Uniunea Europeana. HartaÎn acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Uniunii Europene, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, sistemul de apărare.

Update: 23.03.2011

 

UNIUNEA EUROPEANĂ

 

DRAPEL

 

 

Uniunea Europeana drapel steag

 

LOCALIZARE GEOGRAFICĂ

 

Uniunea Europeana localizare geografica pozitie

 

HARTĂ

 

Uniunea Europeana harta

 

UNIUNEA EUROPEANĂ. INTRODUCERE

DECLARAŢIE PRELIMINARĂ: Evoluţia a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană (U.E.) de la o înţelegere economică regională între 6 state vecine din 1951 până la modelul interguvernamental hibrid şi organizaţie supranaţională a 27 de ţări europene - cum este la ora actuală - reprezintă un fenomen fără precedent în analele istoriei.

Preţ de secole întregi, uniunile dinastice pentru consolidarea teritorială şi apărare au constituit o regulă a supravieţuirii în Europa; astfel încât au fost realizate uniuni la nivel de ţări – Uniunea statală polono-lituaniană şi Imperiul Austro-Ungar fiind exemple vii ale acestor înţelegeri.

Cu toate acestea, numărul mare de naţiuni (ţări) integrate - 27, care să cedeze fiecare câte puţin din suveranitatea naţională unei entităţi mai mari, este cu adevărat unic. Deşi Uniunea Europeană nu este o federaţie în sensul strict al conceptului, ea este cu mult mai mult decât o asociaţie a comerţului liber aşa cum sunt spre exemplu: ASEAN, NAFTA sau Mercusor - şi are, fără dubii, elemente asemănătoare unor naţiuni de sine stătătoare, precum: propriul steag, curs valutar şi monedă unică proprie (pentru unii membri), structuri legislative, reprezentare diplomatică, dar şi o politică externă şi de securitate comună.

GENERALITĂŢI: În urma celor Două Războaie Mondiale ce au marcat profund prima jumătate a secolului al XX-lea, câţiva lideri europeni de la sfârşitul anilor ’40 au fost convinşi că unica soluţie pentru a pune bazele unei păci de durată era să unească cele două ţări beligerante – Franţa şi Germania – atât la nivel economic, cât şi la nivel politic. În 1950, Robert SCHUMAN, ministrul de externe francez, propunea ideea uniunii Europei, iar primul pas ar fi fost integrarea industriilor cărbunelui şi oţelului Europei de vest.

În anul ce avea să urmeze, 1951, bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) erau puse datorită eforturilor comune ale celor 6 state, considerate azi fondatoare: Belgia, Franţa, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Olanda, semnatare ale Tratatului de la Paris. Cum CECO s-a dovedit un real succes, în mai puţin timp decât s-ar fi aşteptat, s-a decis integrarea şi altor elemente ale economiei Europei de vest. Aşa se face că în anul 1957, simbolizând o uniune şi mai strânsă, Tratatele de la Roma aveau să creeze Comunitatea Economică Europeană (CEE), cât şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euroatom), şi chiar mai mult, cele 6 state membre s-au angajat să elimine barierele comerciale dintre ele, creând astfel premizele unei pieţe comune.

În 1967, instituţiile celor trei comunităţi au fuzionat în mod oficial în Comunitatea Europeană (CE), creând totodată o singură Comisie, un Consiliu de Miniştrii unic, dar şi construcţia care astăzi poartă numele de Parlament European. Membrii acestui Parlament European aveau să fie aleşi mai întâi din rândurile parlamentelor naţionale, urmând ca în 1979 să aibă loc alegeri directe ce aveau să rămână valabile până astăzi, la fiecare 5 ani.

În 1973 a avut loc primul val de aderare, astfel încât alături de cele 6 state fondatoare s-au integrat şi Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie. Anii ’80 au dus la alte valuri de integrare: mai întâi în 1981, Grecia şi mai apoi în 1986, Spania şi Portugalia. Nevoia unor noi forme de cooperare în domeniile politicii externe sau de apărare, juridic şi afaceri interne sau necesitatea dezvoltării unei uniuni economice şi monetare – incluzând aici posibilitatea unei monede unice, au fost toate stipulate în 1992, prin Tratatul de la Maastricht (sau Tratatul de constituire al Uniunii Europene moderne). Prin integrarea Austriei, Finlandei şi Suediei din 1995, numărul ţărilor din UE creştea la 15. Noua monedă europeană: euro, devenea realitate la 1 ianuarie 1999, moment în care moneda este lansată pe pieţele monetare, înlocuind monedele naţionale din toate statele din UE de la acea vreme, mai puţin lira din Marea Britanie, coroana daneză şi coroana suedeză. Trei ani mai târziu, în 2002, cetăţenii celor 12 ţări care adoptaseră moneda unică începeau deja să ruleze monede şi bancnote euro.

