Încă o dată vom supune cultura populară unui test. Astăzi vă propunem o listă de 24 de femei. Este foarte probabil să fi auzit de majoritatea dintre ele, dar nu sunteţi siguri dacă unele dintre ele au fost persoane reale sau personaje fictive. Sigur veţi avea parte de surprize.
Pe cele mai multe le ştiţi, dar vă garantez că fiecare dintre voi va fi surprins de cel puţin una dintre ele. Să începem cu probabil cea mai faimoasă femeie din istorie:
Femeia care a lansat o mie de vase, Elena din Troia. Personaj fictiv. Deşi există câteva informaţii ştiinţifice care susţin că Războiul Troian a avut loc cu adevărat (probabil în secolul 12 înainte de Hristos), aproape toate detaliile sale – Calul Troian şi frumoasa Elena, a cărei răpire a determinat începerea războiului – sunt pure invenţii literare din mitologia greacă clasică. Deşi cele mai vechi apariţii ale ei sunt menţionate în Iliada şi Odiseea lui Homer, suntem de părere ca Homer a folosit la descrierea ei legende orale datate cu mai mult de o mie de ani înainte de Războiul Troian.
Asistenta Molly Pitcher: Reală. În timpul Războiului Civil American, Marry “Molly” McCauley a fost una dintre numeroasele femei care au însoţit armata lui George Washington, gătind, spălând şi îngrijind răniţii. În timpul bătăliilor, ele duceau ulcioare cu apa artileriştilor, atât pentru băut, cât şi pentru răcirea tunurilor. Când soţul ei a fost rănit în timpul bătăliei de la Monmouth, Molly i-a luat locul la încărcatul şi curăţatul tunului. Pentru serviciile ei, generalul Washington i-a acordat gradul de sergent.
Regina lui Arthur, Guinevere. Personaj fictiv. Legenda lui Arthur este veche de cel puţin o mie de ani şi nici Arthur, nici Camelot sau alte personaje nu sunt considerate a fi fost reale, în ciuda speculaţiilor de secole ale savanţilor. Surprinzător este faptul că, în vechile texte religioase, Guinevere este portretizată ca o femeie seducătoare, numele ei însemnând Vrăjitoarea Albă şi fiind originea numelui modern Jennifer.
Povestitoarea persană Şeherezada. Personaj fictiv. Această povestitoare a clasicei O mie şi una de nopţi a început ca o altă fecioară virgină a regelui, una din cele cu care acesta se căsătorea în fiecare zi şi pe care o executa în ziua următoare. Şeherezada se salvează în fiecare zi spunându-i regelui în fiecare noapte jumătate dintr-o poveste şi convingându-l pe acesta să o lase să vadă fiecare nou răsărit de soare, astfel încât să poată auzi cealaltă jumătate a poveştii. Până când a terminat Şeherezada cele o mie şi una de poveşti regele s-a îndrăgostit de ea şi nu a mai omorât fecioare.
Feminista engleză Jane Eyre. Personaj fictiv. Aceasta a fost personajul principal şi cel care dă titlul nuvelei lui Charlotte Brontë despre o femeie ce creşte într-o cultură dominată de bărbaţi şi, cu excepţia numeroaselor paralele cu viaţa autoarei, este în totalitate fictivă. Coperta ediţiei din 1898 a fost ilustrată cu o poză a Wycoller Hall, situat lângă locul unde a crescut Brontë şi care a fost locuit de o femeie pe nume Elizabeth Eyre.
Seducătoarea antică Salome. Probabil reală. Deşi este mai bine cunoscută din poveştile biblice ca fiind cea care aduce capul lui Ioan Botezătorul de la locul execuţiei, cât şi pentru dansul său provocator cunoscut în ficţiunile moderne ca Dansul celor Şapte Văluri, istoricul roman Josephus o descrie ca fiind nepoata regelui Herod cel Mare. Indiferent ce dans ar fi interpretat, acesta nu a fost remarcat de Josephus.
