În urma cercetărilor efectuate de oamenii de știință din cadrul Universității Texas Southwestern Medical Centre din Dallas s-a ajuns la concluzia că mici "fire" de ARN controlează modul în care celulele noastre ard grăsimea şi zahărul din corp.
Acesta reprezintă un bun început pentru a dezvolta noi tehnologii împotriva obezităţii şi a unor probleme asemănătoare.
S-a constatat ca şoarecii de laborator folosiţi în investigaţii prezintă o rezistenţă mult mai mare la o alimentaţie bogată în grăsimi atunci când două mici molecule denumite microARN lipsesc din structura lor genetică (potrivit unui studiu al Academiei Naţionale de Ştiinţe).
Descoperirea arată că tratamente care ar ţinti aceste două molecule ar putea bloca răspândirea obezităţii în rândul populaţiei. Mai mult de o treime din numărul adulţilor şi în jur de 17% dintre copiii din America se confruntă cu aceasta problemă, prezentând astfel un risc crescut de a se îmbolnăvi de două tipuri de diabet, boli de inimă, accident vascular cerebral, boli ale ficatului şi unele tipuri de cancer potrivit Institutului Naţional de Sănătate.
“Oamenii de ştiinţă ştiu că cea mai bună soluţie împotriva obezităţii constă în a manca puţin şi a face sport” a spus Matthew W. Hulver, Ph.D, profesor asociat al Departamentului pentru Nutriţia Omului, Alimente şi Sport din cadrul Colegiului de Agricultură şi Ştiinţele Vieţii.
“Dar în cazul în care omul nu poate sau nu vrea să facă mişcare, dacă am putea identifica ce anume contribuie la reglarea metabolismului, l-am putea "ataca" prin soluţii farmaceutice”. Pentru început s-a crezut a fi nu mai mult decât un rest al ADN-ului, după care cercetătorii au ajuns la concluzia că moleculele microARN au un rol foarte important asupra modului în care genele influenţează sănătatea şi comportamentul uman. Acestea au fost asociate unor boli precum cele de inimă, diabet, hepatita C, leucemia, limfom şi cancer de sân.
Read more at: http://medicalxpress.com/news/2012-09-pint-size-micrornas-weighty-problem.html#jCp
Read more at: http://medicalxpress.com/news/2012-09-pint-size-micrornas-weighty-problem.html#jCpDeşi se constatase anterior că moleculele din microARN au legătură cu obezitatea, noile descoperiri stabilesc pentru prima dată o conexiune între microARN şi metabolismul celular. Biologii de la UT Southwestern Medical Center au modificat genetic şoarecii de laborator astfel încât aceştia să nu fie capabili să producă RNA-378 şi miR-378, rezultând animale cu un metabolism ce transformă rapid "hrana" celulară în energie.
“Nu s-a ştiut funcţia acestei perechi de molecule RNA până în prezent, dar am fost uimiţi de rolul acestora, deoarece apar dintr-o genă care are legătură cu metabolismul şi se află în diferite ţesuturi, precum muşchii, grăsimea şi ficatul” a spus Eric N.Olson, Ph.D, profesor şi şef al Departamentului de biologie moleculară la UT Southwestern. “Atunci când am modificat şoareci, astfel încât să le lipsească aceste molecule de microARN, aceştia au avut celule capabile să ardă mai multă energie şi să manifeste o mai bună rezistenţă la obezitate decât şoarecii netrataţi. Această pereche de molecule pare să funcţioneze ca element cheie reglator al metabolismului, sugerând faptul că un medicament conceput pentru a le inhiba ar avea un efect pozitiv împotriva obezităţii”.
În laboratorul dr. Olsen s-au observat schimbările microARN pe timpul diferitelor faze ale bolilor, inclusiv boli de inimă şi scleroză amiotrofică laterală (Boala Lou Gehrig). În studiu, cercetătorii de la Virginia Tech, incluzându-l pe Madlyn I. Frisard, Ph.D., profesor asistent de nutriţie umană, hrană şi exerciţiu fizic şi pe Hulver, director al Metabolic Phenotyping Core la Virginia Tech, au izolat mitocondriile - furnalele din celule cu rol în trasformarea grăsimilor în energie - de la ficat şi muşchiul scheletic. După ce s-a măsurat cantitatea de acizi graşi folosiţi de mitocondrii, s-a constatat ca procesul chimic de eliberare a energiei, numit oxidare, a crescut, augmentându-se descoperirea conform căreia pierderi ale microARN duc la creşterea energiei consumate şi a rezistenţei în faţa obezității, chiar şi cu o alimentaţie bogată în grăsimi.
”Cel mai important de reţinut este că potenţialul moleculelor microARN este foarte mare pentru a combate obezitatea. Aceasta este o descoperire importantă care pune accent pe modul în care corpul procesează hrana şi, în acest caz, cum şoarecii sunt capabili să facă faţă unui regim bogat în grăsimi, dar totuşi să rămână slabi” a spus Gerald W.Dorn II, M.D, profesor la Universitatea Washington din St.Louis. ”În perspectivă, oamenii au evoluat fiind capabili să reziste foametei, dar, ca şi cultură, nu suntem niciodată mai departe de un sfert de milă de McDonald’s. Această cercetare ne furnizează o ţintă ce afectează modul în care corpul gestionează energia”.
Traducere după pint-size-micrornas-weighty-problem de Dumitru Andreea
