Pentru precocitatea dovedită, campionul mondial la şah, norvegianul Magnus Carlsen, a fost numit "Mozart-ul şahului". Pentru tenacitatea arătată şi capacitatea de a duce la bun sfârşit meciuri de lungă durată a fost catalogat drept "Nadal-ul şahului". Într-o formulare mai poetică, fostul campion mondial, celebrul şahist şi, astăzi, politician rus, Garry Kasparov, a afimat că Magnus are supertalentul lui Harry Potter.

 



Magnus Carlsen este faimos pentru că în noiembrie anul trecut, la doar 22 de ani, l-a învins pe indianul Viswanathan Anand, campionul mondial la acea vreme, cu scorul de 6,5 la 3,5 în cadrul Campionatul Mondial de Şah (se desfăşoară între campionul mondial şi câştigătorul unui turneu al candidaţilor, unde participă cel  mai bine cotaţi jucători ai lumii).

 


Magnus Carlsen

 

A fost acest rezultat cel aşteptat de specialişti? Dacă luăm în calcul ratingul Elo (care indică puterea de joc a şahiştilor şi care are la bază un algoritm complicat, propus de Arpad Elo şi îmbunătăţit în timp), la ora meciului diferenţa dintre cei doi jucători era mare în favoarea lui Carlsen (Elo 2870, cel mai mare din istoria şahului versus Elo 2775 - Anand). Această diferenţă indica un rezultat al confruntării de 6,33 la 3,66. Aşa că parte din indicatorii iniţiali preconizau o victorie a lui Carlsen. Dar au existat şi opinii, neconfirmate finalmente, că experienţa lui Anand va anula ori cel puţin va reduce din decalajul Elo. Cum Ananand a câştigat recent Turneul Candidaţilor într-o manieră convingătoare, în această toamnă vom avea o nou meci pentru titlul mondial dintre Carlsen şi Anand.

Magnus Carlsen a obţinut titlul de mare maestru în şah la vârsta de 13 ani şi a ajuns pe prima poziţie în topul jucătorilor de şah (unde se situează şi astăzi) la doar 19 ani. Să ai cel mai bun rating Elo nu înseamnă însă că eşti campion mondial. Aşa cum a fost cazul lui Anand, poţi foarte bine să fii numărul 7 ori 8 în lume, din puncte de vedere ale Elo, şi cu toate astea să fii campionul mondial.

 


Viswanathan Anand

ROLUL COMPUTERULUI ÎN ŞAHUL MODERN

Una dintre caracteristicile distinctive ale meciului Carlsen-Anand, în comparaţie cu "bătălii" mai vechi, cum a fost cea dintre Garry Kaparov şi Anatoly Karpov în anii '80  ai secolului trecut, este aceea că de această dată computerul a avut un rol central.

În 1997 computerul Deep Blue creat de IBM l-a învins pe Kasparov. De atunci programele specializate în şah s-au tot îmbunătăţit. Astăzi softuri ca Houdini şi HIARCS pot câştiga împotriva jucătorilor de top, rulând pe un leptop obişnuit.

Înaintea erei computerelor jocurile jucătorilor din vârful ierarhiei mondiale erau greu de înţeles chiar de jucătorii buni de club. Astăzi este posibil să vezi jocurile celor mai buni jucători pe Interne, online, iar computerul ajută nu doar în înţelegerea mutărilor, ci şi în identificarea erorilor făcute de şahişti şi menţionarea versiunilor optime.