Pistolara Annie Oakley. Reală. În timpul copilăriei şi-a susţinut mama şi fraţii cu bani câştigaţi din jocuri vânătoreşti, devenind atât de bună, încât la vârsta de 15 ani a concurat cu un pistolar faimos, învingându-l. La scurt timp după aceea s-a căsătorit cu el şi cariera ei a luat avânt, următorii 15 ani petrecându-i cu Buffalo Bill's Wild West Show. Cu ocazia unui spectacol ea a împuşcat o ţigară ţinută de Kaiserul Wilhelm; după ce Primul Război Mondial s-a încheiat, Annie i-a scris Kaiser-ului, cerându-i o revanşă.
Calamity Jane. Personaj real. Martha Jane Canary a fost o femeie ce obişnuia să bea, pusă pe harţă în adevărata tradiţie “pulp fiction”, bine cunoscută şi apreciată pentru munca grea şi faptele bune. Multe dintre poveştile ei de vitejie, cum ar fi bătăliile cu indienii şi urmărirea acestora pentru armata americană, se pare că sunt inventate. Este mai bine cunoscută datorită relaţiei sale cu Wild Bill Hickok, o relaţie cel mai probabil unilaterală. La moartea sa, prietenii lui Bill i-au jucat acestuia o ultima farsă, îngropând-o pe Jane lângă el.
Regina egipteană Cleopatra. Reală. Deşi a fost acoperită de ficţiune, Cleopatra cea reală a fost ultimul faraon al Egiptului. Ea era din Dinastia Ptolemeică a faraonilor greci care au condus Egiptul după ce a fost cucerit de Alexandru cel Mare. A avut relaţii atât cu Iulius Cezar, cât şi cu Marc Antoniu, lângă care a stat după asasinarea lui Cezar. Flotele unite ale lui Antoniu şi Cleopatrei au pierdut o bătălie navală decisivă împotriva succesorului lui Cezar, Octavian. Şi atât Antoniu, cât şi Cleopatra s-au sinucis, Cleopatra alegând să fie muşcată de şarpe.
Artista pungaşă din secolul 18, Moll Flanders. Personaj fictiv. Moll Flanders este numele personajului principal care dă şi titlul faimoasei nuvele a lui Daniel DeFoe şi este în întregime fictiv. Atât de fictiv încât cele mai multe adaptări moderne pentru televiziune nu au nici cea mai mică asemănare cu cartea originală. Ar trebui să fim sceptici în privinţa adaptărilor pentru film.
Harriet Tubman – conducătoarea din umbră a sclavilor. Reală. Născută sclavă între 1820 şi 1825, ea a evadat în tinereţe şi a făcut cel puţin 13 călătorii secrete din Philadelphia înapoi în Maryland, întâi ca să-şi salveze membri familiei şi apoi alţi cel puţin 70 de oameni. A lucrat ca ghid pentru Armata Unionistă în timpul Războiului Civil şi a salvat alte câteva sute de persoane. A făcut toate acestea deşi suferea de epilepsie a lobului temporal, dobândită în tinereţe ca urmare a bătăilor suferite.
Rasa femeilor războinice de pe Amazon: probabil fictivă. Deşi menţionate frecvent în textele de istorie antică luptând cu grecii şi romanii, ele sunt şi mai des menţionate în mitologia clasică, dar nu a fost prezentată niciodată nicio dovadă sigură a existenţei regatului lor. Acesta a fost întotdeauna localizat undeva foarte departe, câteodată în Asia, câteodată în Scitia, altădată în Turcia. Poveştile relatează că mamele lor le cauterizau la naştere un sân, astfel încât acesta să nu se dezvolte niciodată; câteodată stângul, ca să tragă mai uşor cu arcul, câteodată dreptul, pentru a se întări braţul ce ţinea sabia.