Anul 2004 a rămas celebru pentru că nu mai puţin de 10 ţări aveau să adere la UE printre care: Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi mai apoi în 2007, alte două: Bulgaria şi România. Numărul total al ţărilor care formau UE în 2007 ajunsese la 27, număr care se menţine până azi. În ideea asigurării funcţionării eficiente a Uniunii Europene şi în cazul unei lărgiri a acestei construcţii europene, Tratatul de la Nisa semnat în anul 2000 stabilea o serie de  norme ce aveau menirea de a simplifica modul de funcţionare şi numărul de membri ai instituţiilor UE. La nivel intern, după o serie de convenţii din perioada 2002 – 2003, ideea unei „Constituţii europene” devine tot mai pregnantă, dar eşuează în urma refuzurilor populare ale referendumurilor din 2005 din Franţa şi Olanda. Cu toate acestea, ideea nu e complet abandonată, fapt pentru care  multe caracteristici ale Constituţiei respinse sunt reluate şi, împreună cu alte schimbări substanţiale de conţinut şi simbolice, sunt transpuse în ceea ce iniţial a purtat numele de Tratatul de Reformă, dar a rămas cunoscut ca fiind Tratatul de la Lisabona, tratat ce a urmărit să îmbunătăţească tratatele existente, mai degrabă decât să le înlocuiască. Tratatul a fost aprobat de Uniunea Europeană la Conferinţa interguvernamentală a celor 27 de state membre de la Lisabona, Portugalia (motivul pentru care poartă şi denumirea respectivă) din decembrie 2007, moment după care procesul ratificărilor la nivelul parlamentelor naţionale a început.

Un referendum irlandez aprobă în octombrie 2009 noul tratat după ce anterior il respinsese, deschizând calea pentru un gir în cele din urmă unanim. Cehia şi Polonia semnează şi ele la scurt timp după aceea. Invocând ideea unei „uniuni mai strânse ca niciodată”, Tratatul de la Lisabona intră în vigoare de la 1 decembrie 2009, consfinţind în mod oficial înlocuirea Comunităţii Europene cu continuatoarea sa de drept - Uniunea Europeană.


UNIUNEA EUROPEANĂ. GEOGRAFIE


AŞEZARE GEOGRAFICĂ:
Europa, între Oceanul Atlantic de Nord în vest şi Rusia, Belarus şi Ucraina în est

REPERE GEOGRAFICE: Europa

SUPRAFAŢĂ:
:: TOTALĂ: 4,324,782 km2

LUNGIMEA GRANIŢELOR:
:: TOTAL: 12,440.8 km
:: ŢĂRILE VECINE: Albania 282 km, Andorra 120.3 km, Belarus 1,050 km, Croaţia 999 km, Vatican 3.2 km, Lichtenstein 34.9 km, Macedonia 394 km, Republica Moldova 450 km, Monaco 4.4 km, Norvegia 2,348 km, Rusia 2,257 km, San Marino 39 km, Serbia 945 km, Elveţia 1,811 km, Turcia 446 km, Ucraina 1,257 km
Notă: datele sunt doar pentru continentul european

LUNGIMEA COASTEI: 65,992.2 km

DREPTURILE ASUPRA MĂRII: -

CLIMAT: temperat rece, potenţial sub-arctic în nord până la temperat; ierni blânde şi umede; veri calde şi uscate în sud

TERENUL: destul de plat de-a lungul coastei atlantice şi baltice; montan în zonele centrale şi de sud

ÎNĂLŢIMI:

:: CEL MAI JOS PUNCT: Lammerfjord, Danemarca: -7 m, Zuidplaspolder, Olanda: -7 m
:: CEL MAI ÎNALT PUNCT: Mont Blanc 4,807 m; notă – situat la graniţa dintre Franţa şi Italia

RESURSE NATURALE:
minereu de fier, gaze naturale, petrol, cărbune, cupru, plumb, zinc, bauxită, uraniu, potasiu, sare, hidroenergie, teren arabil, cherestea, peşte

SUPRAFAŢA IRIGATĂ: 168,059 km2 (estimare 2003)

HAZARDURI NATURALE:
inundaţii de-a lungul coastelor; avalanşe în zona muntoasă, cutremure în sud, erupţii vulcanice în Italia; secete periodice în Spania, sloiuri de gheaţă în Marea Baltică

MEDIU - ACORDURI INTERNAŢIONALE:
:: parte în următoarele acorduri
: Acordul cu privire la Poluarea Aerului, Acordul cu privire la Poluarea Aerului – Poluarea atmosferică cu oxidanţi, Acordul cu privire la Poluarea Aerului – Poluanţii organic persistenţi, Acordul cu privire la Poluarea Aerului – Sulf 94, Convenţia pentru Conservarea Resurselor Vii Marine din Antarctica, Convenţia ONU pentru Biodiversitate, Acordul global pentru schimbările climatic, Protocolul de la Kyoto, Acordul global de mediu – deşertificare, Acordul cu privire la depozitarea deşeurilor periculoase, Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării, Protocolul de la Montreal şi Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon, Acordul internaţional privind esenţele de lemn tropical din 1983, Acordul internaţional privind esenţele de lemn tropical din 1994.
:: semnat, dar nu ratificat: Acordul cu privire la poluarea aerului – controlul privind emisiile de compuşi organici volatili (COV)


