MarteTimp de decenii, omenirea a lansat misiuni pe Marte, în speranţa că va elucida enigma planetei  celei mai asemănătoare cu Terra. Şi aşa cum se întâmplă cu misterele bune, multe dintre investigaţiile noastre nu au făcut decât să conducă la mai multe întrebări.

 

 

 

 

Printre cele mai presante întrebări se află şi aceea dacă Marte este sau a fost cândva un mediu ospitalier pentru viaţă - şi într-o sâmbătă roboţelul Curiosity de la NASA a aterizat pe Planeta Roşie pentru a stabili cu precizie acest lucru. Dar întrebarea dacă viaţa a prosperat cândva pe Marte este doar una din misterele Planetei Roşii. În continuare alte 10 mistere pe care vom încerca să le elucidăm în anii care vin.


10. Dihotomia marţiană

Cunoscută, de asemenea, şi sub numele de dihotomia sferică, dihotomia marţiană este legată de evidentul contrast dintre emisferele nordică şi sudică a planetei. Pe scurt: emisfera sudică a planatei are o suprafaţă accidentată, scorţoasă, în timp ce o mare parte a emisferei nordice rămâne relativ netedă. Emisfera sudică este, de asemenea, în medie, cu 1-3 km mai mică în comparaţie cu emisfera sudică. Câmpiile netede din nord şi regiunea muntoasă şi abruptă din sud sunt ilustrate în imaginea de mai sus.

 

 



Oamenii de ştiinţă nu sunt siguri ce a dat naştere la dihotomia emisferică, deşi lipsa relativă de cratere de impact din nord i-a condus pe mulţi dintre ei la concluzia că terenul fără cratere din emisfera nordică este semnificativ mai tânăr decât regiunea muntoasă şi plină de cratere din sud. Posibile explicaţii pentru aspectul tânăr al emisferei nordice includ plăcile tectonice şi impactul - fie sub forma unor mai multe ciocniri mai mici, fie sub forma unei singure mega-coliziuni cu un corp de mărimea lui Pluto, care ar fi transformat emisfera nordică a lui Marte într-un uriaş crater de impact.

 




9. Care este sursa metanului de pe Marte?

În 2005, nava spaţială a Agenţiei Europene Spaţiale de Expediţii pe Marte a detectat metan în atmosfera acestei planete (Imaginea de mai jos arată concentraţiile de metan descoperite pe Marte). Pe Pământ, se crede că majoritatea metanului atmosferic este produs de formele de viaţă. Dar oamenii de ştiinţă nu cred că metanul ar fi putut sta blocat în atmosfera lui Marte pentru mult timp; orice a produs (sau încă produce) gazul, probabil că a făcut-o în ultimii 300 de ani. Microorganisme subterane producătoare de metan? Este una dintre ipoteze şi am fi tare fericiţi să o vedem probată, fie de Curiosity când începe să exploreze suprafaţa marţiană, fie de nava spaţială de la ESA’s ExoMars, construită special pentru a analiza metanul de pe Marte şi care este programată pentru lansare în 2016.

 




8. Care e treba cu Phobos şi Deimos?

Phobos şi Deimos sunt sateliţii sub formă de două cocoloaşe mici de cartofi a lui Marte şi cum au ajuns ei să existe este un subiect comun de dezbatere între astronomi şi fizicieni. Cele două ipoteze cele mai frecvente sunt faptul că ei s-au format fie prin capturare (adică au fost odată asteroizi şi au fost atraşi în orbita lui Marte), fie prin acumulare (s-au format în orbita planetei în urma unei coliziuni masive, la fel cum Luna noastră probabil că s-a format).

 

 



Oamenii de ştiinţă ruşi au sperat că probele de sol luate de sonda Phobos-Grunt ar putea aduce lumină în această dezbatere, dar nava spaţială, din păcate, nu a reuşit să părăsească orbita Pământului.


7. Deci, NASA, sunt acolo filosilicaţi sau nu?

La începutul acestui luni, NASA a anunţat că roboţelul lor Opportunity a descoperit ceva cu totul nou pe suprafaţa Planetei Roşii: o linie de roci de culori deschise, numite de oamenii de ştiinţă de la agenţie „ţăruşul de acasă”. La acea vreme, unii oameni de ştiinţă au speculat că aceste roci ar putea dovedi existenţa filosilicaţilor - o clasă de minerale ce se formează în prezenţa unui mediu apos (şi probabil unul în care viaţa este posibilă).

 



A trecut ceva vreme de când descoperirea acestor pietre a fost anunţată şi, după cum arată aceste imagini, NASA a luat un număr destul de mare de eşantioane caracteristice pentru procesul de analiză. Dar Agenţia nu a făcut încă anunţate rezultatele investigaţiilor; au venit ei cu mâna goală, aşteaptă oare dovezi mai concludente sau sunt oamenii de ştiinţă de la NASA prinşi într-un joc de ştiri?


