Steaua zombi care se hrăneşte cu asteroizi

Rămăşiţele unui asteroid cu conţinut mare de apă a fost descoperit împrăştiat peste imaginea unei pitice albe aflată la aproximativ 150 de ani-lumină distanţă. Descoperirea marchează prima instanţă când au fost observate dovezi chimice ale existenţei apei pe lumi pietroase care orbitează alte stele, susţinând ideea că galaxia conţine foarte multe exoplanete cu condiţii favorabile vieţii, asemeni Pământului.

Asteroidul a fost observat orbitând în jurul unui cadavru stelar, similar cu ceea ce Soarele va deveni când va ajunge la finalul vieţii. Această descoperire ne duce cu gândul la posibilitatea ca unele roci cu conţinut de apă să supravieţuiască sfârşitului Soarelui şi să devină o resursă pentru oamenii călători prin spaţiu din viitor.

Apa, unul din ingredientele cheie ale vieţii aşa cum o ştim noi, a fost observată anterior în atmosferele unor giganţi gazoşi, precum Jupiter. Ne aşteptam ca aceasta să existe pe unele planete telurice, cum este şi Terra, care se găsesc în zona habitabilă a altor stele, zonă destul de caldă pentru ca apa să existe în stare lichidă. Dar în momentul de faţă oceanele extraterestre sunt pur teoretice.

"Un lucru este să propui ipoteze, un alt lucru este să găseşti dovezi", spune Jay Farihi de la Universitatea din Cambridge.

Echipa sa a folosit telescopul spaţial Hubble pentru a examina lumina care vine de la pitica albă GD 61. Acest obiect este cadavrul unei stele care s-a extins, pe măsură ce îşi consuma ultimele rezerve de energie, până a ajuns o gigantă roşie şi mai apoi şi-a lepădat straturile exterioare, expunându-şi astfel miezul său dens. Piticele albe au o gravitaţie puternică la suprafaţă, ceea ce face ca elementele grele să se scufunde spre centru, lăsând atmosfera superioară să fie alcătuită doar din hidrogen şi heliu.

Extrem de ud

Dar ca şi un număr mic de pitice albe, atmosfera lui GD 61 este poluată cu elemente mai grele, ceea ce sugerează că material nou cade regulat pe stea. Pe lângă hidrogen şi heliu, echipa a detectat oxizi ai magneziului, aluminiului, siliciului, calciului şi fierului.

Au mai detectat şi un exces de oxigen care nu a putut fi explicat prin prisma acestor substanţe. "Singura altă moleculă viabilă din punct de chimic era apa", spune Farihi.

Observaţiile în infraroşu confirmă faptul că elementele suplimentare se află într-un disc de material încălzit care orbitează pitica albă, acestea fiind probabil rămăşiţele unui obiect solid precum un asteroid care a fost distrus în timp ce steaua murea. Echipa a calculat că acest obiect era compus din 26 de procente de masă apă, ceea ce îl face similar cu Ceres, o planetă pitică şi cel mai mare asteroid din sistemul nostru solar.


Plecare pe Marte

În ciuda oceanelor sale, Pământul este compus din doar 0.02 procente de masă apă, ceea ce sugerează că planeta noastră s-a format uscată şi a fost apoi bombardată de asteroizi plini cu apă. Găsirea rămăşitelor unei roci spaţiale umede în jurul GD 61 înseamnă că acelaşi lucru ar putea să se fi întâmplat în acest sistem stelar, spune Farihi. "Existau ingredientele pentru a aduce apa pe suprafaţa oricăror planete care au luat naştere în acest sistem"

Este bine să ai confirmarea faptului că apa şi rocile coexistă în jurul altor stele, spune Michiel Hogerheijde de la Observatorul din Leiden, Olanda, care nu a fost implicat în acest studiu de cercetare. "Ne spune că conţinutul de apă al corpurilor se poate menţine pe tot parcursul evoluţiei unei stele".

Nu ştim încă dacă vreo planetă de mărime normală a supravieţuit morţii stelei care a devenit GD 61. Dar descoperirea apei este o potenţială veste bună pentru orice oameni care ar mai trăi în sistemul nostru solar peste 5 miliarde de ani, când Soarele va suferi o soartă similară. Sunt şanse mari ca Soarele gigant roşu să înghită Mercur, Venus şi Pământul, dar descendenţii noştri ar putea să se mute altundeva şi să exploateze asteroizi pentru apă, spune Farihi. "Ar trebui să trăim pe Marte, dacă nu chiar mai departe de Soare".