Raze cosmiceDe mai bine de un deceniu, fizicienii din Japonia observă raze cosmice ce nu ar trebui să existe. Razele cosmice sunt particule – în general protoni, dar uneori nucleele unor atomi – ce se deplasează prin univers la o viteză aproape egală cu cea a luminii.

 

 

 

Nu are sens! Problema orizontului (2)

 

Razele cosmice de energie ultra-înaltă

Unele dintre razele cosmice detectabile de pe Pământ sunt produse de evenimente violente precum supernovele, dar originile particulelor de înaltă energie, care sunt particulele cu cea mai mare energie întâlnite în natură, ne sunt încă necunoscute. Dar nu acesta este adevăratul mister.

Pe măsura ce razele cosmice se deplasează prin spaţiu, pierd energie o dată ce se ciocnesc cu fotonii de energie joasă ce împânzesc universul, precum aceia ai radiaţiilor cosmice de fond din. Teoria specială a relativităţii a lui Einstein susţine faptul că orice rază cosmică ce ajunge pe Pământ dintr-o sursă exterioară galaxiei noastre va fi suferit atât de multe coliziuni încât energia maximă pe care o poate avea este de 5 x 1019 electronvolţi. Acest lucru este cunoscut sub numele de limita Greisen-Zatsepin-Kuzmin.

De-a lungul ultimului deceniu, însă, reţeaua de senzori AGASA (Akeno Giant Air Shower Array) a Universităţii din Tokyo – formată din 111 detectori de particule împrăştiaţi pe mai bine de 100 de kilometri pătraţi – a detectat mai multe raze cu o energie superioară limitei GZK. Teoretic, acestea ar fi putut proveni doar din galaxia noastră, nesuferind aşadar efectele unei călătorii prin cosmos care să le fi stors de energie. Cu toate acestea, astronomii nu au identificat nicio sursă posibilă pentru acestea în galaxia noastră. Aşadar, ce se întâmplă?

O posibilitatea ar fi existenţa unei erori în rezultatele Akeno. Alta ar fi că Einstein a greşit. Teoria sa specială a relativităţii spune că spaţiul este la fel în toate direcţiile, dar dacă particulele se deplasează mai uşor în anumite direcţii? Astfel razele cosmice ar putea să îşi păstreze mai mult din energie, permiţându-li-se astfel să depăşească limita GZK.

În prezent, fizicienii din cadrul experimentului Pierre Auger din Mendonza, Argentina lucrează la rezolvarea acestei probleme. Utilizând 1600 de detectoare situate pe o rază de peste 3000 de kilometri pătraţi, Auger ar trebui să reuşească să determine energiile razelor cosmice şi să lămurească în parte rezultatele obţinute de Akeno.

Alan Watson, un astronom de la Universitatea Leeds, Anglia, şi purtătorul de cuvânt al proiectului Pierre Auger, este deja convins că avem de-a face cu un fenomen ce merită ţinut sub observaţie. “Nu am nicio îndoială că există evenimente de peste 1020 electronvolţi. Există suficiente exemple pentru a mă convinge,” declară acesta. Întrebarea care se pune acum este, ce sunt acestea? Câte astfel de particule ajung pe Pământ şi din ce direcţie vin acestea? Până vom obţine aceste informaţii, nu vom ştii cât de ciudată ar putea fi explicaţia reală.

 

Nu are sens! Homeopatia lui Ennis (4)

 

Textul reprezintă traducerea articolului 13 things that do not make sense, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere:
Anca Negulescu