De când datează primele oglinzi?
Primele menţiuni despre oglinzi confecţionate din bronz şi alămuri apar în biblie şi în scrierile antice ale egiptenilor, grecilor şi romanilor. Cele mai vechi oglinzi din sticlă, acoperite pe o faţă cu un strat metalic strălucitor, au apărut în Italia în timpul secolului XIV. Iniţial, procesul tehnologic folosit la confecţionarea oglinzilor din sticlă consta în aplicarea pe una din suprafeţele sticlei a unui strat de mercur şi staniol şlefuit.
Metoda folosită şi astăzi la confecţionarea oglinzilor a fost descoperită în 1835 de chimistul de origine germană, Justus von Liebig. Procesul imaginat de el consta din turnarea unui amestec de amoniac şi argint pe suprafaţa sticlei. Dacă se adaugă şi formaldehidă (produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea răşinilor sintetice, a coloranţilor, medicamentelor, ca dezinfectant etc) amestecului metalic, rezultă o suprafaţă argintie, strălucitoare, care are proprietatea de a reflecta lumina. În prezent suprafeţele oglinzilor sunt de diferite forme, obţinându-se diverse efecte ale obiectelor reflectate.
Cum funcţionează oglinzile folosite în camerele de interogatoriu?
Am văzut cu toţi în filme scene în care victimele unor violuri sau tentative de crimă sunt solicitate pentru a încerca identificarea vinovatului dintr-o serie de suspecţi. De cele mai multe ori victima este plasată în spatele unei oglinzi care, din perspectiva sa, este un simplu geam transparent, dar din cea a suspecţilor funcţionează ca o oglindă obişnuită, nepermiţându-le acestora să vadă persoana din spatele geamului.
La fel, camerele de interogatoriu sunt prevăzute cu geamuri care permit supravegherea din exterior a celui interogat fără ca acesta să ştie ce se petrece în afara încăperii. V-aţi întrebat, desigur, cu ce se deosebeşte o asemenea oglindă de cele din casele noastre. E nevoie ca două condiţii esenţiale să fie îndeplinite pentru ca o asemenea oglindă să funcţioneze corect.
Pe de o parte, camera unde se desfăşoară interogatoriul trebuie să fie iluminată mai puternic faţă de camera observatorului din spatele oglinzii. Este mult mai dificil ca o persoană interogată să privească într-o cameră întunecată, fiind într-una foarte bine iluminată.
În al doilea rând, cantitatea de metal aplicată pe spatele oglinzilor folosite pe post de ferestre în aceste camere este doar jumătate din cât se foloseşte în mod uzual la confecţionarea unei oglinzi. Acest aspect face ca o parte din lumină să se reflecte înapoi în camera de interogatoriu, cealaltă ajungând în camera exterioară, unde se află observatorul. Menţinerea întunericului în afara camerei de interogatoriu este un aspect cheie pentru că, de pildă, aprinderea accidentală a unui bec ar face ca o parte din lumina emisă de aceasta să ajungă în camera vecină, dând ocazia celor supravegheaţi să observe ce se întâmplă în cealaltă parte a geamului.
De ce cuvântul "ambulanţă" este scris deseori invers în partea din faţă a acestor vehicule?
Explicaţia este una foarte simplă. Văzut într-o oglindă retrovizoare, cuvântul apare ca şi cum ar fi fost scris normal, permiţând şoferilor aflaţi în trafic înaintea ambulanţei să răspundă în cel mai scurt timp posibil cererii de acordare a priorităţii venite din partea şoferului acesteia.
De ce pe oglinzile laterale ale autovehiculelor apare atenţionarea "Obiectele din oglindă sunt mai apropiate decât par"?
Este un mesaj de atenţionare pe care îl cunoaştem mai degrabă în forma sa englezească: "Objects viewed in the mirror are closer than they appear". Rostul mesajului este să atenţioneze şoferul că distanţa faţă de autovehiculul vizualizat, aşa cum apare ea în oglindă, este în realitate mai mică.
De ce folosesc constructorii de automobile asemenea mesaje?
O oglindă plană (dreaptă) şi de dimensiuni reduse montată în părţile laterale ale maşinii oferă şoferului imaginea unei mici porţiuni a şoselei din spatele acestuia. Dacă se foloseşte însă o oglindă convexă, şoferul va avea vizibilitate nu doar pe zona din spatele maşinii sale, ci şi în părţile laterale. Cum orice avantaj presupune şi un dezavantaj, în acest caz este vorba despre faptul că oglinzile convexe fac obiectele să pară mai mici şi mai depărtate decât sunt în realitate, astfel că se justifică atenţionarea pomenită, care aminteşte permanent şoferilor că ceea ce văd nu corespunde întocmai realităţii. Unii producători de automobile preferă din această cauză să-şi utileze modelele cu oglinzi plane pentru şoferi şi convexe pentru pasageri.
Credit: www.physlink.com
