândirea unei perspective echilibrate într-un mod durabil.”
Cercetătorii atenţionează în legătură cu faptul că această strategie ar trebui să fie privită cu prudenţă, având în vedere că nu au încercat să demonstreze că dinamica modelului reprezintă cu acurateţe lumea reală, cu multiplele sale ideologii la scară mica, fragmentarea opiniilor şi alte complicaţii. Cu toate acestea, ei speră că acest cadru general pentru testarea strategiilor posibile care pot încuraja moderaţia poate duce la descoperirea unor metode mai sofisticate.
"Munca noastră găseşte motivele matematice pentru care multe dintre cele mai multe strategii intuitive pentru încurajarea poziţiei moderate sau "Aurea mediocritas" pot fi ineficiente în a realiza tocmai acest lucru", a spus Marvel. Aşa cum am menţionat în articol, numai una din cele şapte strategii diferite pe care le-am luat în considerare, reuşeşte în creşterea dimensiunii fracţiunii moderate fără a risca colapsul acesteia. Acest lucru ar putea avea implicaţii asupra căror tipuri de măsuri ar trebui luate pentru a încuraja neutralitatea atunci când vrem să facem acest lucru.
El a adăugat că alte caracteristici ale societăţilor reale apar în model, chiar dacă modelul este mai simplist decât lumea reală.
"Ca un produs secundar surprinzător al muncii noastre, am descoperit mai multe caracteristici noi ale reţelelor reale" a spus Marvel. “De exemplu, am descoperit că atunci când modelul nostru este simulat pe aceste reţele empirice, indivizi independenţi şi contrari cursului normal al societăţii apar în cadrul interacţiunilor sociale. Aceste persoane achiesează în continuare la o dogmă depăşită chiar şi după ce toată lumea s-a convertit la o nouă ideologie. Am găsit, de asemenea, că, deşi reţelele reale sunt mult mai "dispersate” decât reţelele noastre de testare de tipul fiecare-cu-fiecare, modelele noastre produc aceleaşi rezultate şi în cadrul acestora, indicând faptul că, în fapt, comportamentul surprinzător al modelelor noastre se poate extinde şi la sistemele reale. "
Traducere după moderate-beliefs-rarely-prevail de Alexandru Hutupanu, cu acordul editorului