Regina britanică Boudica, luptătoarea contra romanilor. Reală. În secolul I, regele Icenei, soţul Boudicăi, moare şi Roma anexează regatul. După ce a fost bătută şi alungată din regatul ei, Boudica îi uneşte pe bretoni şi îi conduce în câteva bătălii victorioase împotriva forţelor de ocupaţie, dar într-un final, deşi erau superiori din punct de vedere numeric, bretonii sunt învinşi de armele şi pregătirea soldaţilor romani. Cifrele nu pot fi verificate, dar probabil zeci de mii de bretoni au murit, comparativ cu doar câteva sute de romani.
Aristocrata din secolul 19, Anna Karenina. Personaj fictiv. Ea este personajul principal al nuvelei cu acelaşi nume de Lev Tolstoi şi este un personaj pur fictiv, care nu s-a bazat pe nicio persoană reală. Confundarea ei cu o figură reală din istorie se datorează, cel mai probabil, numeroşilor autori şi critici care au considerat Anna Karenina cea mai bună nuvelă scrisă vreodată. Personal nu am putut niciodată să trec de partea I.
Nituitoarea Rosie, personaj emblematic al Celui de Al Doilea Război Mondial. Personaj fictiv, deşi reprezentativ pentru milioanele de femei americane necunoscute care au lucrat în fabrici pentru a susţine efortul de război. Porecla vine de la titlul unui popular cântec scris în 1942 pentru a celebra contribuţia acestora.
Lizzie Borden, presupusa ucigaşă patricidă. Reală. Deşi a fost achitată de acuzaţia de ucidere a tatălui şi mamei vitrege cu un topor în 1892, Lizzie nu a scăpat niciodată de stigmatul de suspectă de ucidere. Ea şi sora ei au moştenit averea considerabilă a tatălui şi şi-au trăit viaţa în lux.
Brunnhilde, fecioara norvegiană. Fictivă. A fost un personaj în Saga lui Völsungs; cea mai veche descriere a sa datează din anul 1000, relatând o poveste probabil veche de secole, a unei prinţese condamnate. Numele personajului a fost probabil sugerat de actuala prinţesa vizigotă Brunnhilde de Austrasia. Doar în cele mai noi adaptări ale povestirii, cea mai notabilă fiind opera lui Wagner, Brunnhilde devine, de asemeni, o Valkirie, un fel de zeitate minoră care decide cine trăieşte şi cine moare în bătălii.
Tokyo Rose, crainica de propagandă radio din Cel de Al Doilea Război Mondial. Fictivă, deşi termenul este folosit colectiv pentru a se face referire la toate aceste femei crainici. Un front pe care japonezii luptau împotriva marinei americane a fost radio-ul. Japonezii îi atrăgeau pe americani cu muzică americană şi femei crainici senzuale, vorbitoare de limba engleză, cu intenţia de a împrăştia mesaje demoralizatoare şi de a încuraja capitularea. Propaganda nu a avut prea mult succes, americanii o găseau în general amuzantă şi le plăcea să o asculte.
Regina din Sheba: probabil reală, deşi nu se ştie exact unde era situată Sheba. Se poate să fi fost situată în cel mai sudic vârf al peninsulei Arabia, astăzi Yemen. Există suficiente documente care să îi ateste autenticitatea, deşi dovezile arheologice sunt puţine. Făcând o sinteză a istoriilor scrise antice, putem deduce că probabil a domnit în jurul lui 1000 înainte de Hristos.
Luptătoarea chineză Mulan, personajul unui film Disney, care i-a locul tatălui său: probabil reală, deşi nu este sigur. A trăit probabil în timpul dinastiei nordice Wei, în secolul cinci, luptând pentru Khan, nordul Chinei nefiind sub control imperial. După doisprezece ani de servicii remarcabile, camarazii săi au condus-o acasă. Într-o variantă mai poetică, aceasta a fost prima dată când camarazii săi au realizat că era fată.
