Într-o conferinţă de presă ţinută recent directorul ArianeSpace, Jean-Yves Le Gall a făcut publice planurile companiei pe 2011. Ca şi în anul trecut se anunţă o agendă încărcată cu nu mai puţin de 12 lansări programate (dublu practic faţă de 2010).
La fel ca până acum, piesa de rezistenţă va fi veterana Ariane 5, dar, ca parte a noii strategii de management, ArianeSpace se va reorienta şi pe segmentele lansărilor medii şi mici, venind astfel în întâmpinarea cerinţelor clienţilor săi din întreaga lume. Se speră astfel ca parte din operaţiuni să se transfere treptat spre aceste nişe şi astfel să se depăşească recordul stabilit anul trecut, când au fost acoperite aproximativ 60% din totalul lansărilor de sateliţi de telecomunicaţie geostaţionari la nivel global.{jcomments on}
Perspectivele de altfel sunt foarte bune, numai în 2010 alte 12 contracte pentru transfer geostaţionar fiind semnate (ceea ce înseamnă un procent de 63% din piaţa comercială internaţională).
De asemenea, procedurile tehnice ce stau în spatele acestor zboruri sunt la cele mai înalte standarde (lucru dovedit de cele 3 lansări succesive din octombrie, noiembrie şi decembrie 2010 - toate la aproximativ o lună distanţă), iar racheta Ariane 5 a devenit astăzi datorită fiabilităţii demonstrate preferata lansărilor comerciale (din decembrie 2002, când versiunea ECA a fost introdusă în uz şi când zborul inaugural al acesteia s-a terminat cu pierderea sateliţilor încărcaţi la bord - Stentor şi Hot Bird 7- racheta are un record impresionant de 36 de zboruri fără greşeală).
Ariane 5 are trei versiuni constructive: GS, ES şi ECA.
Versiunea ECA este singurul lansator comercial capabil să ridice încărcătura totală de 9.6 tone compusă din 2 platforme diferite (sateliţii împreună cu echipamentul de integrare şi protecţie aferent).
În 2009, Ariane 5 a reuşit 6 zboruri (5 în versiunea ECA şi unul în versiunea GS) şi lansarea a 14 sateliţi: Hot Bird 10/NSS-9/Spirale A/Spirale B în februarie 2009, Herschel/Planck în mai 2009, TerreStar-1 în iulie, JCSat 12 / Optus D3 în august, Amazonas 2 / COMSATBw-1 pe 1 octombrie, NSS-12 / Thor-6 pe 29 octombrie şi în sfârşit Helios 2B pe 18 decembrie despre majoritatea acestor misiuni SpaceAlliance relatând în articole separate în 2009.
În 2010 toate cele 6 zboruri efectuate de Ariane5 au fost în versiunea ECA: Astra 3B şi ComsatBw 2 în martie, Arabsat 5A şi COMS 1 în iunie, Nilesat 201 şi RASCOM-QAF 1R în august, Eutelsat W3B şi BSat 3b în octombrie, Intelsat 17 şi Hylas 1 pe 26 noiembrie şi în sfârşit Hispasat 1E şi Koreasat 6 pe 29 decembrie.
Anul 2011 a debutat, de asemenea, fericit atunci când pe 16 februarie un nou modul ATV a fost ridicat pe orbită cu destinaţia finală staţia spaţială internaţională (ISS - International Space Station) într-un zbor istoric ce a purtat indicativul v200 din lunga tradiţie a rachetelor Ariane.
Alte 4 lansări ATV sunt contractate pentru anii următori, asigurând astfel accesul Europei la proiectul ISS.
