Poate psihologia explica videoclipurile populare? Unele videoclipuri de pe Internet, precum acela din campania președintelui Obama, “Yes We Can”, devin foarte populare foarte rapid. Numărul de vizionări ajunge la milioane datorită persoanelor ce împărtășesc linkul cu prietenii. Conform unui nou studiu, probabilitatea ca cineva să împrăștie un videoclip depinde de emoția provocată de acesta.
Pe baza descoperirilor Rosannei Guadagno și a colegilor săi descriu ceea ce ei numesc “ierarhia emoției provocate” - videoclipurile ce provoacă emoții pozitive, inclusiv bucurie și umor, sunt cel mai adesea împărtășite; videoclipurile care stârnesc atenție sunt următoarele cele mai populare clipuri. Cele ce provoacă emoții negative sunt la capătul listei, dar tot sunt mai populare decât filmuleţele plictisitoare sau care nu provoacă nicio emoție.
Cercetătorii au realizat studiul recrutând 256 de studenți. Aceștia s-au uitat la unul dintre 10 videoclipuri, după care au fost întrebați dacă plănuiesc să împrăștie videoclipul. Inițial, videoclipurile proveneau din patru categorii: drăguțe (spre exemplu un copil mușcându-și în glumă fratele mai mare), amuzante (o pisică urmărind o cameră video), dezgustătoare (cum ar fi o femeie mâncând o insectă) și clipuri care produc mânie (poliție folosind un un dispozitiv cu electroşocuri împotriva unui student). Videoclipurile fuseseră populare pe YouTube între 2005 și 2007. Mai erau și două clipuri plictisitoare, de control - unul despre tricotat și unul despre fabricarea coșurilor. Un al doilea studiu realizat pe 163 de studenți a fost similar, dar de data aceasta cercetătorii au alterat sursa percepută de ei - au crezut că clipul provine de la niște studenți de la universitatea lor sau de la studenți de la o universitate rivală.
Cercetătorii au descoperit nu numai că videoclipurile drăguțe și amuzante sunt împărtășite cel mai des, dar au descoperit și o corelație între emoțiile provocate de clipuri și intenția lor de a le împărtăși mai departe. Pe de altă parte, a fost invers în cazul clipurilor care le-au provocat emoții negative. Faptul că probabilitatea ca clipurile negative să fie împărtăşite e mai mare decât cele de control a părut să contrazică acestea. Dar după mai multe analize echipa lui Guadagno a stabilit că videoclipurile negative au provocat de asemenea interes.
Un detaliu ce a fost descoperit din manipularea sursei clipurilor a fost că participanții au considerat clipurile ce trebuiau să îi enerveze mai interesante când acestea proveneau de la un student de la altă universitatea și probabilitatea ca aceștia să le împrăștie a fost mai mare. Echipa a concluzionat că acest lucru se datorează faptului că studenții doreau a întări prejudecățile despre persoanele din afara grupului lor.
În mare, se pare că bună-dispoziţia și umorul sunt ingrediente sigure pentru a conferi potențial unui clip. Cele ce provoacă dezgust și mânie sunt, de asemenea, mai populare decât cele neutre și ar putea avea mai mult potențial în circumstanțe politice dacă sunt percepute ca ceva ce crește solidaritatea.
Acest studiu pune pe gânduri, dar în mod realist, nu există rețetă garantată care face un clip popular. Dacă cercetătorii ar fi descoperit așa ceva, ar fi milionari până acum sau cel puțin celebrii pe YouTube. Descoperirile despre emoții sunt doar în linii mari și uneori speculative. Mai există, de asemenea, și scepticismul uzual în legătură cu faptul că se bazează pe puțini studenți și clipuri. Nu știm nici motivele pentru care aceștia decid să împrăștie un clip sau dacă se comportă în realitate precum au declarat că ar face-o.
Traducere de Anca Negulescu după what-makes-internet-clip-go-viral cu acordul editorului