6. Ce înconjoară marginea gropilor cu gheaţă uscată?

Polii lui Marte sunt permanent acoperiţi cu lespezi mari de dioxid de carbon îngheţat (denumire pe care probabil o ştiţi sub numele de gheaţă uscată), dar aproape de finalul verii marţiene, o parte din gheaţa uscată de la Polul Sud al planetei se dezgheaţă, transformându-se de la forma sa solidă direct în gaz. Când se întâmplă asta, încep să se formeze gropi, care treptat se măresc în diametru (ca să vă faceţi o părere, groapa din mijlocul imaginii are un diametru de aproximativ 200 de picioare). Marginile acestor gropi par la o primă privire a fi înconjurate de aur, dar adevărata compoziţie a acestui praf rămâne un mister.

 




5. A fost vreodată Marte casă pentru oceanele lichide?

Marte este în prezent mai rece şi mai uscat decât Antarctica, dar câteva misiuni anterioare au adus dovezi că Planeta Roşie ar fi fost cândva destul de caldă pentru a găzdui oceane mari şi ape curgătoare şerpuite. Întrebarea este, atunci, ce s-a întâmplat?

 



Cel mai recent roboţel de la NASA, Curiosity, este de dimensiunea unui Mini Cooper şi are ampatamentul unui Hummer, acest lucru făcându-l destul de mare pentru a fi numit cel mai sofisticat robot ştiinţific pe care l-am trimis în spaţiu până acum. Folosind gama sa de instrumente ştiinţifice, Curiosity va fi capabil să analizeze geologia lui Marte şi să trimită înapoi pe Pământ imagini de înaltă rezoluţie, imagini ce ne vor ajuta să înţelegem condiţiile climatice schimbătoare de pe Marte.


4. Valles Marineris: Marele Canion de pe Marte

De peste 3000 kilometri lungime, de până la 600 kilometri în diametru şi de 8 kilometri adâncime, Valles Marineris este cel mai mare canion din întregul Sistem Solar. (Canionul este clar vizibil în imaginea de aici, tăind suprafaţa lui Marte. Doar imaginaţi-vă: ai putea pune trei Mari Canioane unul după altul pentru a ajunge la lungimea lui Valles Marineris).

 



Cum s-a format Valles Marineris a fost un subiect de dispută timp de decenii între oamenii de ştiinţă, deşi una dintre ipotezele de astăzi consideră că tăietura geologică, a fost doar o fisură cu miliarde de ani în urmă când planeta s-a răcit, iar apoi a ajuns la forma de astăzi prin mărirea acestei fisuri. Indiferent dacă forţa erozivă sau apa curgătoare au jucat sau nu un rol în formarea canionului, această teorie va fi demonstrată sau infirmată de investigaţiile lui Curiosity.


3. Este suprafaţa marţiană casă pentru apa lichidă, chiar şi în zilele noastre?

Presiunea atmosferică a lui Marte este prea mică şi climatul său mult prea uscat pentru a găzdui apă în stare lichidă pe suprafaţa sa pentru orice perioadă prelungită de timp, dar există dovezi că ape curgătoare (cel puţin cele mici) ar putea curge foarte bine pe suprafaţa Planetei Roşii chiar şi astăzi.

 



Imaginea de aici, prezentată de NASA în august, dezvăluie grupuri de linii întunecate şi înguste ce apar pe suprafeţele înclinate ale craterului Newton de pe Marte, în lunile de primăvară şi vară de pe planetă. Analizele făcute de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Arizona au condus cercetătorii la concluzia că aceste formaţiuni geologice ar putea fi formate în fiecare ani datorită efemerelor pârâiaşe cu apă sărată.


2. Cele mai mari furtuni de nisip din întregul Sistem Solar


Marte este efectiv un deşert global. Asta înseamnă că există o grămadă de praf de stârnit când aerul începe să se învârtă pe suprafaţa planetei. De fapt, Marte este casa a ceea ce sunt cunoscute ca cele mai mari furtuni de nisip din sistemul solar. (Seria de imagini arată o furtună de nisip care învăluie rapid întreaga planetă).

 



Oamenii de ştiinţă cred că toate furtunile marţiene de praf sunt conduse de Soare; modul cum ele ajung să fie aşa de mari este, oricum, un mister. Potrivit lui Phil Christensen, un geofizician care studiază furtunile bizare ale Planetei Roşii, răspunsul s-ar putea afla în buclele atmosferice la scară planetară. „O teorie susţine că particulele de praf din aer absorb lumina soarelui şi încălzesc atmosfera marţiană din vecinătatea lor. Masele de aer mai cald circulă spre regiunile mai reci şi generează vânturi. Vânturile puternice ridică mai mult praf de pe sol, care încălzeşte şi mai mult atmosfera.”


1. A venit viaţa de pe Pământ de pe Marte?

Sună ca un pas enorm de mare, mai ales când suntem pe cale să arătam că viaţa a existat pe Marte mai întâi, dar este o teorie problematică. Tânărul Marte a fost cel mai asemănător planetei noastre din toate planetele sistemului solar şi experimente recente arată ca microbi primitivi ar fi fost capabili să suporte o călătorie interplanetară dintre Marte şi Pământ (existând după un eveniment de impact major). S-ar putea ca ultimul strămoş comun universal să îşi aibă originea, nu pe Pământ, ci în spaţiul cosmic?




Textul reprezintă traducerea articolului 10-unsolved-martian-mysteries publicat pe io9.com.
Traducere: Duceac Irina

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”