UNIUNEA EUROPEANĂ. POPULAŢIA

POPULAŢIA: 492,387,344 (estimare iulie 2010)

STRUCTURA PE VÂRSTE:
:: 0-14 ANI: 15.44% (38,992,677 băieţi / 36,940,450 fete)
:: 15-64 ANI: 67.23% (166,412,403 bărbaţi / 164,295,636 femei)
:: 65 DE ANI ŞI PESTE: 17.33% (35,376,333 bărbaţi / 49,853,361 femei) (estimare 2009)

VÂRSTA MEDIE: notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

RATA DE CREŞTERE DEMOGRAFICĂ:
0.098% (estimare 2010)

RATA NATALITĂŢII: 9.83 naşteri / 1.000 de locuitori (estimare 2010)

RATA MORTALITĂŢII: 10.33 morţi / 1.000 de locuitori (estimare iulie 2010)

RATA EMIGRAŢIEI: 1.48 emigranţi / 1.000 de locuitori (estimare 2010)

RAPORTUL DINTRE SEXE:

:: LA NAŞTERE: 1.06 băieţi / fete
:: SUB 15 ANI: 1.06 băieţi / fete
:: 15-64 ANI: 1 bărbat / femeie
:: 65 DE ANI ŞI PESTE: 0.68 bărbaţi / femeie
:: TOTAL POPULAŢIE: 0.92 bărbaţi / femeie (estimare 2009)

RATA MORTALITĂŢII INFANTILE:
:: POPULAŢIA TOTALĂ: 5.61 morţi / 1.000 nou-născuţi
:: LOCUL ÎN LUME: 180
:: BĂRBAŢI: 6.26 morţi / 1.000 nou-născuţi
:: FEMEI: 4.93 morţi / 1.000 nou-născuţi (estimare 2010)

SPERANŢA DE VIAŢĂ LA NAŞTERE:
:: POPULAŢIA TOTALĂ: 78.82 ani
:: LOCUL ÎN LUME: 44
:: BĂRBAŢI: 75.7 ani
:: FEMEI: 82.13 ani (estimare 2010)

RATA FERTILITĂŢII: 1.51 copii născuţi / femeie (estimare 2010)

HIV / SIDA
- RATA DE RĂSPÂNDIRE ÎN RÂNDUL ADULŢILOR: notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

PERSOANE CU HIV / SIDA: notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

DECESE CAUZATE DE HIV:
notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

RELIGIE: romano-catolică, protestantă, ortodoxă, musulmană, evreiască

LIMBI: bulgara, ceha, daneza, olandeza, engleza, estoniana, finlandeza, franceza, galica, germana, greaca, maghiara, italiana, letona, lituaniana, malteza, poloneza, portugheza, româna, slovaca, slovena, spaniola, suedeza
notă: au fost enumerate doar limbile oficiale ale celor 27 de ţări; germana - limba vorbită de cea mai mai proporţie a populaţiei din Germania, Austria şi Elveţia – este cea mai răspândită limbă maternă printre naţiunile UE (19%); engleza este cea mai răspândită limbă vorbită – aproape 49% din populaţia UE conversează prin intermediul acestei limbi (2007)


UNIUNEA EUROPEANĂ. GUVERNAREA

NUMELE UNIUNII:
:: FORMA CONVENŢIONALĂ LUNGĂ: Uniunea Europeană
:: abrevierea: UE

STRUCTURA POLITICĂ: hibrid interguvernamental şi organizaţie supranaţională

CAPITALA:
:: NUME: Bruxelles (Belgia), Strasburg (Franţa), Luxemburg
:: COORDONATE GEOGRAFICE: 50 50 N, 4 20 E (Bruxelles)
:: TIMPUL UTC: +1 (cu o oră în urma Bucureştiului)
:: ORA DE VARĂ: +o oră, începe cu ultima duminică din martie şi se încheie cu ultima duminică din octombrie
Notă:
Consiliul Uniunii Europene are sediul în Bruxelles, Belgia;
Parlamentul European îşi are sediul la Strasbourg, Franţa;
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are sediul la Luxemburg.

