PrezervativeDacă nu aş fi ştiut ce erau, aş fi avut mari dificultăţi să identific obiectele. Erau aproape 20, montate pe un suport din cuie de lemn dispuse vertical şi iluminate atât cât să dea impresia unor umbre fantomatice produse de o cutie luminoasă aflată dedesubt.

 

 

 

 

Prezervativul a rămas acelaşi timp de decenii, dar nu pentru că nu ar putea fi îmbunătăţit. Hannah Krakauer pleacă în căutarea unor noi modele...

 

Ele se aseamănă unor sculpturi elaborate în răşină translucidă. Unul arată ca un storcător de lămâi subţire şi tubular; unele par a fi acordeoane sau nave spaţiale abstracte.

Designerii Danny Resnic şi Ray Chavez glumesc că ei obişnuiau să ţină aceste suporturi la fereastră având în vedere că trecătorii nu aveau nicio şansă să ghicească ce erau. Şi acest lucru este adevărat; ele au în comun numai cele mai rudimentare calităţi cu ceea ce cei mai mulţi oameni gândesc că ar fi un prezervativ.

Deşi sunt disponibile într-o varietate de culori, arome şi texturi, toate prezervativele moderne urmăresc un model de bază care există de mai bine de 150 de ani: un tub de cauciuc cu un capăt închis. Dar poate că acest lucru nu va mai fi valabil pentru mult timp.

Prima referire la prezervative în istoria medicală a fost făcută de Gabrielle Falloppio, un anatomist italian din secolul 16 care este cunoscut pentru descrierea tubului fallopian. Într-un articol publicat postum în 1954, el pretinde a fi inventat o teacă de pânză care putea preveni sifilisul, probată de 1.100 de bărbaţi. Pânză a fost eventual înlocuită de diverse piei de animale, intestine şi băşici. Casanova se pare că le-a folosit, deşi nu îi plăceau.

Inventarea vulcanizării de către Charles Goodyear în 1844 a transformat cauciucul într-un material viabil pentru prezervative, deşi primele prezervative erau la fel de groase ca şi camerele de la bicicletă, prezentând o cusătură pe laturi. Apariţia latexului lichid în timpul anilor 1930 le-a permis prezervativelor să devină mai subţiri, mai extensibile şi să dureze mai mult. De atunci, prezervativele au rămas practic neschimbate.

Dar nu pentru că nu ar exista spaţiu pentru îmbunătăţiri. Prezervativele ar putea fi funcţionale, dar nu au fost niciodată, cu adevărat, sexy. La început, tocmai asta a fost şi ideea, având în vedere că autorităţile medicale au crezut, în mod naiv, că prezervativele îi vor descuraja pe oameni din a face sex, astfel oprind răspândirea bolilor.

Câteva alternative radicale au fost încercate, dar niciuna nu s-a dovedit a fi viabilă. Prezervativele pentru femei au debutat în 1993 cu recenzii extrem de negative. Realizate din poliuretan şi prezentând un model lăbărţat şi intrusiv, ele alunecau în mod frecvent şi scoteau un zgomot nefericit de fâşâit în timpul sexului. În 2006, antreprenorul german Jan Vinzenz Krause a inventat prezervativul din latex cu pulverizare, numai pentru a renunţa la această idee, atunci când niciunul dintre voluntarii săi nu a dorit să introducă mai mult de un deget în maşina de pulverizat pe latex. Potenţial problematica perioadă de uscare de 3 minute nu a putut fi astfel testată în condiţii de drum.

Preţul scăzut a prezervativelor din latex şi simplitatea acestora sunt în mod evident greu de învins. Dar prezervativele s-ar putea să nu mai rămână atât de omogene pentru mult timp. Cercetătorii şi designerii le reexaminează de jos şi până sus, cercetându-le funcţiile stabilite de contracepţie şi prevenire a bolilor şi săpând adânc ca să vadă dacă aceste scopuri nu pot fi îndeplinite într-un mod mai elegant.

Prezervativele din latex funcţionează după principiul de bază al senzaţiei transferate: latexul este suficient de subţire pentru ca penisul să simtă contactul. Acesta este motivul pentru care au fost realizate puţine inovaţii în ceea ce priveşte domeniul subţirimii. Dar problema evidentă, atunci când faci un material mai subţire, este că are mult mai multe şanse să se spargă.

