Observatorul Pierre Auger studiază radiaţiile cosmice de ultra-înaltă frecvenţă, cele mai energice şi rare particule din Univers. Botezat după numele fizicianului francez Pierre Victor Auger, observatorul este rezultatul unui proiect propus de Jim Cronin şi Alan Watson în 1992.
În 1991, James Cronin a călătorit la Leeds, Anglia, pentru a-i face o vizită lui Alan Watson, un expert în fizica radiaţiilor cosmice. Cronin, câştigător al Premiului Nobel în domeniul fizicii, care lucrase la experimente de fizica particulelor la diverse acceleratoare, dorea un schimb de idei pe tema unor proiecte în domeniul radiaţiilor cosmice. Inspirat de propunerea făcută de către fizicianul rus Georgiǐ Khristiansen, el a devenit nerăbdător să vadă construit un complex de detectoare care să dezvăluie misterele celor mai energice radiaţii cosmice din Univers.
Istoria fizicii particulelor: Observatorul Pierre Auger
Credit: James Cronin, Universitatea din Chicago, Institutul Enrico Fermi
Pe baza discuţiilor purtate cu Watson precum şi cu alţi oameni de ştiinţă, Cronin a îmbinat ideile care i se păreau a fi cele mai bune, dezvoltând o schemă ambiţioasă pentru aproximativ 3000 de staţii de detectare ce urmau a fi instalate pe o suprafaţă mai întinsă decât cea a statului Rhode Island.
Pentru a încuraja şi alţi oameni de ştiinţă să ia parte la discuţii, Cronin şi-a împărtăşit conceptul prin intermediul unui preprint la Institutul Enrico Fermi, textul fiind de asemenea publicat cu prilejul unui simpozion din Zuoz, Elveţia, în aprilie 1992. Această schiţă, realizată de către Richard Armstrong, directorul grupului de inginerie al Universităţii din Chicago, este surprinsă în imaginea de mai sus. Desenul prezintă una dintre staţiile de detectare propuse, alimentată de un colector solar şi care comunică printr-un transmiţător cu microunde. Detectoarele urmează să înregistreze vaste fascicule de particule secundare, produse de radiaţiile cosmice energice şi să transmită datele spre o staţie centrală de recepţie.
Cronin şi Watson au devenit parteneri în cadrul proiectului. În 1995, cercetătorii s-au întâlnit timp de şase luni la Laboratorul Naţional al Acceleratorului Fermi pentru a executa un plan detaliat al studiului. Planul a evoluat. Pentru a reduce costurile, cercetătorii au decis să folosească rezervoare cilindrice, cu o capacitate de aproximativ 1362 litri, pline cu apă, în locul celor dreptunghiulare ce conţineau scintilator, descrise în schiţă.
Când oamenii de ştiinţă au început să se gândească la numele şi acronimele ce urmau a fi utilizate în proiect, Cronin a respins toate propunerile. A ales să denumească observatorul de radiaţii cosmice după Pierre Auger, care a descoperit jeturile de aer create de radiaţiile cosmice energice, în 1938. „Urăsc acronimele”, spune Cronin. “Oamenii se raportează la istoria ştiinţei mai mult decât la un acronim.”
În 1999, oamenii de ştiinţă au pus bazele Observatorului de Sud Pierre Auger din Argentina. Nouă ani mai târziu, colaborarea a sărbătorit inaugurarea proiectului. Agenţii finanţatoare din 19 ţări au contribuit la construcţie. Planurile pentru un observator nordic în Colorado sunt în curs de desfăşurare.
Textul de mai sus reprezintă traducerea, cu acordul editorului, a articolului "Pierre Auger Observatory" (Symmetry Magazine).