Simtul olfactivÎn şcoala mea se purtau paltoane albastre, lungi până la gleznă, în stilul Tudor. Atunci când ploua, lâna hainelor emitea un miros înţepător, ca de câine plouat. Acum, când simt un miros similar, mă trimite înapoi în timp în perioada şcolii. Efectul se numeşte „fenomenul proustian”.

 

 


Numele vine de la descrierea lui Proust din „În căutarea timpului pierdut” referitoare la mirosul de prăjitură înmuiată în ceai care l-a dus cu gândul la copilărie.

Mirosurile au această putere evocatoare misterioasă, nu? Este din cauza relativei apropieri dintre bulbul olfactiv (care procesează mirosul) şi hipocampul şi amigdala, implicate în memorie şi emoţii. Corect?

Nu tocmai. De fapt, au fost făcute foarte puţine cercetări pentru a se investiga dacă mirosurile într-adevăr evocă amintiri vii şi emoţionale, mai mult decât alte semnale senzoriale. Ceea ce urmează este o încercare nouă, rară.


Marieke Toffolo şi colaboratorii săi au invitat 70 de participante studente să vizioneze un film tulburător de 12 minute înfăţişând accidente rutiere, intervenţii chirurgicale şi rapoarte despre genocidul din Rwanda. În timp ce studentele vedeau filmul, în încăpere a fost pulverizat Cassis, un parfum neutru ce aduce a fructe de pădure; au fost proiectate lumini colorate pe peretele din spate; şi s-a auzit muzică inofensivă de fundal (nu s-a menţionat nimic studentelor despre aceste semnale; un studiu pilot a stabilit că toate erau la fel de vizibile, plăcute şi provocatoare). Cercetătorii au ales să se concentreze doar pe femei pentru a nu complica lucrurile, cunoscut fiind faptul că există diferenţe între sexe în ceea ce priveşte percepţia olfactivă.

 


După o săptămână au fost chemate şi li s-a cerut să scrie cât mai mult din ce îşi amintesc despre filmul văzut. În acest timp, ori mirosul, ori luminile sau muzica au fost prezentate din nou. Studentele au răspuns, de asemenea, şi unor întrebări legate de calitatea amintirilor. Rezultatul principal este faptul că studentele expuse din nou la mirosul de Cassis şi-au evaluat amintirile ca mai detaliate, mai neplăcute şi mai provocatoare (dar nu mai captivante sau mai vii) decât cele expuse iarăşi la muzică. Totuşi, studentele expuse din nou mirosului nu şi-au evaluat amintirile cu nimic diferit faţă de studentele expuse luminilor. Cu alte cuvinte, mirosul a apărut ca mai evocator decât muzica, dar nu mai evocator decât luminile.

S-ar putea susţine că implicaţia necesară a fenomenului proustian este faptul că mirosurile sunt mai eficiente pentru declanşarea amintirilor emoţionale decât alte modalităţi de declanşare”, au spus cercetătorii. „Referitor la ipoteze atât de puternice, rezultatele raportate aici nu confirmă fenomenul proustian. Cu toate acestea, descoperirile noastre extind cercetările precedente, demonstrând că mirosul este un declanşator mai puternic de amintiri detaliate şi provocatoare decât muzica, deşi aceasta a fost deseori considerată ca un declanşator la fel de puternic ca mirosul.

 

 

Articolul reprezintă traducerea articolului Do smells really trigger particularly evocative memories? publicat pe site-ul http://bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Maria Mihai

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.