STATE MEMBRE: 27 de state: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia
notă: state candidate – Croaţia, Islanda, Macedonia, Muntenegru, Turcia

ÎNFIINŢARE: 7 februarie 1992 (semnarea Tratatului de la Maastricht, constituind UE); 1 noiembrie 1993 (intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht)
notă: Tratatele de la Roma, ce au fost semnate pe 25 martie 1957 şi intrate în vigoare de la 1 ianuarie 1958, au creat Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice; Tratatul de la Lisabona, care a fost semnat la 13 decembrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a înlocuit Comunitatea Europeană cu Uniunea Europeană

ZIUA NAŢIONALĂ: 9 mai (1950) – Ziua Europei; notă – ziua în care Robert SCHUMAN a propus crearea a ceea ce avea să devină Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului, precursorul Uniunii Europene de astăzi - cu scopul de a uni Europa

CONSTITUŢIA: niciuna
notă: ordinea juridică a UE, deşi se bazează pe o serie de tratate, a fost adesea descrisă ca fiind prin definiţie “constituţională”; Tratatul Uniunii Europene (TUE) – modificat prin Tratatul de la Lisabona, prevede la articolul 1 faptul că: “ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE instituie între ele o UNIUNE EUROPEANĂ…căreia, statele membre îi conferă competenţele necesare în vederea atingerea obiectivelor pe care le deţin în comun”; continuând totodată cu faptul că Uniunea Europeană este “întemeiată în baza prezentului tratat şi în baza Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene (de acum încolo numite “tratate”),” amândouă dispunând de aceeaşi putere legală; articolul 6 din TUE dispune ca o adoptare separată a Cartei Fundamentale a Drepturilor Omului “să deţină aceeaşi valoare juridică ca şi tratatele” 

SISTEMUL JURIDIC: sistem supranaţional de drept unic în cadrul căruia, în conformitate cu o declaraţie interpretativă a guvernelor statelor membre anexată la Tratatul de la Lisabona, “tratatele şi legislaţia adoptate de Uniune în baza Tratatelor au prioritate în faţa legilor statelor membre” în conformitate cu condiţiile stabilite de jurisprudenţa Curţii de Justiţie; principiile fundamentale ale dreptului UE includ drepturile fundamentale garantate de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi rezultând din tradiţiile constituţionale comune statelor din UE

SISTEMUL DE VOT:
votul pentru membrii Parlamentului European este permis în toate statele membre pentru cetăţenii cu vârsta de minim 18 ani, vot universal, liber exprimat

PUTEREA EXECUTIVĂ:
aşa cum reiese din tratatele UE, sunt 3 instituţii independente una de cealaltă ce pot îndeplini funcţia executivă:
:: CONSILIUL EUROPEAN: împreună cu preşedintele Comisiei Europene, este format din şefii de stat sau de guverne ale statelor membre; se întâlneşte de cel puţin 4 ori pe an; scopul său este de a oferi un impuls dezvoltării UE şi de a emite orientări privind politicile generale; liderii statelor membre UE l-au numit pe fostul prim-ministru belgian Herman VAN ROMPUY ca primul preşedinte de facto al Consiliului European în noiembrie 2009, acesta preluându-şi atribuţiile la 1 decembrie 2009; noul preşedinte va servi un mandat de doi ani şi jumătate (cu posibilitatea de a mai fi ales încă o dată); responsabilităţile sale de seamă includ prezidarea reuniunilor la nivel înalt din fiecare an, furnizarea de politici şi continuitatea organizaţională
:: CONSILIUL (UNIUNII EUROPENE): este format din miniştrii statelor membre care se întâlnesc în mod regulat şi în distribuţii diferite depinzând de subiectul aflat pe ordinea de zi; se ocupă de elaborarea politicilor şi coordonarea funcţiilor (funcţii legislative totodată); cu toate că numele pare să fie similar, “Consiliul” este o instituţie diferită faţă de instituţia la nivel de şefi de stat a Consiliului European; miniştrii statelor membre ale UE se întâlnesc la nivel înalt odată la 6 luni, durată în care preşedinţia este asigurată prin rotaţie de fiecare stat membru
:: COMISIA EUROPEANĂ: este formată din 27 de membri, fiecare stat beneficiind de câte un membru; fiecare ministru fiind responsabil pe un anumit domeniu de decizie (sau mai multe în funcţie de caz); responsabilităţile unui ministru includ: promovarea interesului general al UE, “gardian al Tratatelor”, executarea programelor bugetare şi gestionarea programelor, asigurarea reprezentării externe a Uniunii, cât şi alte atribuţii ale fişei de post personale; preşedintele Comisiei Europene este Jose Manuel Durao BARROSO (din 2004); preşedintele Comisiei este desemnat de către membrii guvernelor statelor membre şi confirmat de către Parlamentul European; lucrând la recomandările statelor membre, preşedintele Comisiei adună un “colegiu” al membrilor Comisiei şi stabileşte programul de acţiune; Parlamentul European confirmă întreaga Comisie Europeană pentru un mandat de 5 ani, următorul proces de confirmare având mari şanse de a avea loc în ianuarie 2015
notă: în ceea ce priveşte reprezentarea externă şi procesul de luare a deciziilor în materie de politică externă - liderii statelor membre UE au numit-o pe baroneasa Catherine ASHTON, din Marea Britanie, pentru a îndeplini (pentru prima dată în istoria UE) funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Securitate Comună, ASHTON preluându-şi portofoliul la 1 decembrie 2009; totodată, ea îndeplineşte şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene, conferindu-i puterea de a influenţa politicile din cadrul Consiliului şi de a participa la procesul bugetar al Comisiei Europene; Înaltul Reprezentant ajută la dezvoltarea şi implementarea politicilor comune ale UE în domeniile politicii externe şi securităţii, reprezentând în aceeaşi măsură şi fiind implicată în multe contexte internaţionale; supraveghează noul corp diplomatic al UE stabilit la 1 decembrie 2010 – Serviciul European pentru acţiune externă

