În mod natural, după ce un studiu recent a sugerat identificarea unei planete nevăzute deocamdată, intitulată "a noua planetă", s-a născut discuţii aprinse între cercetători, iar presa, în parte, a preluat informaţia şi a promovat-o, clasic, fără niciun filtru. Această a noua planetă ar avea o masă de 10 ori mai mare decât cea a Pământului şi s-ar situa în Centura Kuiper, o regiune a sistemului solar formată din obiecte îngheţate (dincolo de planeta Neptun).
Teoria privind existenţa unei a noua planete a fost generată de observaţia cercetătorilor conform căreia şase obiecte cosmice din centura Kuiper se comportă straniu (acest comportament putând fi explicat prin existenţa - şi influenţa - unei planete).
Nu este prima oară când se vorbeşte despre descoperirea unei noi planete. Cum se deosebeşte noua teorie de cele anterioare?
Centura Kuiper şi cea de-a noua planetă
Centura Kuiper, descoperită la începutul anilor 90 ai secolului trecut, reprezintă o regiune a sistemului solar situată dincolo de cele opt planete ale acestuia pe care abia începem să o studiem în detaliu cu ajutorul sondelor spaţiale, cum ar fi New Horizons.
Centura Kuiper este populată de multe comete formate în regiunea Uranus-Neptun acum 4,6 miliarde de ani; cometa 67P aici îşi are originea. Dar şi mai multe comete populează zona numit Norul Oort - o altă centură de roci situată la mare depărtare de Centura Kuiper. Norul Oort este situat la 10.000 unităţi astronomice de Terra (o unitate astronomică este egală cu 149,6 milioane kilometri; aproximativ distanţa Pământ - Soare).
Principalul argument al teoriei privind existenţa planetei a noua are la bază strania aliniere a şase obiecte din Centura Kuiper, precum şi abaterea de la planul eclipticii al altora; aceste observaţii indică faptul că obiectele sunt influenţate de atracţia gravitaţională a unei planete uriaşe situate la mare depărtare de Neptun şi Pluto, a cărei orbită în jurul Soarelui durează 15 mii de ani.
Dar cum ştim că este vorba despre o planetă şi nu doar un obiect masiv în Centura Kuiper? Masa obiectului care poate genera influenţele constatate este prea mare pentru a putea vorbi despre un asteroid ori o planetă pitică.
Teoretic putem explica modul în care s-a format o planetă la mare distanţă de Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun - utilizând modele matematice privind naşterea sistemului solar acum 4,6 miliarde de ani. Observaţiile efectuate asupra exoplanetelor arată că, în Univers, obiecte de mari dimensiuni se pot forma la distanţe relativ mari de steaua-părinte. Cu toate acestea, o altă posibilitate ce ar putea explica straniul comportament al obiectelor din Centura Kuiper ar fi următoarea: existenţa unui corp ceresc de mari dimensiuni din Norul Oort, iar nu o planetă.
Poate fi greu de crezut că putem astăzi descoperi o nouă planetă. Din vremuri de mult apuse omul a fost capabil să identifice planetele până la Saturn, iar în secolul al XVII-lea a realizat că acestea se învârt în jurul Soarelui. William Herschel a descoperit Uranus în 1781, iar observaţiile privind orbita acestuia au dus la descoperirea planetei Neptun în 1846. Pluto a fost identificată în 1930, care urmare a căutării unei "a noua planete", dar a fost ulterior degradată la statutul de planetă pitică în anul 2006. Multe obiecte din Centura Kuiper au fost între timp identificate, iar cel puţin unul, planeta pitică Eris, este mult mai masiv decât Pluto.
Căutarea planetei X
În trecut au fost multiple afirmaţii privind existenţa unei a noua planete, dar niciuna dintre acestea afirmaţii nu au putut fi susținute cu dovezi convingătoare.
1. Atunci când au fost observate neregularităţi ale orbitei planetei Uranus, în 1906, s-a declanşat o căutare a planetei X, despre care s-a crezut că trebuie să fie masivă. S-a descoperit Pluto de către Percival Lowell, în 1930, dar aceasta este mult mai puţin masivă decât se aprecia.
2. în 1980 Robert S. Harrington a propus o nouă planetă X, plecând de la orbitele neregulate ale planetelor Neptun şi Uranus. Această supoziţie a fost invalidată de Myles Standish, care a arătat că neregularităţile observate sunt explicate prin stabilirea mai precisă a masei lui Neptun, pe baza datelor furnizate de sonda spaţială Voyager.
3. În 1990 s-a avansat ideea existenţei unei planete uriaşe lângă Norul Oort, denumită Tyche, pentru a explica orbitele anumitor comete. Dar această supoziţie a fost invalidată de satelitul NASA Wide-field Infrared Survey Explorer, care are posibilitatea de a identifica toate corpurile de dimensiuni mai mari sau egale cu ale planetei Saturn. Cu toate acestea, corpuri mai mici pot exista.
4. Sedna, descoperită în anul 2003, este o planetă pitică din sistemul nostru solar cu o orbită completată în 11.400 ani. Descoperirea acesteia a sugerat că aceasta este obiect din Norul Oort, deviat fie de o stea, fie de o planetă masivă, neobservată. Dar o asemenea planetă ar exista, orbitele corpurile obiectelor din zonă ar fi, de asemenea, afectate; această idee a fost chiar sprijinită de anumite observaţii ale unui alt obiect, numit 2012 VP113. Dar calculele orbitale au indicat că aceasta ar trebui să fie mai mică şi să orbiteze Soarele la distanţe de 1.000 de unităţi astronomice sau chiar mai mari.
5. În decembrie 2015 au fost indicii furnizate de telescopul Atacama Large Millimeter / submillimeter Array conform cărora ar putea exista un obiect masiv situat la 300 de unităţi astronomice. Cu toate acestea, probabilitatea de a identifica un asemenea obiect cu un telescop este mică, mulţi cercetători fiind de opinie că e vorba despre un obiect din Centura Kuiper.
ALMA Prototype Antennas at the ALMA Test Facility (ESO/NAOJ/NRAO), CC BY-SA
În comparaţie cu toate exemplele de mai sus, cea de-a noua planetă beneficiază de cele mai solide dovezi. Şi asta pentru că efectele au fost observate la şase obiecte din Centura Kuiper (nu la unul sau două), ceea ce face teoria mai plauzibilă. Dinamica sistemului solar extern ne oferă surprize, pe măsură ce tehnologia noastră de detecţie devine mai bună, şi ne aşteptăm la o creştere substanţială a cunoaşterii cu privire la Centura Kuiper şi Norul Oort în anii următori.
Între timp va trebui să aşteptăm pentru dovezi directe (de la un telescop terestru ori spaţial) cu privire la existenţa celei de-a noua planete. Abia apoi ne putem gândi şi la un nume pentru aceasta.
Traducere după Planet nine
