Ambele cuburi par să aibă pătrate galbene și albastre pe latura de sus, dar cele ce par galbene de pe pătratul din stânga sunt de un gri identic cu cele care par albastre pe cubul din dreapta. Credit: Jolyon Troscianko
O lucrare publicată recent arată că iluziile optice sunt generate de limitări ale ochilor noștri și ale modului în care funcționează neuronii vizuali și nu de procese psihologice complexe.
Cercetătorii au examinat iluzii optice care au la bază modul în care contextul (culorile din proximitate) afectează modul în care percepem culorile.
Modelul teoretic creat de cercetători a pornit de la constatarea că există o limitare naturală a frecvenței de activare a neuronilor, care se înscrie într-o plajă de valori care nu poate fi depășită (rata de activare maximă este de circa 10 ori mai mare decât cea minimă). Ochii transmit informații către creier prin intermediul neuronilor, care pot fi activați la o rată mai mare sau mai mică.
Modelul combină ideea plajei de valori limitate cu modul în care omul percepe diverse tipare la diverse scări. De asemenea, s-a utilizat ipoteza conform căreia vederea noastră are cele mai bune performanțe atunci când are de-a face cu scene naturale (nu generate pe computer).
Cele două linii mici din imagine au, în fapt, aceeași culoare, dar faptul că cea din stânga este înconjurată de bare negre o face să arate mai închisă decât linia mică din dreapta (care are în părți bare albe). Credit: Jolyon Troscianko
Testarea acestui model teoretic s-a dovedit corect, acesta prezicând multe dintre iluziile optice la om.
Bara din mijlocul imaginii de mai sus are aceeași culoare pe toată întinderea (stânga-dreapta), dar pare mai albă către stânga, din cauza culorii din proximitate diferită.
Televiziunea HD
Televizoarele HD au regiuni de alb strălucitor care sunt de 10 mii de ori mai luminoase decât regiunile cele mai negre, asigurând contrastul din scenele naturale. Cum pot ochii și creierul gestiona acest contrast, e un mister deocamdată, în condițiile în care neuronii care fac legătura dintre ochi și creier pot gestiona un contrast de 10:1.
Modelul teoretic al cercetătorilor arată cum neuronii cu o plajă de valori ale contrastului redusă pot combina semnalele pentru a permite percepția acestor contraste enorme, informația fiind „comprimată” - ceea ce duce la iluzii optice.
Unii neuroni sunt sensibili la mici diferențe de gri la scări medii, dar sunt ușor copleșiți de contraste mari. În același timp, neuronii care codifică informația pentru contraste, dar la scări mari sau mici, sunt mai puțin sensibili, dar se adaptează la o varietate de valori ale contrastelor. Acest mecanism arată cum un sistem vizual cu limitări importante poate gestiona contraste cu valori de 10.000:1.
Sursa: University of Exeter
