Noi dovezi susţin ideea că trăim într-o zonă a Universului numai bună pentru existenţa noastră. Controversata constatare vine de la descoperirea că una dintre constantele naturii pare a fi diferită în celelalte locuri din cosmos. Detalii, în cele ce urmează...
Legile fizicii s-ar putea schimba de la un cap la altul al Universului
Dacă este corectă, această descoperire este împotriva principiului de echivalenţă al lui Einstein, care susţine că legile fizicii sunt aceleaşi oriunde. “Această descoperire a fost surprinzătoare pentru toţi,” a spus John Webb de la Universitatea New South Wales din Sidney, Australia. Webb este autorul principal al noii lucrări, care a fost prezentată revistei Physical Review Letters.
Chiar şi mai surprinzător este faptul că schimbarea constantei pare a avea o orientare, creând o “direcţie preferată” sau axă, de-a lungul cosmosului. Acea idee a fost respinsă acum mai bine de 100 de ani odată cu crearea Teoriei Relativităţii Restrânse a lui Einstein.
Secţiunile cerului
În centrul noilor cercetări este constanta structurii fine, cunoscută şi drept alfa. Acest număr determină forţa interacţiunilor dintre lumină şi materie.
Cu un deceniu în urmă, Webb a folosit observaţiile de la telescopul Keck din Hawaii pentru a analiza lumina provenită de la galaxiile îndepărtate numite quasari. Datele sugerează că valoarea lui alfa a fost cu foarte puţin mai mică atunci când a fost emisă lumina quasarilor, acum 12 miliarde de ani, decât pare a fi acum, în laboratoarele de pe Terra. Colegul lui Webb, Julian King, de asemenea de la Universitatea New South Wales, a analizat datele de la Very Large Telescope (VLT) din Chile, care studiază o regiune diferită a cerului. Datele de la VLT sugerează că valoarea lui alfa, oriunde altundeva în Univers, este cu foarte puţin mai mare decât pe Pământ.
În ambele cazuri diferenţa reprezintă a milioana parte din valoarea pe care o are alfa în această parte din spaţiu şi sugerează că alfa variază mai degrabă în spaţiu decât în timp. “Am sperat liniştit că pur şi simplu vom avea aceleaşi rezultate precum Keck”, a spus King. “Acest rezultat a fost cu adevărat şocant”.
Magnetul bară
În plus, analizele echipei, efectuate asupra a aproximativ 300 de măsurători ale valorii lui alfa bazate pe lumina provenind din diferite puncte de pe cer, sugerează că variaţia nu este aleatorie, ci structurată, asemenea unui magnet-bară. Universul pare a funcţiona cu o valoare mai mare a lui alfa într-o parte a lui şi o valoare mai mică în cealaltă parte.
Această aliniere de tip dipol corespunde îndeaproape misterioasei mişcări a unui roi de galaxii înspre marginea Universului. Totuşi, nu se aliniază cu un alt inexplicabil dipol, botezat “axa răului”, detectat în radiaţia cosmică provenind de la Big Bang.
Terra se situează undeva între extremele lui alfa. Dacă este corect, rezultatele ar explica de ce alfa pare să aibă această valoare reglată fin ce îi permite chimiei, şi astfel vieţii, să existe. Măriţi valoarea lui alfa cu 4%, de exemplu, iar stelele nu vor mai putea produce carbon, făcând biochimia noastră imposibilă.
O idee ieşită din comun
Chiar dacă rezultatul este acceptat pentru publicare, va fi greu de convins şi alţi oameni de ştiinţă că legile fizicii ar trebui, poate, rescrise. O variaţie spaţială a constantei structurii fine ar fi "cu adevărat transformatoare", conform lui Lennox Cowie, care lucrează la Institutul Astronomic din Hawaii. Dar, adaugă acesta, ideile extraordinare cer dovezi extraordinare: “Este nevoie de mult mai mult decât ceea ce avem noi aici”. El spune că semnificaţia statistică a noilor observaţii este prea mică pentru a demonstra că alfa se modifică.
Dacă interpretarea datelor provenind de la radiaţia luminoasă sunt corecte, atunci este vorba de ceva foarte serios, a consimţit Craig Hogan, directorul Centrului Fermilab pentru Astroparticule din Batavia, Illinois. Dar, precum Cowie, bănuieşte că este o greşeală în analiza efectuată. “Cred că rezultatul nu este tocmai real,” a spus Craig Hogan.
Un alt autor al lucrării, Michael Murphy de la Universitatea Swinburne din Australia, înţelege precauţia. Dar spune că dovezile privind natura variabilă a unor constante fundamentale se acumulează. “Noi doar comunicăm ceea ce descoperim, iar nimeni nu a putut aduce alte explicaţii pentru aceste rezultate într-un deceniu de încercări,” a declarat Murphy pentru New Scientist. “Constanţa constantelor fundamentale este o presupunere. Noi suntem aici să testăm fizică, nu să o presupunem.”
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Laws of physics may change across the universe publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Anamaria Spătaru
