Iluzie opticaDe pe vremea lui Aristotel, oamenii au observat că Luna pare mult mai mare după ce răsare decât atunci când se află în înaltul cerului. Noi suntem acum în vremea agenţiei spaţiale NASA, şi tot nu ştim exact ce face ca Luna obişnuită să devină Luna monstru.

 

 

 

Dar avem câteva teorii. Haideţi să explorăm îndelungatul mister al iluziei Lunii!

Pe când eram copil obişnuiam să mă supăr foarte tare ori de câte ori oamenii îmi spuneau că Luna la orizont avea aceeaşi dimensiune ca Luna situată în înaltul cerului. Eu aveam ochi! Puteam să văd Luna şi să îmi dau seama că arăta mult, mult mai mare când se afla deasupra acoperişurilor caselor decât atunci când era chiar deasupra mea. Aveam impresia că, dacă aş compara Luna aflată sus pe cer cu cea din apropierea caselor, ea ar părea mai mică, nu mai mare.

De atunci a trecut ceva vreme, iar eu am învăţat că ochii oamenilor în general, şi în special ochii mei, pot fi foarte uşor de înşelat. Chiar şi ochii mai înţelepţi, care au aparţinut marilor minţi, au fost înşelaţi de infama iluzie a Lunii. În timpul lui Aristotel, oamenii credeau negreşit în iluzia Lunii, astfel că ei considerau că atmosfera crea un soi de efect de lentilă încât să o facă mai mare când aceasta se afla la orizont. Această problemă a fost abordată şi de NASA, care a confirmat că nu există niciun motiv fizic pentru care Luna ar trebui să pară mai mare la orizont. Nimeni nu a reuşit până acum să demonstreze de ce Luna pare uriaşă atunci când răsare sau când apune, devenind apoi foarte mică, pe măsură ce urcă pe cer. Însă noi avem nişte teorii.

 

 

Iluzia Ponzo

Când m-am gândit că Luna ar trebui să arate deosebit de mică în comparaţie cu casele, de fapt eu vedeam lucrurile invers. Prin simpla sa iluzie din 1911, psihologul în vârstă de 29 de ani Mario Ponzo ne-a demonstrat de ce. O femeie aşezată pe spate într-un câmp îşi întoarce capul şi vede deasupra firelor de iarbă un copil ce merge în apropiere, îmbrăcat în tricou şi blugi. Până acum totul e în regulă. Dar când femeia se ridică, ea primeşte două indicii de ordin vizual suplimentare şi observă că acea figură de ”copil“ se află mai departe decât presupusese ceva mai devreme. De îndată ce priveşte mai atent, realizează că acel copil pe care l-a văzut este de fapt un om în toată firea. El doar a părut mai mic pentru că ea  presupusese că el se afla mai aproape. Dar nu este aceasta iluzia.

Iluzia Ponzo

Iluzia Ponzo porneşte de la acest lucru. Când noi vedem două figuri, una care pare să fie undeva în apropiere, şi alta care pare că se află la ceva distanţă, noi ne gândim imediat la diferenţa de dimensiune. La fel ca femeia de pe câmp, noi vom vedea figura mai îndepărtată ca fiind mai mare, deoarece creierul nostru înţelege că obiectele mai îndepărtate sunt mai mari atunci când ajungem la ele. Dintre cele două linii galbene de deasupra, cea care pare să fie mai departe, este mai mare. Atunci când Luna este aproape de orizont, obiectele din câmpul nostru vizual ne fac să o percepem ca aflându-se foarte departe, şi noi presupunem că ea este mai mare. Dar atunci când aceasta este situată în înaltul cerului, fără a avea obiecte prin apropiere cu care să o putem compara, ea pare să fie mai aproape, iar noi presupunem că este mai mică.

 

Iluzia Flattened Dome (Domul Turtit)

Simpla iluzie Ponzo arată destul de bine, până când oamenii încep să facă experimente în care acoperă orizontul şi se uită la Lună, având în continuare impresia că este mai mare decât cea situată în înaltul cerului. De asemenea, piloţii companiilor aeriene spun că percep Luna la răsărit ca fiind mai mare decât cea de la zenit, chiar dacă de fapt vederea lor nu este influenţată de pământ sau alte obiecte. Ce înseamnă acest lucru?

Amintiţi-vă că iluzia Ponzo nu depinde de faptul că noi percepem obiectele ca aflându-se mai aproape; este doar felul în care creierul nostru reacţionează crezând că obiectele se află mai aproape. Noi ştim că ”cerul“ nu este un lucru fizic. Atunci când privim cerul, noi de fapt ne uităm la un strat de gaz după care urmează spaţiul. Adâncimea vizuală a acestor două lucruri este aceeaşi  cam oriunde am privi. Totuşi, oamenii nu o percep ca pe o distanţă uniformă. Ei doar percep cerul ca un dom imperfect. Este un dom larg, gol, asemănător cu un vas semisferic răsturnat. Creierele noastre conştientizează că Luna pluteşte prin spaţiu, dar ochii noştri o văd ca pe un cerc de hârtie ce alunecă prin acest bol. Iar pentru că bolul este aplatizat chiar deasupra noastră şi este larg la margini, noi avem impresia că Luna de deasupra noastră este mai apropiată decât Luna de la orizont, deci ni se pare mai mică.

 

Unghiuri şi micropsie

La fel cum toată lumea care citeşte articolele din secţiunea ”iluzii optice“ de pe acest site ştie, ochii noştri nu încetează niciodată să ne inducă în eroare. E ca şi cum ştiu că noi nu am inventat încă un lucru care să îi substituie, deci îşi permit să ne înşele. Unul din modurile în care ochii distorsionează lumea depinde de felul nostru de a-i focaliza.

Uită-te la un obiect luminos aflat la distanţă. Pune-ţi un deget în dreptul ochilor şi concentrează-te aupra degetului. Ar trebui să vezi obiectul pe fundal. Când te concentrezi asupra degetului, obiectul va părea puţin mai mic. Dar atunci când te uiţi direct la obiect, acesta va părea puţin mai mare. Dacă noi considerăm că înaltul cerului are 180 de grade atunci când îl privim, Luna va avea un anumit număr de grade. Concentrarea voluntară foarte puternică asupra Lunii o va face să arate mai mică. În schimb, concentrarea privirii în depărtare face ca Luna să pară mai mare.

Când ne uităm spre orizont, unde se află case şi copaci, ochii noştri se adaptează pentru privitul de la distanţă, iar noi vedem Luna foarte mare. Dacă ne uităm sus pe cer, unde nu se află obstacole vizuale, ochii noştri se adaptează pentru privitul în apropiere, la doar câţiva metri deasupra noastră. De aceea Luna apare ”pitică“ sus pe cer.

Oricare ar fi motivul, eu niciodată nu am întâlnit pe cineva care să creadă că Luna are aceeaşi dimensiune la orizont ca atunci când se află sus pe cer.

Există oare cineva care nu este afectat de această iluzie?





Traducere realizată de Andreea Dogaru după has-the-moon-created-the-worlds-most-enduring-optical-illusion.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.