Călăreaţa goală Lady Godiva: reală. Suntem destul de siguri care dintre cele câteva posibile Lady Godiva din secolul 11 a fost, respectiv soţia unui binefăcător bogat. Legenda este mai puţin clară. Ea călărea ori dezbrăcată, ori purtând haine simple în locul celor nobile, din solidaritate cu săracii sau protestând împotriva taxelor ridicate impuse de soţul ei. Versiunile ulterioare ale povestirii îl includ şi pe Tom Ochiosul, care a încălcat ordinul ei prin care interzicea oricui să o privească, şi căruia i-au fost scoşi ochii pentru ceea ce a făcut.
Mary Tifoida. Reală. Mary Mallon a fost bucătăreasă în New York în jurul anilor 1900 şi a fost o purtătoare asimptomatică de febră tifoidă. Legea cerea ca purtătorii să fie închişi în pavilioane izolate, iar Mary a fost închisă de două ori. Ulterior ea şi-a schimbat numele şi s-a mutat cu locuinţa, reluându-şi activitatea de bucătăreasă şi susţinând că a scăpat de boală. Într-un final a fost prinsă şi a murit în izolare, o celebritate minoră. Se crede că între 3 şi 50 de oameni au murit datorită mâncării infectate de ea.
Dansatoarea exotică şi super-spioana Mata Hari. Reală. Binecunoscută datorită fotografiilor provocatoare şi ascensiunilor ei sociale. Cetăţean german, Margreet Zelle (nume de scenă Mata Hari) a călătorit prin Europa în timpul Primului Război Mondial. A fost arestată în Franţa, acuzată de spionaj în favoarea Germaniei şi executată prin împuşcare în 1917, la vârsta de 41 de ani. A refuzat să fie legată la ochi. Documentele desigilate în 1970 au dovedit că a fost într-adevăr angajata Germaniei, iar alte documente care vor fi desigilate în 2017 ar trebui să confirme zvonurile potrivit cărora Mata Hari a fost agent dublu şi pentru Franţa.
Dragostea lui Robin Hood – Fecioara Marian. Personaj fictiv, dar într-un mod diferit faţă de la fel de fictivul ei iubit. Marian nu apare în versiunile mai recente ale poveştii lui Robin Hood, dar apare ca personaj de sine stătător asociat cu Jocurile din Mai desfăşurate în jurul Duminicii Rusaliilor, cel mai devreme în jurul anului 1200. Cum Robin Hood a început să fie celebrat, de asemeni, în timpul Jocurilor din Mai, cei doi au început să fie asociaţi undeva în jurul anului 1500.
De remarcat este faptul că întâmplările devin cu atât mai neclare cu cât ne întoarcem mai mult în timp; şi deşi faptele de mai sus reprezintă cea mai bună estimare a noastră, este posibil – chiar dacă nu foarte sigur – ca una sau mai multe să fie greşite. De aici izvorăşte adevăratul entuziasm al cercetătorului: certitudinea că uneori ceea ce credem că ştim este greşit. Câteva dintre aceste doamne, despre care credem că au avut o contribuţie la înfăptuirea istoriei, nu au făcut, de fapt, decât să înfrumuseţeze paginile de ficţiune, şi invers. Ar trebui să ţinem cu toţii seamă de sfatul lui Belloq, duşmanul lui Indiana Jones : “Cine ştie, peste o mie de ani, poate chiar tu ai putea să valorezi ceva.”
Referinţe:
Carpenter, T. Art and Myth in Ancient Greece. London: Thames and Hudson, 1991.
Dong, L. Mulan's Legend and Legacy in China and the United States. Philadelphia: Temple University Press, 2011.
Knight, S. Robîn Hood: A Complete Study of the English Outlaw. Oxford: Blackwell Publishers, 1994.
Markale, J. King of the Celts: Arthurian Legends and Celtic Tradition. Rochester: Inner Traditions, 1994.
Miller, B. Buffalo Gals: Women of the Old West. Minneapolis: Lerner Publications, 1995.
Schütte, G. "The Nibelungen Legend and its Historical Başis." Journal of English and German Philology. 1 Jan. 1921, Number 20: 291-327
Traducere realizată de Alina Grad după Is She Real, or Is She Fictional?, cu acordul autorului.