PUTEREA LEGISLATIVĂ: 2 corpuri legislative formate din: a) Consiliul Uniunii Europene (27 de miniştri din statele membre ce dispun de un număr de 345 de voturi – proporţionale cu populaţia fiecărei ţări în parte) şi b) Parlamentul European (736 de locuri: locuri alocate membrilor aleşi din statele membre - proporţionale cu populaţia fiecărei ţări în parte; alegerile pentru membrii Parlamentului se face prin sufragiu universal, pentru un mandat de 5 ani); notă – Consiliul este principala instituţie de decizie din UE, şi asta deşi Comisia propune cele mai multe acte legislative   
:: ALEGERI: ultimele consumate: 4 - 7 iunie 2009 (următoarele prevăzute: iunie 2014)
:: REZULTATELE ALEGERILOR: procente de voturi: EPP 36%, S&D 25%, ALDE 11.4%, Verzii/EFA 7.5%, ECR 7.3%, GUE/NGL 4.8%, EFD 4.3%, independenţi 3.7%; locuri pe grupuri parlamentare: EPP 265, S&D 184, ALDE 84, Verzii/EFA 55, ECR 54, GUE/NGL 35, EFD 32, independenţi 27
N.B. acronimele partidelor sunt în limba oficială

PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (este organul european care asigură interpretarea şi aplicarea corectă a tratatelor în cadrul UE, rezolvă problemele între instituţiile europene, emite opinii cu privire la întrebările pe dreptul UE din partea curţilor statelor membre) – 27 de judecători (reprezentând fiecare stat membru) numiţi pentru un mandat de 6 ani; notă – curtea poate fi organizată pe camere: o “Mare Cameră” constând din de 13 judecători, ca o instanţă completă, ori sub forma unei "Curţi Generale" (o instanţă inferioară Curţii de Justiţie) – 27 de judecători numiţi pentru un mandat de 6 ani

GRUPURILE PARLAMENTARE DIN PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI LIDERI:
Grupul confederal al stângii unitare europene/Stânga verde nordică sau GUE/NGL [Lothar BISKY]; Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa sau EFD [Nigel FARAGE şi Francesco SPERONI]; Conservatorii şi Reformiştii Europeni sau ECR [Michael KAMINSKI]; Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană sau Verzii/EFA [Rebecca HARMS sau Daniel COHN-BENDIT]; Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa sau ALDE [Guy VERHOFSTADT]; Grupul Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni sau EPP [Joseph DAUL]; Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European sau S&D [Martin SCHULZ]
N.B. s-au păstrat originalele acronimelor grupurilor parlamentare, dar adaptând numele lor în limba română 

PARTICIPAREA LA ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE: ARF (membru de dialog), ASEAN (membru de dialog), Grupul Australian, BIS, CBSS, CERN, EBRD, FAO, FATF, G-8, G-10, G-20, IDA, IEA, LAIA (observator), NSG (observator), OAS (observator), UNRWA (observator), WCO, WTO, Organizaţia Naţiunilor Unite (observator), ZC (observator).

DESCRIERE DRAPEL: un câmp albastru cu 12 stele de aur ce au câte cinci colţuri fiecare, aranjate într-un cerc în mijloc; culoarea albastră reprezentând cerul, orizontul lumii occidentale, pe când stelele semnifică naţiunile Europei, strânse în cerc pentru a simboliza unitatea; numărul stelelor este fix

IMNUL NAŢIONAL:
:: NUME: “Oda Bucuriei”
:: MUZICA: Ludwig van BEETHOVEN, aranjament muzical fără versuri - Herbert VON KARAJAN
Notă: adoptat în 1972, nu este folosit până în 1986; potrivit Uniunii Europene, imnul ar trebui să inspire toată Europa, nu neapărat construcţia; aranjamentul muzical este folosit ca imn şi de Consiliul Europei


UNIUNEA EUROPEANĂ. ECONOMIA

ECONOMIA. GENERALITĂŢI:
La nivel intern, UE a eliminat toate barierele vamale, a adoptat o monedă unică şi se străduieşte să elimine toate discrepanţele de dezvoltare între regiuni. La nivel internaţional, UE ţinteşte să consolideze poziţia politică, economică şi a comerţului din Europa. Din cauza diferenţelor mari de venituri pe cap de locuitor între statele membre (de la 7.000 de dolari la 78.000 de dolari), cât şi în ceea ce priveşte atitudinile naţionale faţă de aspecte precum inflaţia, datoriile şi comerţul exterior – UE se confruntă cu dificultăţi în elaborarea şi implementarea politicilor comune.

