Există o planetă ca Pământul la o distanţă de doar 12 ani - lumină; destul de aproape pentru ca steaua ei asemănătoare cu Soarele să fie vizibilă cu ochiul liber. Acesta este rezultatul unui model care utilizează planete false pentru a estima numărul de pământuri extraterestre pe care misiunea Kepler, acum încheiată,  nu a reuşit să le detecteze.

 



"Când ieşi afară noaptea şi te uiţi la stele, unele dintre acele stele pe care le vezi cu ochiul liber au planete călduţe de dimensiunea Pământului", spune Erik Petigura de la University of California, Berkeley. "Cred că acest lucru este important."

Estimarea se bazează pe mai multe presupuneri - dar este cel mai bun lucru pe care îl putem face dată fiind defectarea surpriză a lui Kepler, regele telescoapelor căutătoare de planete, din luna mai. Pierderea capacităţii de căutător de planete a telescopului a adus o dezamăgire pentru astronomii care sperau să îl poată folosi pentru a calcula acest număr în mod mai direct.

"Acest lucru este tot ce avem în momentul de faţă şi nu mai primim nimic", spune vânătorul de exoplanete Sara Seager de la Massachusets Institute of Technology, care nu a fost implicat în ultimele calcule. "Pământurile, acum, sunt nedetectabile fără Kepler, în afara cazului în care lansăm o nouă misiune. Acesta este adevărul crud".

Simularea Pământurilor false

Kepler a găsit planete căutând scăderi în strălucirea unei stele, indicând că o planetă care orbitează a trecut prin faţa ei - sau altfel spus a tranzitat - blocând o parte din lumină.

Înainte ca Kepler să moară, astronomii au reuşit să folosească Kepler pentru a estima frecvenţa lumilor habitabile care orbitează planete pitice roşii. Deoarece acestea sunt mai mici şi mai reci ca Soarele nostru, orice planetă habitabilă ar trebui să orbiteze mai aproape de pitica roşie decât Pământul în jurul Soarelui, acest lucru făcându-le mai uşor de găsit deoarece blochează mai multă lumină şi tranzitează mai des. Valoarea pe care au găsit-o sugerează că ar trebui să existe o lume care orbitează în jurul unei pitice roşii între 6,5 şi 13 ani-lumină.

Totuşi, deşi nu există motive pentru care o pitică roşie nu ar putea să găzduiască viaţa, Soarele nostru, este singura stea pe care o ştim care îndeplineşte acest criteriu. Considerând acest lucru, Petigura şi colegii săi au scris un software care caută datele lui Kepler pentru planete de mărimea Pământului în zona habitabilă a stelelor similare cu Soarele nostru - care emit aceeași cantitate de lumină, sunt ca şi acesta stabile.

Acest lucru a dus la identificarea a 10 candidaţi. Însă Kepler nu a rezistat destul pentru a vedea toate planetele de acest tip din regiunea de cer pe care o scana.

Pentru a compensa acest lucru, echipa a adăugat zeci de mii de Pământuri "false" în datele lui Kepler şi apoi a rulat algoritmul de căutare a planetelor. Acest lucru le-a permis să măsoare cât de multe dintre acele lumi le-ar fi detectat Kepler - şi rata cu care Kepler a ratat Pământuri. Se pare că pentru fiecare Pământ identificat, Kepler a ratat două.

Echipa a mai făcut corecţii pentru Pământurile pe care Kepler le-a ratat datorită geometriei. Pentru a putea fi văzută, o planetă trebuie să treacă direct prin faţa stelei sale din perspectiva Pământului - şi majoritatea planetelor nu fac acest lucru. Adăugând aceste planete a crescut numărul de Pământuri cu un factor de 50.

Confuzia neptuniană

După efectuarea tuturor acestor ajustări, echipa a concluzionat că 22 la sută din stelele similare cu Soarele ar trebui să aibă planete de mărimea Pământului în zona lor habitatabilă. Extrapolarea acestui lucru sugerează că sunt 40 de miliarde de stele similare cu Soarele cu planete similare cu Pământul doar în galaxia noastră. Şi considerând distribuţia stelelor în galaxie, cea mai apropiată ar trebui să fie la doar 12 ani lumină distanţă.

"Cred că au făcut un lucru extraordinar, dar nu este ultimul cuvânt" spune Francois Fressin de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică.

Echipa lui Petigura a numărat orice planetă între de 1 şi de 2 două ori mărimea Pământului, ca fiind similare cu Pământul în dimensiuni, dar datele preliminare sugerează că planetele de două ori mai mari decât Pământul sunt prea mari pentru a fi telurice şi ar putea să fie de fapt mini-Neptuni gazoşi. Limita luată de echipă pentru zona habitabilă ar putea să fie ele generoase, spune Fressin.

Totuşi, Seager crede că aceste obiecţii minore nu schimbă mesajul de bază: "Se pare că planetele mici se află peste tot şi sunt foarte comune, indiferent de cum interpretezi şi foloseşti datele, chiar şi când extrapolezi".

Această estimare pentru numărul de gemeni ai Pământului se pliază bine pe analiza pe care New Scientist a efectuat-o mai devreme în acest an - care a plasat valoarea între 10 şi 30 de miliarde de Pământuri.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului fake-planets-reveal-distance-to-earths-nearest-twin, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Sebastian Trifa

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.