Conform lui Viswanathan Anand: "Toată lumea are astăzi acces la informaţii, cu bazele de date care există azi. Înainte asta se aplică unei minorităţi, jucătorilor cu anumite relaţii. Această dezvoltare a dus la o lărgire a cunoştinţelor şi la un acces democratic şi mult mai rapid la idei şi informaţii. Toate acestea se aplică la multe alte zone ale vieţii de asemenea. Dacă vrem să aflăm ceva, căutam pe Google. Azi, pentru a deveni un bun şahist, nu mai este atât de important dacă te-ai născut în Rusia sau Europa, poţi să o faci oriunde în lume dacă ai talent. În plus, programele de şah au devenit atât de puternice, încât poţi să analizezi toate fazele jocului mai profund, cu acurateţe mai mare. Toţi aceşti factori au schimbat jocul. Şahul a devenit mai dinamic, modul în care se manevrează piesele a devenit mai eficient. Abilitatea jucătorilor de a se apăra în poziţii rele sau împotriva unor atacuri la rege a crescut dramatic. Principiile generale rămân tot mai în urmă, calculul secvenţelor de mutări fiind mai important. Am devenit mai critic cu deciziile mele şi nu îmi permit să mă las ghidat de câteva principii generale. Caut mutări speciale, caut excepţii de la principiile general acceptate. Aceste excepţii trebuie să aibă desigur propria lor logică, una pe care noi nu am reuşit să o înţelegem până acum.  Odată cu creşterea înţelegerii suntem adesea confruntaţi cu mutări pe care anterior le respingeam, pe baza unor consideraţii generale. Acesta este meritul programelor de șah: ele ne indică multe mutări noi şi neobişnuite. Oamenilor le e frică să gândească în afară 'zonei obişnuite', iar computerul ne forţează să facem aceasta. Dar trebuie să fim noi piloţii, iar computerului nu trebuie să i se permită accesul în cabina de pilotaj."1.

 

 

COMPUTERUL ŞI TRIŞATUL

Topalov vs Kramnik
Softurile de şah au devenit, aşa cum spuneam, atât de puternice, încât trişatul a devenit o problemă reală. În 2006 a existat un caz exploziv de acuzaţii de utilizare a computerului în mod neonest la cel mai înalt nivel, în timpul campionatului mondial. Unul dintre competitori, marele maestru bulgar Veselin Topalov l-a acuzat pe marele maestru rus, Vladimir Kramnik, după toate informaţiile în mod incorect, că vizitele la toaletă ale ultimului ar fi avut scopul de a consulta computerul, care l-ar fi ajutat pe Kramnik să câştige. De atunci cei doi jucători, încă aflaţi în elita şahului, nu-şi mai vorbesc, iar la întâlnirile oficiale nu-şi dau nici măcar mâna. Tot de atunci la unele turnee se folosesc detectoare de metal, pentru a depista eventuale elemente electronice ce ar putea fi utilizate de şahişti.

Cazul Ivanov

În 2013, jucătorul bulgar Borislav Ivanov a surprins lumea şahului, câştigând împotriva câtorva jucători cu un rating Elo cu peste 400 de puncte mai mare (o diferenţă uriaşă în şah). Nu doar că a jucat foarte bine, dar Ivanov a jucat şi incredibil de repede. Atunci când meciurile sale au fost comparate cu soluţiile oferite de softul Houdini (unul dintre cele mai performante softuri), potrivirea a fost aproape perfectă, lăsând impresia că doar arareori bulgarul s-a bazat pe propria minte. Performanţa lui Ivanov ar fi fost imposibilă chiar şi pentru numărul 1 mondial, amintitul Magnus Carlsen.

Ajuns în centrul atenţiei, Ivanov a fost bănuit de marele maestru american Maxim Dlugy că ascunde ceva în pantofi, întrucât părea că merge într-un mod straniu. Înainte de un meci dintre cei doi, Maxim şi-a dat jos pantofii şi a cerut organizatorilor ca Ivanov să facă la fel. Ivanov a refuzat, a fost penalizat, iar după acest incident a anunţat că s-a retras definitiv din şah, confirmând suspiciunile că într-un mod încă neînţeles pe deplin a reuşit să înşele atenţia organizatorilor şi a primit informaţii privind mutările sale viitoare de la un computer.


PREGĂTIREA DE JOC CU AJUTORUL COMPUTERULUI

Astăzi pregătirea jucătorilor de şah se poate face în bună măsură pe computer. Deşi principiile şahului se învaţă, probabil, cel mai bine pe tabla clasică, la un club de şah, cu un antrenor bun, cizelarea jocului se poate face foarte bine online. Un site ca chess.com are 15 mii de jucători online, mulţi dintre ei profesioniști, în orice moment al zilei. Un site ca chesstempo.com permite formarea aptitudinilor tactice prin rezolvarea a milioane de situaţii tactice, adaptate nivelului jucătorului.