Revenind la agenda lui 2011 trebuie spus că din cele 12 zboruri programate (9 având loc din Guiana Franceză şi 3 din Kazahstan) 6 vor fi operate de Ariane 5, 5 de Soyuz şi 1 de Vega după cum urmează :
• 30 martie - Yahsat 1A & Intelsat New Dawn - Ariane 5
• 11 mai - ST 2 & GSAT-8(INSAT-4G) - Ariane 5
• mai - Globalstar (6 sats) –Soyuz (Kazahstan)
• iunie-august - Astra 1N - Ariane 5
• iunie-august - BSAT-3c/JCSAT-110R - Ariane 5
• iulie -Globalstar (6 sats) –Soyuz (Kazahstan)
• 1 septembrie - LARES & 9 Cubesats - Vega
• septembrie -Globalstar (6 sats) –Soyuz (Kazahstan)
• sfârşitul lui septembrie - Galileo-IOV (2sats)- Soyuz
• octombrie - Arabsat 5C - Ariane 5 ECA
• noiembrie - SES-2 - Ariane 5
• decembrie - Atlantic Bird 7 - Ariane 5
• octombrie - decembrie - Pléiades-1 & ELISA (4 sats) & SSOT - Soyuz
Pe viitor perspectivele sunt foarte bune dacă ţinem cont de semnarea în februarie 2009 a unui contract pentru 35 de noi unităţi Ariane5 (cu o valoare de 4 miliarde de euro), dar şi de cele 18 lansări Soyuz pe care se mizează.
Satelitul românesc Goliat
Deşi ArianeSpace a dorit să transfere acest capital pozitiv de imagine către noile sale lansatoare, din păcate agenda de teste pentru Vega şi Soyuz s-a dovedit nesustenabilă pentru că operaţiunile de construcţie/modernizare a infrastructurii bazei spaţiale din Kourou s-au prelungit peste termenul propus iniţial.
Aceasta cu atât mai mult cu cât inginerii au trebuit să lucreze pe mai multe fronturi, pe lângă pregătirea obişnuită a zborurilor Ariane5 fiind necesare eforturi suplimentare pentru aducerea în stare operaţională a noilor veniţi Vega şi Soyuz. Lucrurile par însă să intre în grafic încet-încet.
Conform ultimelor informaţii primul zbor al rachetei Vega va avea loc, aşa cum menţionam anterior, pe 1 septembrie, dar datele de lansare sunt orientative şi se pot schimba în orice moment în funcţie de mersul pregătirilor.
Relatam recent într-un articol SpaceAlliance.ro despre documentul VERTA - ‘Vega Research and Technology Accompaniment Program’, cel care pune bazele producţiei de serie pentru componentele noului lansator, acoperind în prima fază 5 noi misiuni în afara zborului de test (pe lista sponsorizării pentru acest program aflându-se sateliţii europeni ADM Aeolus, Lisa Pathfinder, constelaţia Swarm şi IEV –‘Intermediate Experimental Vehicle’). Spuneam atunci că proiectul Vega se mută astfel din faza de proiectare şi dezvoltare în cea de exploatare propriu-zisă.
În această mare operaţiune numită Vega sunt implicate direct 7 ţări europene (Italia, Franţa, Spania, Belgia, Olanda, Elveţia şi Suedia), prim contractor fiind compania italiană ELV SpA ale cărei acţiuni sunt deţinute de Avio SpA (70%) şi Agenţia Spaţială Italiană ASI (30%). Grupul va fi reprezentat de ArianeSpace, cea care va oferi spre comercializare serviciile noii rachete şi va avea grijă de operaţiunile de lansare.
Vega intenţionează să se poziţioneze pe nişa lansatoarelor mici, undeva sub Ariane5 (lansatorul de clasă mare al lui ArianeSpace) şi noul venit - versiunea modernizată Soyuz (care va opera în segmentul mediu).
ArianeSpace nu avea un lansator pe această nişă, dar se estimează că Vega va deservi în medie cel puţin 2 lansări pe an.
Satelitul Goliat
credit: www.rosa.ro (Agenţia Spaţială Română)
Racheta care are o masă de 137 tone, o lungime de 30m şi un diametru de 3m, este una în patru trepte - un motor de tip P 80 folosind combustibil solid pentru prima treaptă - cu o forţă maximă dezvoltată de 3040kN şi un timp de ardere de 107s, un motor de tip Zefiro 23 alimentat tot de combustibil solid - cu o forţă maximă de 1200kN şi un timp de ardere de 71s, ca şi treapta a treia unde acţionează un motor de tip Zefiro 9-cu o forţă dezvoltată de 213kN şi un timp de ardere de 117s, şi o treaptă finală - a patra - alimentată de combustibil lichid şi propulsată de un motor de tip AVUM – Attitude and Vernier Upper Module - cu o forţă de 2.45kN şi un timp de ardere de până la 315s.
