Ascunse în umbrele din spatele culorilor pe care le vedem zilnic, se află nuanţe ciudate, imposibile, culori pe care nu ar trebui să fim capabili să le vedem şi pe care nu le vedem în general, dacă nu ştim cum să facem acest lucru. Iată un ghid simplu pentru a putea vedea culori „imposibile”.
Pentru a vedea aceste culori imperceptibile este esenţial să înţelegem câte ceva despre cum percep oamenii culorile. Ochii noştri utilizează ceva numit procesul contrar pentru a putea funcţiona mai eficient. Acesta se bazează pe faptul că receptorii principali de lumină ai ochiului, numiţi conuri, care sunt de mai multe tipuri, prezintă anumite suprapuneri parţiale privind domeniul de lungimi de undă ale luminii pe care o pot percepe. Pentru a economisi energie, ochii noştri măsoară diferenţele dintre reacţiile diferitelor conuri, mai degrabă decât să îşi dea seama de reacţia individuală a fiecărui con în parte.
De mult am descoperit că există trei canale contrare: roşu contra verde, albastru contra galben şi negru contra alb (din punct de vedere tehnic negru şi alb nu sunt culori, iar aşa-numitul lor proces contrar este mai mult legat de strălucire decât de altceva). Acum, să zicem că priviţi fix la cel mai albastru obiect pe care l-aţi văzut vreodată. Conurile dumneavoastră care percep în primul rând lungimile de undă albastre vor fi excitate, în timp ce conurile responsabile pentru perceperea culorii galbene vor fi inhibate. Dacă mai apoi veţi privi cel mai galben obiect pe care l-aţi văzut vreodată, se va întâmpla exact opusul.
Probabil că nu pare chiar atât de surprinzător să precizăm cum conurile pot fi excitate şi inhibate în acelaşi timp. Aceasta înseamnă că este imposibil să vedem un obiect care este simultan şi albastru şi galben sau şi roşu şi verde. Nu mă refer aici la ceea ce se întâmplă atunci când amestecăm aceste culori şi le privim după aceea – evident că din prima combinaţie vom obţine culoarea verde, iar din cea de a doua un fel de maron închis. Nu, eu mă refer la culori care conţin în mod egal părţi de albastru şi galben în exact acelaşi timp. Vă puteţi imagina acest lucru? Ei bine nu ar trebui să puteţi, pentru că este vorba despre o culoare „imposibilă”.
Toate acestea pot părea un pic cam abstracte, dar există dovezi care vin în sprijinul existenţei unor astfel de culori. Un experiment din 1983 prezenta un aparat special care separa câmpurile vizuale ale ochilor subiectului testat. Un ochi vedea un ecran roşu, în timp ce celălalt ochi vedea un ecran verde. După un timp, culorile se amestecau, dar amestecul apărea doar în creier. Fără medierea amestecului de către ochi, amestecul de roşu şi verde nu devenea maro, ci devenea o nouă culoare, un fel de verde roşcat pe care niciunul dintre subiecţii testaţi nu o mai văzuseră vreodată, inclusiv un artist cu cunoştinţe extinse despre diverse tente şi nuanţe de culoare, care a participat la experiment.
Indiscutabil că metodologia experimentului a fost adesea criticată, iar mulţi cercetători din domeniul percepţiei vizuale susţin că numim aceste culori „imposibile” dintr-un motiv întemeiat, şi anume că acestea sunt cu adevărat imposibil de găsit în realitate. Există o mulţime de explicaţii alternative pentru culorile pe care le-au văzut aceşti oameni: că erau culori intermediare între cele două, că subiecţii experimentului nu au fost supuşi înainte controlului ocular de luminanţă, ceea ce a discreditat rezultatele, sau că subiecţii testului vedeau pur şi simplu întâi roşu, apoi verde, apoi roşu şi aşa mai departe, şi că de fapt nu le-au văzut niciodată simultan.
Toate aceste puncte de vedere sunt corecte. Cu toate acestea, pot să le contracarez spunând că aceşti experţi în percepţia vizuală ne strică toată distracţia. Sigur că aceste culori ar putea fi de fapt chiar „imposibile", dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că subiecţii testaţi au văzut culori pe care nu le mai văzuseră niciodată. S-ar putea ca aceste culori "imposibile" să nu existe, dar dacă este posibil să ne păcălim creierul să creadă că ele există?
Acesta este unul dintre cele mai puţin ştiinţifice puncte de vedere ale mele, pe care îl aduc în discuţie şi nu sunt chiar mândru de acest lucru, dar, totuşi, culorile „imposibile" sunt grozave. Relaxaţi-vă fiecare ochi pe cele două semne de plus şi vedeţi dacă puteţi face culorile „imposibile" să apară. Încrucişaţi-vă ochii astfel încât cele două plusuri să fie unul deasupra celuilalt. Trebuie să vă spun că nu oricine va putea vedea aceste culori ciudate. Eu unul sunt aproape sigur că nu pot, dar totuşi sunt de părere că merită încercat.
Aş fi neglijent dacă nu aş menţiona şi culorile imaginare. Acestea sunt culori care nu pot fi produse în spectrul luminii vizibile, dar totuşi este posibil să le obţinem în mod matematic. Cea mai uşoară modalitate de a înţelege ce este o culoare imaginară este să ne gândim la cele trei lungimi de undă ale conurilor – scurte, medii şi lungi, Cum spuneam, atunci când vorbim despre culorile imaginare, există o suprapunere parţială între reacţiile conurilor responsabile cu percepţia acestor lungimi de undă diferite.
Dar ce se întâmplă dacă aţi avea o culoare care a creat doar o reacţie la lungimi de undă medii? În viaţa reală, acest lucru nu se poate întâmpla, deoarece orice lucru care excită lungimi de undă medii va excita una sau ambele dintre celelalte lungimi de undă. Dar dacă aţi avea o culoare care să excite doar undele medii de verde, în timp ce lăsaţi complet celelalte două tipuri de unde, atunci veţi putea vedea o culoare mai verde decât orice verde real.
Aceasta este teoria şi iată cum o punem în aplicare. Iarăşi trebuie să fiţi foarte atenţi la procesul contrar (de care am vorbit anterior) al ochilor dumneavoastră. Dacă doriţi să vedeţi un verde imaginar, va trebui să găsiţi un exemplu de roşu foarte saturat şi unul de verde foarte saturat. Priviţi fix la culoarea roşie cât de mult timp puteţi, iar apoi priviţi verdele. Receptorii culorii roşu au devenit prea obosiţi pentru a-şi face treaba şi pentru a fi inhibaţi de către culoarea verde. Ceea ce înseamnă că receptorii culorii verzi devin excitaţi fără a fi contrabalansaţi de nimic. Rezultatul este cea mai verde culoare pe care aţi văzut-o vreodată, una care nu există în lumea obişnuită.
Din nou, s-ar putea ca toate acestea să vi se pară aiureli, dar cele mai simpatice genii rele ale Americii au ştiut despre acest lucru de ani de zile. Walt Disney World a profitat de acest efect când a proiectat parcul EPCOT şi a ales o anumită nuanţă de roz pentru pavaj, o nuanţă care oboseşte receptorii culorii roşii şi face ca iarba parcului să pară mult mai verde decât este în realitate.
Traducere de Daniela Albu după train-yourself-to-see-impossible-colors.