Experienţa lui Resnic în acest domeniu i-a oferit o motivaţie convingătoare pentru a îmbunătăţi modelul. În 1994, el a aflat că era HIV pozitiv, rezultatul probabil al unui prezervativ rupt. A fost uimit de faptul că era posibil ca un produs pe care oamenii se bazează atât de mult putea eşua atât de uşor.

Dar atunci când Resnic, fondatorul unei companii specializate în design, cu sediul în Los Angeles, numită Strata, a început să investigheze domeniul, a ajuns rapid la o barieră. Prezervativele sunt realizate prin scufundarea unei matriţe într-o cuvă de latex lichid, care este apoi uscată înainte de a fi răsucită. Asta înseamnă că posibilităţile de modelare sunt limitate. Metoda de producţie explică, de asemenea, şi motivul pentru care ele trebuie să fie derulate.

Deci el a decis să înceapă de la zero, îndreptându-şi întâi atenţia către un nou material: siliconul. Extensibil şi mult mai flexibil ca latexul, siliconul este, de asemenea, mai eficient în blocarea virusurilor şi bacteriilor. El poate fi, de asemenea, împăturit după modelul unui acordeon, lucru care înseamnă că el poate aluneca în loc de a trebui să fie rulat.

Locul în care siliconul îşi arată, cu adevărat, clasa este în domeniul plăcerii.
Prezervativele “Origami” ale lui Resnic sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele din latex, dar acest lucru devine o trăsătură a modelului. Prin adăugarea de texturi şi crestături, Resnic spune că el poate face ca sexul cu prezervative să fie mai plăcut pentru ambii parteneri, decât sexul fără. Rezultatul este că lucrul pe care el îl descrie este un hibrid între o jucărie sexuală şi un contraceptiv.

Prototipurile expuse reprezintă o serie de sesiuni de brainstorming şi experimentări cu potenţialul de modelare al siliconului. Ultima versiune chiar include un rezervor de prevenire a refluxului, prevăzut la vârful prezervativului. În loc de a include un simplu sfârc la un capăt pentru capturarea spermei – din care aceasta poate uşor scăpa – Resnic a creat o cameră distinctă blocată de o valvă cu sens unic, pe care el o compară cu o capcană pentru homari: lichidul poate intra, dar nu mai poate ieşi.

Prezervativele sunt acum pregătite să fie testate. Resnic şi partenerul său de afaceri, Chavez, au primit finanţare de la Institutul Naţional de Sănătate al Statelor Unite pentru a efectua studii clinice pentru trei tipuri de prezervative: un prezervativ pentru bărbaţi, un prezervativ pentru femei şi un prezervativ special pentru sexul anal care, dacă va trece de testare, va deveni primul prezervativ aprobat pentru sexul anal de către US Food and Drug Administration.

Cele trei testări separate, conduse de cercetători de la California Family Health Council, RTI International şi Institutul Fenway din Boston, se află încă în etapele cele mai timpurii. Participanţilor le sunt oferite o gamă de diferite prototipuri şi apoi sunt rugaţi să le încerce. Pentru motive de siguranţă, nu este implicat şi un partener în această etapă, astfel că participanţilor li se solicită să simuleze sexul cu mâna sau cu un vibrator.

Feedbackul de până acum a fost unul pozitiv, cel puţin potrivit declaraţiilor pe care compania mi le-a adus la cunoştinţă. “Incredibil”, a comentat un participant. “Îi va determina pe toţi să folosească un prezervativ”, a spus un altul. În plus, alţii au spus că “le plăcea, cu adevărat, senzaţia”.

Prezervativele trebuie să fie testate şi de cupluri, înainte ca studiile pe scară largă să înceapă şi apoi urmează procesul de comercializare. Dar Resnic şi Chavez sunt convinşi că accentul pe care l-au pus pe plăcere va face ca prezervativele să devină mai populare. “Motivul pentru care ne axăm pe plăcere este că acesta este exact motivul care îi va determina pe oameni să folosească prezervative”, spune Resnic. “Noi dezvoltăm un tip de prezervativ care va fi bine primit de către oameni.”