Marii maeştri îşi pregătesc deschiderile (considerate esenţiale la un nivel înalt, pentru că pot decide soarta meciului) pe computer, bazându-se pe programe ca ChessBase, care pun la dispoziţia jucătorilor baze de date cu milioane de jocuri. După cum se poate înţelege uşor din cele menţionate mai sus, odată cu era computerului, şahul a continuat tendinţa de tehnicizare, Kasparov afirmând că şahul de acum 20 de ani nu mai seamănă cu cel de astăzi. Efortul depus de jucătorii de top pentru pregătirea deschiderilor, de exemplu, face ca anumite meciuri să meargă până spre mutarea 20 conform pregătirii de acasă, reprezentând uneori pentru ambii jucători o versiune dintre multele analizate la antrenament.

Şahul de performanţă este un sport care necesită o pregătire teoretică intensivă. Numai îmbinarea dintre jocul efectiv şi pregătirea teoretică poate asigura progresul dorit unui jucător de şah profesionist. Poate paradoxal pentru cei care ştiu puţine despre şah, acest sport presupune foarte mult studiu (învăţând şi aplicând elemente de tactică şi strategie şahistă, analizând partide, ale sale ori ale altor jucători, rezolvând diverse situaţii tactice etc.). Un jucător din Parcul Cişmigiu, oricâte partide ar juca, nu va atinge nivelul unui jucător mediu de şah de 10 ani, care lucrează cu un antrenor de 1 an de zile, pentru că evoluţia unui amator este, când există, foarte lentă. Deşi lucrurile nu sunt încă definitivate din punct de vedere al cercetării ştiinţifice, opinia curentă privind raportul dintre muncă (antrenament) şi talent (în sensul de zestre genetică) este aceea că fără o anumită înclinaţie (abilităţi cognitive) un jucător foarte muncitor va ajunge foarte greu, dacă va ajunge, în elita şahului, adică mare maestru.

Pe de altă parte trebuie amintit că dacă şahul este încă un sport viu, în care inovaţia este încă posibilă, iar jocuri spectaculoase, surprinzătoare mai au loc, este pentru că numărul de posibilităţi combinative reale (numărul de mutări posibile) este enorm, imposibil de cuprins cu gândirea umană.

O evoluţie recentă în aprofundarea deschiderilor este reprezentată de "cărţile de deschideri" (opening books). Acestea nu sunt cărţi scrise de altcineva şi citite de jucători. Specialiştii folosesc softurile specializate pentru a rula o anumită deschidere de mii de ori, în căutarea unei variante noi de continuarea a jocului, care va fi folosită pentru surprinderea adversarului într-un meci viitor. Aceste variante sunt numite "opening books". "Cărţile de deschideri sunt folosite în două moduri: sunt stocate în memoria softurilor de şah, astfel încât softul le rulează din memorie, nu pe bază de calcule. În al doilea rând, acestea sunt studiate de marii maeştri, pentru a le utiliza în meciuri.

PREGĂTIREA LUI MAGNUS CARLSEN

Au existat zvonuri că Magnus Carlsen este asistat în pregătire de un supercomputer. În mod paradoxal, unul dintre punctele slabe ale lui Carlsen este reprezentat tocmai de deschideri, aşa cum admite chiar şi el. În schimb norvegianul are un joc poziţional magnific, care îl ajută să învingă în cele mai multe meciuri, chiar dacă deschiderea nu este perfectă. Dacă Magnus îşi va îmbunătăţi şi deschiderile la nivelul la care se află din perspectiva jocului poziţional şi al finalurilor, cine îl va mai putea învinge?

Jocul său de mijloc şi finalurile de meci seamănă izbitor cu variantele alese de cele mai performante computere. De exemplu, omul are tendinţa de a evita să aducă o piesă într-o poziţie în care aceasta s-a aflat cu una ori două mutări în urmă, chiar dacă această revenire pe o poziţie anterioară ar reprezenta cea mai bună continuare a meciului. Computerului nu-i pasă de astfel de lucruri şi nu are, fireşte, ezitări în a muta corect. Magnus Carlsen pare să aibă această caracteristică "non-umană", anulând această predispoziţie şi mutând, imperturbabil, ca un computer.

Pe lângă faptul că a creat un nou stil de a juca şah, Carlsen a contribuit într-un mod decisiv la revigorarea şahului la nivel mondial. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre el, atât din punct de vedere personal, dar şi şahistic, pot citi articolul de pe Wikipedia.



1 - Text preluat de pe iulianceausescu.blogspot.ro

Articol inspirat de how-computers-changed-chess

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.