Cei care speră ca Soarele să ne salveze de schimbările climatice vor avea parte de dezamăgiri. Lipsa recentă de activitate solară nu este începutul unei scăderi a numărului de pete solare care să dureze câteva decenii – scădere care ar fi răcit clima.
De fapt, reprezintă o scădere mai scurtă, mai puţin pronunţată care se petrece odată la un secol.
Petele solare – petice întunecate care apar pe suprafaţa Soarelui datorită câmpului său magnetic – sunt în centrul activităţii solare şi pot afecta climatul terestru în mai multe feluri, deşi importanţa acestui efect este neclară. Acestea aproape au dispărut între anii 1645 şi 1715, o perioadă cunoscută acum sub numele de minimul Maunder. În mod simultan, Europa Nordică a suferit cele mai reci ierni ale Micii Glaciaţiuni, o perioadă de vreme foarte rece care a început în secolul al 16-lea, făcându-i pe mulţi să sugereze că un minim al petelor similar, prelungit ar putea să contrabalanseze efectele încălzirii globale.
Numărul de pete solare creşte şi descreşte ciclic în 11 ani. Ciclul curent ar trebui să fie la maxim, dar petele au fost puţine din 2008 până acum, ceea ce a dus la speculaţii cum că ar fi începutul unui nou minim Maunder.
Un nou tip de ciclu
Ultimele comparaţii dintre ciclul curent şi datele istorice sugerează că nu este aşa. "Ciclul 24 [cel curent] este diferit, dar nu indică neapărat că intrăm într-un minim Maunder", a declarat Giuliana DeToma de la High Altitude Observatory din Boulder, Colorado, la întrunirea Diviziei de Fizică Solară a American Astronomical Society din Bozeman, Montana.
De fapt, activitatea solară recentă este mai asemănătoare cu o serie de cicluri sărace în pete de la începutul secolelor al 19-lea şi al 20-lea. Spre deosebire de minimul Maunder în care scăderea a durat decenii, aceste perioade au durat numai unul sau două cicluri, iar consecinţele nu au fost atât de severe.
În 1933, Wolfgang Gleissberg a prezis că aceste mici scăderi în activitate se petrec în mod regulat, în fiecare secol. Ultimele măsurători par să susţină această predicție, ridicând o nouă problemă privind dinamul magnetic al Soarelui de investigat– ciclul Gleissberg.
"Suntem într-o nouă eră a fizicii solare", spune David Hathaway de Marshall Space Flight Center aparţinând de NASA din Huntsville, Alabama, care a analizat aceleaşi date şi a ajuns la aceeași concluzie. "Nu ştim de ce are loc ciclul Gleissberg, dar înţelegerea lui este acum în primul plan".
Repetarea anomaliei
Cât priveşte momentul următorului minim Maunder, DeToma nici măcar nu va risca un pronostic. "Tot nu ştim de ce a început minimul Maunder şi astfel nu putem şti când va fi următorul".
Paul Charbonneau de la University of Montreal, Canada, care a fost implicat în ultima analiză, este de acord cu concluziile. "Deşi multe persoane au susţinut că ne îndreptăm spre un nou minim important, nimic din cele ce am auzit sau citit nu am găsit foarte convingător", spune el.
Potrivit ciclului Gleissberg, următorul maxim solar – în jurul anului 2024 – va fi, şi el, probabil mic, dar după aceea ciclurile vor începe din nou să fie mai energetice şi orice efect de răcire pe care l-ar fi avut asupra climei de pe Pământ perioada liniştită va dispărea odată cu aceasta.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului suns-quiet-spell-not-the-start-of-a-mini-ice-age, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Sebastian Trifa