Unsprezece state membre UE au adoptat la 1 ianuarie 1999 euro ca monedă unică naţională sub auspiciile Comunităţii Europene Economice şi Monetare (Grecia avea să facă la fel doi ani mai târziu, în 2001), dar cu toate acestea, Marea Britanie şi Danemarca îşi rezervă cu încăpăţânare dreptul de a nu lua în calcul o astfel de opţiune, în timp ce Suedia nu a făcut încă paşii necesari pentru participare. Între 2004 şi 2007, UE s-a lărgit cu alte 12 state care, în general, sunt mai puţin avansate economic decât celelalte 15. Dintre cele 12 noi membre, doar Slovenia (1 ianuarie 2007), Cipru şi Malta (1 ianuarie 2008), Slovacia (1 ianuarie 2009) şi Estonia (1 ianuarie 2011) au adoptat moneda unică; restul ţărilor care încă nu au făcut acest pas – exceptând Marea Britanie şi Danemarca – au obligaţia legală de a adopta euro până la epuizarea criteriului monetar de conversie stabilit cu UE. Uniunea Europeană şi-a revenit mai devreme decât s-ar fi aşteptat din recesiunea economică globală, cu sectorul investiţiilor în afaceri cunoscând o creştere de aproximativ 2% în 2010, dar cu investiţiile publice şi de locuinţe rămase nedezvoltate. Cu toate acestea, profiturile corporatiste ar trebui să permită recuperarea pe aceste sectoare, în 2011. Oricare ar fi scenariile, nu trebuie uitat faptul că riscurile semnificative rămân în mare parte aceleaşi: datorii oficiale mari şi deficite, îmbătrânirea populaţiei, supra-reglementarea afacerilor non-financiare şi îndoielile cu privire la sustenabilitatea Uniunii Economice Monetare. Forţate de contextul crizei financiare din Grecia, UE şi FMI au înfiinţat în iunie 2010 un fond de ajutor de 1 trilion de dolari pentru ţările din zona euro care ar putea să se confrunte cu probleme, dar această măsură nu a închis “gurile rele” care anunţau deja eşecul monedei euro. Discuţiile din perioada următoare vizează o construcţie cel puţin preliminară a unui Mecanism European de Stabilizare în 2013, când actuala Agenţie Europeană de Stabilitate Financiară îşi încheie activitatea. 

PIB (RAPORTAT LA PARITATEA PUTERII DE CUMPĂRARE): 14.9 trilioane dolari (estimare 2010)
14.64 trilioane dolari (estimare 2009)
15.27 trilioane dolari (estimare 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 1
notă: datele sunt în dolari americani cu un curs valutar raportat la 2010

PIB (RAPORTAT LA RATA OFICIALĂ DE SCHIMB): 15.95 trilioane dolari (estimare 2010)

PIB - RATA REALĂ DE CREŞTERE: 1.8% (estimare 2010)
-4.1% (estimare 2009)
0.6% (estimare 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 155

PIB PE CAP DE LOCUITOR: 32,900 dolari (estimare 2010)
32,400 dolari (estimare 2009)
33,900 dolari (estimare 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 41

PIB - PONDEREA SECTOARELOR DE ACTIVITATE:
:: AGRICULTURĂ: 1.8%
:: INDUSTRIE: 25%
:: SERVICII: 73.2% (estimare 2010)

FORŢA DE MUNCĂ (NOMINAL):
225.4 milioane (estimare 2010)
:: LOCUL ÎN LUME: 3

FORŢA DE MUNCĂ PE SECTOARE ECONOMICE:
:: AGRICULTURĂ: 5.6%
:: INDUSTRIE: 27.7%
:: SERVICII: 66.7% (estimare 2007)

RATA ŞOMAJULUI: 9.5% (estimare 2010)
9% (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 104

POPULAŢIA SUB LIMITA SĂRĂCIEI: notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

VENITUL SAU CONSUMUL PE GOSPODĂRIE ÎN FUNCŢIE DE COTA PROCENTUALĂ:
:: CEL MAI MIC 10%: 2.8%
:: CE MAI MARE 10%: 25.4 (estimare 2003)

DISTRIBUŢIA VENITULUI FAMILIAL - INDEXUL GINI: 30.4 (estimare 2009)
31.2 (estimare 1996)
:: LOCUL ÎN LUME: 111

RATA INFLAŢIEI: 1.8% (estimare 2010)
1.8% (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 48

RATA DE DISCOUNT A BĂNCII CENTRALE: 1.75% (31 decembrie 2009)