În ceea ce priveşte performanţele tehnice, lansatorul este capabil să înscrie pe o orbită circulară cu altitudinea de 700 km o masă de până la 1500 kg (de obicei segmentul sateliţilor ştiinţifici de observare a Pământului).
Vega va folosi în instalaţia de lansare din Guiana Franceză complexul ELA-1 care a deservit între 1979 şi 1989 rachetele Ariane1 şi Ariane3. Acesta însă a trebuit să fie modernizat, începând de la hangarul propriu-zis şi continuând cu sistemele de alimentare electrică, de protecţie, de control şi nu în ultimul rând cu sistemele mecanice de transport (lifturi, macarale etc.). În plus, este vorba şi despre o nouă platformă mobilă care va transporta racheta şi care va avea o înălţime de 50m şi o viteză de 5m/minut, fiind capabilă să acopere o distanţă de 80m între poziţia operaţională şi locul de parcare.
Perioada de pregătire a unui zbor - aşa-numita “launch campaign” - a fost mărită de asemenea de la 2-3 săptămâni la 42 de zile pentru a asigura că fiecare zbor este supervizat corespunzător fără presiunea timpului, mai ales că ESA îşi doreşte pe viitor o serie de minimum 4 lansări anuale ale noii rachete.
Satelitul românesc Goliat
România, aflată la prima sa experienţă spaţială cu satelitul Goliat, va intra astfel în linie dreaptă în perspectiva lansării.
Proiectul Goliat a fost iniţiat în anul 2005 de agenţia spaţială română - ROSA beneficiind de un buget de 1.500.000 de RON (declarat în 2005). Tot ROSA s-a ocupat de managementul şi coordonarea consorţiului de firme private care au beneficiat de contracte în cadrul acestui proiect.
Este vorba de un nanosatelit de 1kg şi 10x10x10 cm bazat pe standardul american Cubesat, având la bord o serie de experimente ştiinţifice: determinarea fluxului de meteoriţi (SAMIS), măsurarea dozei de radiaţii cosmice la nivelul orbitei terestre (Dose-N) şi captarea de imagini cu suprafaţa Pământului folosind o cameră de observaţie de 3 megapixeli instalată la bord şi cu o rezoluţie la sol de aproximativ 21x28m.
Satelitul românesc Goliat
Goliat va fi lansat într-o orbită eliptică cu înălţimea variind între 357 şi 1447 km şi înclinaţie de 71 de grade şi va fi operat cu ajutorul a două staţii de sol - una situată la Măgurele şi cealaltă la Mărişel, lângă Cluj.
Proiectului românesc şi altor 8 sateliţi din aceeaşi categorie li s-a oferit şansa de a fi lansaţi gratis în zborul inaugural de test al rachetei europene Vega (o parte dintre ei venind din ţări ce se află în faza de preaderare la agenţia spaţială europeană, aşa cum este şi cazul României, şi care încep prin aceste prime programe naţionale să îşi manifeste interesul faţă de domeniul spaţial) :
-SwissCube (École Polytechnique Fédérale de Lausanne, Switzerland)
-Xatcobeo (University of Vigo and INTA, Spain)
-UNICubeSAT (University of Rome, Italy)
-Robusta (University of Montpellier 2, France)
-AtmoCube (University of Trieste, Italy)
-e-st@r (Politecnico di Torino, Italy)
-OUFTI-1 (University of Liège, Belgium)
-PW-Sat (Warsaw University of Technology, Poland)
Aceşti 9 sateliţi Cubesat se vor adăuga încărcăturii principale LARES (LAser RElativity Satellite) şi unui alt satelit italian - ALMASat (prescurtare de la ALma MAter SAtellite) o misiune demonstrativă dezvoltată începând cu anul 1993 de Facultatea de inginerie din cadrul Universităţii din Bologna, care ca şi predecesoarele programe realizate în Italia (Unisat1 şi Unisat2) are la bază un concept modular capabil să integreze pe viitor o gamă largă de experimente ştiinţifice la un preţ de construcţie scăzut.
Linkuri relevante:
Model virtual al primului satelit romanesc
Galerie de imagini cu primul satelit romanesc
Articolul original: Goliat, primul satelit romanesc intra in linie dreapta pentru lansare - mai putin de 6 luni ramase pana cand Romania va avea prima sa misiune spatiala
