Anxietatea a devansat depresia, devenind cea mai comună tulburare psihologică din SUA, iar cea socială este cea mai frecventă manifestare a sa. Se crede că una din cauzele anxietăţii sociale extreme ar fi experienţele neplăcute.
Printre acestea: faptul că se râdea de tine la cursuri, că te înroşeai în faţa prietenilor, că te-ai înecat (cu ceva) la prima întâlnire, lucruri care fac ca o persoană să înveţe să se teamă de situaţiile sociale. Dar este puţin probabil ca aceasta să fie întreaga poveste. Anxietatea socială se manifestă la membri ai aceleaşi familii, sugerând că unii oameni au o predispoziţie înnăscută către această tulburare. Autorii unui nou studiu cred că au identificat, pentru prima dată, o corelaţie neurală cu această vulnerabilitate.
Wen Zhou şi colegii săi au scanat creierele a nouăsprezece femei în timp ce acestea erau expuse mirosului a două tipuri de transpiraţie masculină, unui miros floral şi steroidului uman (şi feromonului putativ) androstadienona. Una din cele două tipuri de sudoare era sexuală, iar cealaltă era neutră, acestea fiind recoltate de la axilele unor bărbaţi în timp ce aceştia se uitau fie la un film sexual, fie la un documentar educaţional. Femeilor nu li s-a spus ce reprezentau sau de unde proveneau diferitele mirosuri.
Se ştie că transpiraţia umană transmite anumite semnale sociale. De exemplu, s-a demonstrat că oamenii îşi pot da seama de starea emoţională a unei persoane doar după mirosul transpiraţiei acesteia. Descoperirile cheie din cadrul acestui studiu sunt că, în comparaţie cu celelalte mirosuri, cele două tipuri de sudoare duceau la activarea intensă a creierelor femeilor la nivelul cortexului orbitofrontal (COF) şi că nivelul de activare avea legătură cu gradul de anxietate socială obţinut prin autoevaluare de către femei. Acestea nu fuseseră diagnosticate cu boli psihiatrice, însă, cu cât obţineau un scor mai mare în termeni de anxietate socială (e.g. spuneau că se simt stânjenite în grupuri mari), cu atât prezentau o activare mai slabă la nivelul COF-ului atunci când erau expuse la transpiraţia bărbaţilor.
Este important de subliniat faptul că majoritatea femeilor (aproape 90%) nu realizau că mirosurile proveneau de la oameni şi de asemenea că acestea nu aveau niciun efect asupra stării lor din acel moment sau asupra nivelului de anxietate. În acord cu aceasta, diversele mirosuri nu au afectat în mod diferenţiat amigdala, o structură subcorticală bilaterală asociată cu procesarea fricii. Ceea ce pare să indice studiul este că semnalele sociale subconştiente determină o activitate crescută la nivelul COF-ului în comparaţie cu ”mirosurile non-sociale” şi că nivelul acestei activităţi este reglat de anxietatea socială.
De ce COF-ul? COF-ul este puternic legat de amigdală şi implicat în învăţarea recompenselor şi a pedepselor, precum şi în luarea de decizii. O altă analiză a creierului a scos la iveală faptul că vorbitul în public era asociat cu o activare crescută la nivelul amigdalei şi cu una redusă la nivelul COF-ului. Deci are sens ca oamenii cu o predispoziţie către anxietatea socială să aibă un COF care funcţionează diferit de cel al oamenilor lipsiţi de o astfel de înclinaţie.
”Dacă aceste variaţii inerente pot sau nu să fie corelate cu unele diferenţe genetice sau cu anumite trăsături de personalitate atât la oamenii normali, cât şi la cei bolnavi, este o chestiune importantă rămasă deschisă, care merită nişte studii serioase în viitor”, au spus cercetătorii.
Traducere după: Sweaty work in the hunt for the brain basis of social anxiety, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
