În interiorul creierului uman există o hartă a corpului ”desenată” la nivelul ţesutului neural. Când o persoană îşi pierde un membru, reprezentarea neurală a acelei părţi a corpului încă mai există pe hartă şi adesea continuă să dea naştere unor senzaţii ”fantomă”.
Uneori, neuronii din zone adiacente ale hărţii corpului invadează ţesutul reprezentând membrul lipsă. Acest lucru poate conduce la situaţia curioasă în care stimularea feţei unei persoane (sau a altor zone) provoacă senzaţii la nivelul membrului ”fantomă”, aşa cum a arătat marele neurolog V.S. Ramachandran. Astfel de cazuri sunt adesea citate drept dovezi ale plasticităţii creierului.
Ramachandran şi colegul său, Paul McGeoch, au raportat un caz de membru ”fantomă” care ilustrează cum diferite aspecte ale hărţii corpului sunt aparent adânc înrădăcinate. Este vorba de cazul unei femei de 57 de ani (pe care o vom numi R.N.), care s-a născut cu mâna dreaptă deformată, având doar trei degete normale şi un deget mare rudimentar. În urma unui accident de maşină pe care l-a avut la 18 ani, mâna deformată a lui R.N. a fost amputată, ceea ce a dat naştere senzaţiei de mână ”fantomă”. În mod curios, R.N. îşi simţea mâna ca având toate cele cinci degete, în ciuda faptului că unele dintre ele lipseau încă dinainte. Cu alte cuvinte, ea experimenta senzaţia unor degete pe care nu le avusese niciodată cu adevărat.
R.N. a fost prezentată cercetătorilor la mai mult de 35 de ani după accident, după ce mâna ei ”fantomă” devenise insuportabil de dureroasă şi deranjantă, femeia simţind că două dintre degete fuseseră răsucite şi îndoite până când vârfurile lor ajunseseră să se atingă. McGeoch şi Ramachandran au antrenat-o pe R.N. să folosească ”feedback-ul vizual în oglindă”, în cadrul căruia reflexia mâinii sale stângi sănătoase se suprapunea cu locul în care femeia simţea că ar fi trebuit să se afle mâna dreaptă ”fantomă”. După două săptămâni de feedback zilnic timp de 30 de minute, R.N. a reuşit să îşi mişte degetele ”fantomă” şi a scăpat de durere. Ea a simţit şi că toate cele cinci degete ”fantomă” aveau acum o lungime normală.
McGeoch şi Ramachandran spun că acest caz oferă dovezi în sprijinul faptului că creierul are imaginea înnăscută a unei mâini complet formate. În lipsa senzaţiilor vizuale, proprioceptive şi tactile ale mâinii deformate, ajutat de antrenamentul ”în oglindă”, creierul lui R.N. şi-a restabilit harta înnăscută a unei mâini normale. ”Pare să existe o schemă înnăscută, bine înrădăcinată, a imaginii corpului”, au spus cercetătorii. Această teorie explică şi senzaţia de membre ”fantomă” în cazul oamenilor născuţi fără acele membre.
Cercetătorii au recunoscut faptul că au acceptat relatarea lui R.N. referitoare la senzaţiile ei pe bază de încredere. Este posibil ca ea să fi fabulat, deşi cercetătorii cred că asta e puţin probabil. Dacă ar fi fost aşa, McGeoch şi Ramachandran cred că era mai probabil ca R.N. să fi susţinut că avea degete de lungime normală înainte de antrenamentul ”în oglindă”.
Traducere după Woman-who-grew-phantom-fingers-that, cu acordul editorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