RATA MEDIE A DOBÂNZILOR BĂNCILOR COMERCIALE: 7.52% (estimare 31 decembrie 2009)
8.58% (estimare 31 decembrie 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 106

MASA MONETARĂ ÎN SENS RESTRÂNS - M1: 5.542 trilioane dolari (31 decembrie 2008)
5.649 trilioane dolari (31 decembrie 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

MASA MONETARĂ ÎN SENS LARG - M3: 11.17 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2008)
10.83 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 4

VALOAREA CREDITELOR INTERNE: 22.65 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2009)
21.24 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

VALOAREA DE PIAŢĂ A ACŢIUNILOR TRANZACŢIONATE PUBLIC PE BURSĂ: 9.903 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2009)
7.644 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2008)
15.27 trilioane dolari (estimare 31 decembrie 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

AGRICULTURA - PRODUSE: grâu, orz, seminţe oleaginoase, sfeclă de zahăr, vin, struguri, produse lactate, bovine, ovine, porcine, păsări de curte: peşte

INDUSTRIE: printre cele mai mari şi mai avansate tehnologic; baza industrială europeană incluzând: producţia de metale feroase şi neferoase şi de prelucrare, produse din metal, cărbune, petrol, ciment, produse chimice, produse farmaceutice, industria aerospaţială, echipamente de transport feroviar, vehicule comerciale şi pentru pasageri, echipamente de construcţii, echipamente industriale, construcţii navale, maşini electrice, sisteme automate de fabricaţie, echipamente electronice şi de telecomunicaţii, turism, pescuit, procesarea berii şi a mâncării, papetărie, marochinărie

RATA DE CREŞTERE A PRODUCŢIEI INDUSTRIALE: 4.1% (estimare 2010)
:: LOCUL ÎN LUME: 81

ELECTRICITATEA - PRODUCŢIE: 3.078 trilioane KWh (estimare 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 3

ELECTRICITATEA - CONSUM: 2.901 trilioane KWh (estimare 2007)
:: LOCUL ÎN LUME: 3

PETROL - PRODUCŢIE: 2.365 milioane barili / zi (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 13

PETROL - CONSUM: 13.63 milioane barili / zi (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

PETROL - EXPORTURI: 2.196 milioane barili / zi (estimare 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 7

PETROL - IMPORTURI: 8.613 milioane barili / zi (estimare 2008)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

GAZE NATURALE - PRODUCŢIE: 181.6 miliarde m3 (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 4

GAZE NATURALE - CONSUM: 487.9 miliarde m3 (estimare 2009)
:: LOCUL ÎN LUME: 2

BALANŢA CONTURILOR CURENTE: 51.4 miliarde dolari (estimare 2009)

EXPORTURI: 1.952 trilioane dolari (2007)
1.33 trilioane dolari (2005)
:: LOCUL ÎN LUME: 1

EXPORTURI - BUNURI: maşini, vehicule cu motor, materiale plastice, produse farmaceutice şi alte substanţe chimice, combustibili, fier şi oţel, metale neferoase, produse din lemn şi papetărie, textile, carne, produse lactate, peşte, băuturi alcoolice

IMPORTURI: 1.69 trilioane dolari (2007)
1.466 trilioane dolari (2005)
:: LOCUL ÎN LUME: 2
notă: exporturi externe, inclusiv comerţ intra-european

IMPORTURI - BUNURI:
utilaje, vehicule, avioane, materiale plastice, ţiţei, produse chimice, textile, metale, produse alimentare, îmbrăcăminte

DATORIA EXTERNĂ: 13.72 trilioane dolari (30 iunie 2010)
:: LOCUL ÎN LUME: 2
notă: această datorie externă cuprinde doar datoria pentru zona euro

CURSUL VALUTAR: euro pe dolar american:  0.7715 (estimare 2010), 0.7338 (2009), 0.6827 (2008), 0.7345 (2007), 0.7964 (2006)


UNIUNEA EUROPEANĂ. TELECOMUNICAŢII

POSTURI TELEFONICE FIXE ÎN UZ: 238 milioane (2005)

ABONAŢI LA SERVICIILE DE TELEFONIE MOBILĂ: 466 milioane (2005)

SERVICIILE DE TELEFONIE:
notă – vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre

CODUL INTERNET DE ORGANIZAŢIE: .eu; notă - vezi intrările individuale ale celor 27 de state membre în privinţa codurilor de internet

NUMĂRUL DE COMPUTERE CONECTATE LA INTERNET: 140,277; notă – cifra reflectă numărul de computer conectate la codul de internet .eu (2010)

NUMĂRUL UTILIZATORILOR DE INTERNET:
247 milioane (2006)


UNIUNEA EUROPEANĂ. TRANSPORTURI

AEROPORTURI:
3,383 (2010)