Prezervative invizibile

În alte părţi ale lumii există şi alte motive foarte bune pentru regândirea prezervativului. În multe părţi ale lumii în curs de dezvoltare, HIV este prevalent, rezistenţa la prezervative în rândul bărbaţilor fiind una puternică. Pentru aceşti oameni, prezervativele din silicon s-ar putea să nu fie o idee chiar atât de bună.

În schimb, gelurile şi cremele bactericide au fost considerate a fi o soluţie discretă la problema întâlnită de multe femei care voiau ca partenerii lor să folosească prezervativ. Gelul din polimer se ataşează de membrana mucoasă din vagin şi funcţionează ca un prezervativ intern temporar, care eventual se dizolvă, partenerul de sex masculin nefiind cu nimic mai deştept. Pentru că este o barieră fizică, gelul opreşte viruşii din infectarea celulelor gazdă și s-a demonstrat chiar că interferează cu procesul de maturizare al HIV.

Dar, în ultimii ani, entuziasmul pentru bactericizi a cam dispărut, având în vedere că substanţele chimice care blochează HIV în testele de laborator, de multe ori eşuează în lumea reală. Alianţa pentru Dezvoltarea Bactericizilor, o alianţa a companiilor farmaceutice şi a laboratoarelor nonprofit, s-a terminat în 2009.

Nu toată lumea a renunţat la această idee, totuşi. Rabeea Omar, cercetător în domeniul bolilor infecţioase la Universitatea Laval din Quebec, Canada, a rămas credincios ideii că problema nu este cu gelul, ci cu modul în care acesta este aplicat. Deci el le-a solicitat femeilor să aplice gelul folosind un aplicator standard cu o singură gaură la vârf – de acelaşi tip cu cel folosit pentru aplicarea tratamentului pentru infecţiile genitale. Apoi, el a folosit metoda imagisticii prin rezonanţă magnetică pentru a vedea unde se ducea, cu adevărat, gelul şi a descoperit că acesta se limita doar la suprafaţa cervixului fără a acoperi şi restul vaginului.

Prin urmare, Omar şi colegii săi au purces la proiectarea unui mai bun aplicator. Mai degrabă decât să prezinte o singură gaură la vârf, aplicatorul lor prezintă multe mici găurele pe toată suprafaţa, împrăştiind gelul mult mai uniform. Rezultatele care au parvenit de la testele clinice care au avut loc în Camerun sunt extrem de promiţătoare, spune el. Atunci când este aplicat folosind aplicatorul “Invisible Condom” dezvoltat de echipă, imagistica prin rezonanţa magnetică arată că gelul merge şi stă fix acolo unde trebuie să fie, formând o peliculă subţire care tine şase ore.

Procesul de promovare a aplicatorului pe piaţă va costa aproape 40 de milioane de dolari. Pe lângă bani, cea mai mare provocare este natura intimă a ceea ce este testat. Mediul controlat al laboratorului şi al maşinilor de imagistică trebuie să fie abandonate în favoarea situaţiilor din lumea reală. Scuzându-se pentru indelicateţe, Omar explica că “nu poţi intra în dormitor pentru a te asigura că cuplurile folosesc produsul înainte de sex.”

Vocea lui Omar este sinceră atunci când îşi descrie cercetarea, reamintindu-mi încontinuu de injustiţia pe care el şi colegii săi vor să o combată. “Bărbaţii au avut întotdeauna control asupra prezervativului. Femeile nu au de ales”, spune el. “Scopul nostru este să ajutăm femeile.”

Prezervativul jucărie sexuală şi prezervativul invizibil nu ar fi putut reprezenta doua viziuni mai opozabile ale viitorului sexului sigur. Dar ele au un lucru important în comun: punctul lor de început a fost gândirea outside the box.

Resnic este sigur că viitorul va fi încă şi mai divers. “Epoca în care exista doar un singur prezervativ numai pentru bărbaţi a trecut”, spune el. În schimb, noi vom avea o varietate de dispozitive care răspund la nevoile tuturor – bărbaţi, femei, heterosexuali, homosexuali, bogaţi sau săraci. Numai în ultimii 50 de ani le-a devenit mai confortabil oamenilor să vorbească despre sex, încât să poată discuta deschis despre prezervative, spune el. Să sperăm că nu va dura mult înainte ca vestitul cauciuc să-şi primească mult aşteptatul upgrade.



Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului reinventing-the-condom, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.