CreierPersoanele care sunt distrase foarte uşor ar putea avea prea mult creier. Aşa spun Ryota Kanai şi colegii lui de la University College London, care au găsit materie cenuşie peste medie în anumite regiuni ale creierului la cei a căror atenţie este distrasă uşor.

 

 

 

 

Pentru a investiga predispoziţia de a fi uşor distras, echipa a comparat creierele persoanelor uşor, respectiv greu de distras.

Ei au analizat fiecare persoană chestionându-i în legătură cu cât de des li se întâmplă să nu observe indicatoare rutiere sau să meargă într-un supermarket şi să fie distraşi atât de mult încât să uite pentru ce cumpărături au venit. Cei mai predispuşi la a fi distraşi, au primit cele mai mari punctaje.

 



Echipa a evaluat apoi creierele voluntarilor folosind un scanner MRI (imagistică prin rezonanţă magnetică). Diferenţa cea mai evidentă dintre cei cu punctajele cele mai mari de la test – cei mai uşor de distras – şi cei cu scoruri mici a fost volumul de materie cenuşie din zona creierului cunoscută ca lobul parietal superior stâng (SPL). Mai exact, cei uşor de distras tindeau să aibă mai multă materie cenuşie aici.

Încetinirea creierului

Pentru a afla dacă activitatea din SPL joacă un rol în dispoziţia spre a fi uşor distras, echipa a apelat la stimulare magnetică transcraniană. Acest magnet atenuează activitatea porţiunii de creier de sub el timp de o jumătate de oră.

Mai întâi, cercetătorii au cerut unui număr de 15 voluntari să execute o sarcină cronometrată, atât cu, cât şi fără un factor de distragere. Diferenţa de timp folosit pentru realizarea activităţilor este o măsură a uşurinţei cu care este distrasă o persoană, spune Kanai.

Când aceleaşi persoane au repetat mai târziu exerciţiul, după o stimulare magnetică transcraniană asupra SPL stâng pentru a i se încetini activitatea, timpul necesar fiecăruia pentru a finaliza activitatea s-a mărit cu aproximativ un sfert, în medie.  "Aceasta sugerează că lobul parietal superior stâng este implicat în controlul atenţiei de sus în jos", spune Kanai.


Creier imatur


Împreună, cele două experimente sugerează că SPL stâng lucrează pentru a evita devierea atenţiei şi că cei cu SPL stângi mai mari sunt mai uşor de distras.

De ce mărimea SPL are această influenţă nu ştim exact, însă Kanai presupune că ar putea să fie ceva legat de faptul că, pe măsură ce ne maturizăm, materia cenuşie a creierului rămâne cu mai puţini neuroni, astfel încât să poată lucra mai eficient.

El sugerează că un volum mai mare de materie cenuşie ar putea indica un creier mai puţin matur, probabil reflectând o disfuncţionalitate uşoară de dezvoltare. “Această teorie s-ar potrivi cu observaţia conform căreia copiii sunt mai uşor de distras decât adulţii”, spune Kanai.

Însă nu este totul pierdut pentru cei distraşi. Odată ce a identificat faptul că lobul parietal superior stâng joacă un rol în devierea atenţiei, echipa lui Kanai a început să testeze metode de îmbunătăţire a nivelurilor de atenţie prin stimularea SPL utilizând o tehnică numită stimulare transcraniană directă cu curent continuu. Aceasta implică plasarea de electrozi pe cap pentru transmiterea unui curent electric slab către zona cea mai apropiată.

“Există semne că putem ajusta atenţia” folosind stimularea transcraniană directă cu curent continuu lângă SPL", spune Kanai. Dacă se confirmă, tehnica ar putea fi folositoare pentru persoanele a căror tendinţă spre a fi distrase devine problematică, aşa cum sunt cei cu sindromul deficitului de atenţie (ADHD).

 

 

Textul este traducerea articolului easily-distracted-people-may-have-too-much-brain.
Traducere: Maria Mihai

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.