AEROPORTURI - CU PISTE PAVATE:
:: TOTAL: 1,992
:: PESTE 3.047 M: 116
:: 2.438 - 3.047 M: 340
:: 1.524-2.437 M: 546
:: 914 – 1,523 M: 422
:: SUB 914 M: 568 (2010)

AEROPORTURI - CU PISTE NEPAVATE:
:: TOTAL: 1,391
:: PESTE 3,047: 2
:: 2,438 – 3,047: 1
:: 1,524 – 2,437: 22
:: 914 - 1.523 M: 254
:: SUB 914 M: 1,112 (2010)

HELIPORTURI: 99 (2010)

CĂI FERATE:
:: TOTAL: 230,237 km (2010)

ŞOSELE:
::TOTAL:: 5,814,080 km (2010)

CĂI NAVIGABILE: 44,103 km (2010)

PORTURI: Antwerp (Belgia), Barcelona (Spania), Brăila (România), Bremen (Germania), Burgas (Bulgaria), Constanţa (România), Copenhaga (Danemarca), Galaţi (România), Gdansk (Polonia), Hamburg (Germania), Helsinki (Finlanda), Las Palmas (Insulele Canare, Spania), Le Havre (Franţa), Lisabona (Portugalia), Londra (Marea Britanie), Marseille (Franţa), Napoli (Italia), Pireu (Grecia), Riga (Letonia), Rotterdam (Olanda), Stockholm (Suedia), Talin (Estonia), Tulcea (România), Varna (Bulgaria)


UNIUNEA EUROPEANĂ. SISTEMUL DE APĂRARE NAŢIONALĂ

Notă: Corpul de armată european multinaţional cu sediul la Strasburg (EUROCOPRS) – creat în 1992 de Franţa, Germania, Belgia, Spania şi Luxemburg - are contingente de trupe şi poliţie mobilizate în misiuni de menţinere a păcii în zone precum: Bosnia şi Herţegovina, Macedonia sau Republica Democrată Congo, asumându-şi totodată comanda operaţiunilor Forţei Internaţionale de Securitate şi Asistenţă (ISAF) din Afganistan în august 2004; Eurocorps comandă în mod direct 5,000 de soldaţi din brigada franco-germană, brigada multinaţională de comandă şi sprijin, şi EUFORul din Bosnia şi Herţegovina; în noiembrie 2004, Consiliul de Miniştrii UE s-a angajat în mod formal să creeze 13 structuri de luptă a câte 1,500 de soldaţi până la sfârşitul lui 2007 cu scopul clar de a răspunde crizelor internaţionale, în sistem de rotaţie; 22 din cei 27 de membrii UE au răspuns pozitiv; Franţa, Italia şi Marea Britanie au înregimentat primele 3 structuri de luptă în 2005; Norvegia, Suedia, Estonia şi Finlanda au înregimentat Trupele Nordice de Luptă începând de la 1 ianuarie  2008; alte 9 structuri urmează a fi stabilite şi încadrate cu militari; din martie 2007, UE beneficiază şi de Grupul de Acţiune Maritimă pentru reacţie navală rapidă (2007).


UNIUNEA EUROPEANĂ. PROBLEME TRANSNAŢIONALE


DISPUTE – INTERNAŢIONALE
Întrucât Uniunea Europeană este o uniune politică, aceasta, ca instituţie, nu are probleme de graniţă cu ţările vecine, însă ţările ce formează această construcţie se confruntă cu diverse disensiuni: Estonia nu are acorduri privind frontierele cu Rusia, Slovenia îşi dispută limitele teritoriale şi maritime cu Croaţia, Spania are dispute teritoriale şi maritime cu Maroc, dar şi cu Marea Britanie cu privire la Gibraltar; UE a stabilit ca sistem de resort - un spaţiu Schengen – format din 22 de state membre ale UE, ce au semnat o convenţie ce implementează înţelegerile Schengen sau “acquis-urile” (1985 şi 1990) cu privire la libertatea de mişcare a persoanelor şi armonizarea controalelor vamale în Europa; aceste înţelegeri au devenit parte integrantă a legislaţiei UE odată cu Tratatul de la Amsterdam semnat în 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999; mai mult, state din afara UE, cum ar fi Islanda şi Norvegia (parte a Uniunii Nordice) au fost incluse în Spaţiul Schengen din 1996 (ca membri cu drepturi depline în 2001) şi Elveţia din 2008 – ce a dus numărul ţărilor membre în zona Schengen la 25; Marea Britanie (din 2000) şi Irlanda (din 2002) iau parte la Spaţiul Schengen doar în anumite aspecte, în mod special în ce priveşte poliţia şi actele de natură penală; 9 din cele 12 state ce au aderat la UE între 2004 şi 2007 au aderat la zona Schengen la 21 decembrie 2007, iar dintre celelalte 3 state, Cipru ar fi trebuit să adere în 2009, pe când România şi Bulgaria continuă procesul întăririi securităţii graniţelor.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.